1,632 matches
-
Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1871), explicația era „a scoate pe cineva din amăgire”, iar exemplul oferit era tipic pentru acest sens: „Am fost mult amăgit, acum însă m-am dezamăgit cu totul”. Distanța dintre cele două accepții e vizibilă și în exemplele cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul I, partea a 5-a, Litera D, 2007), chiar dacă autorii nu au simțit nevoia să le despartă, ci le-au prezentat ca pe un continuum. În
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
comun cu tăcerea”. George Drăghescu își intitulează placheta O furnică pe Golgota. De ce o furnică? Oare pentru că, în mod curent, furnica e simbolul hărniciei, al prudenței, în opoziție cu greierele nonșalant, neprevăzător? O hărnicie care poate fi împinsă la o accepție meschină, la o legătură prea strînsă, egoistă cu bunurile terestre... E mai potrivit să menționăm aici credința indiană potrivit căreia furnica sugerează însemnătatea minoră a făpturilor omenești luate în parte, mediocre, sortite pieirii dacă nu aspiră la o înălțare către
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
Gheorghe Grigurcu Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină într-o accepție mai nouă a conceptului. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
Și în engleză, termenul libertine are sensurile principale marcate negativ („persoană neconstrânsă de convențiile moralității”, „care duce o viață dezordonată” etc., cf. Merriam- Webster). Dicționarele menționează de obicei și sensurile istorice ale cuvântului - de la cel din latină („sclav eliberat”) la accepțiile din secolele trecute, în care libertin se referea la atitudini religioase sau la comportamente deliberate, susținute de anumite opțiuni filosofice. Dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1876) cuprindea termenul libertin, pe care îl definea pornind de la latină („în același
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
se referea la atitudini religioase sau la comportamente deliberate, susținute de anumite opțiuni filosofice. Dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1876) cuprindea termenul libertin, pe care îl definea pornind de la latină („în același sens cu libert”) și ajungând la accepția curentă din franceză („care abuză de libertatea morală și duce o viață desfrânată: acel june e mare libertin; feminele libertine sunt desprețiate de toți oamenii”). Extinderea semantică actuală nu este însă susținută de vreun calc după sensurile mai vechi sau
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
a se încumeta”. Se observă că definiția actualizează scenarii cu orientare evaluativ pozitivă, bazate pe valori din sfera curajului. Desigur, definiția nu e suficientă pentru a acoperi toate trăsăturile semantice actuale ale verbului; lipsește exact uzul care ne interesează aici, accepția, curentă astăzi, în care nu mai contează atitudinea persoanei, ci doar pericolul situației („cuiva i se poate întâmpla în viitor lucrul neplăcut X”). Cu acest sens, verbul e folosit adesea cu subiecte inanimate: „casa riscă să se prăbușească”, „leul riscă
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
impresia că acum am descoperit- o. Îi spun «lirism elementar» și mi se pare că vine în prelungirea ideilor facțiunii utilitariste a fracturismului. Mie îmi place mult ce fac aici”, scria el pe coperta a patra.) Or, lirism elementar, în accepție stilistică, Marius Ianuș a făcut dintotdeauna. Recitit astăzi, Manifestul anarhist (2000) surprinde tocmai prin dezinteresul sincer față de limbaj. Nu e vorba despre anticalofilie. E mai mult decât atât. Indiferență sadea. Fundamentală pentru Ianuș rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur și
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
este o seducție, „se-ducția” însemnînd ducerea minții în alt loc decît cel în care se afla cu o clipă mai devreme. Cine e robul producției poate scăpa de ea recurgînd la seducție și, chiar dacă Baudrillard n-o spune, seducția în accepția de față seamănă izbitor cu o izolare sihastră sau cu o meditație de tip oriental. E aici un exercițiu mintal, un fel de disciplină spirituală pe care Baudrillard o propune fără s-o numească ca atare. În schimb, cine nu
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol pentru ordinea socială, gînditorul francez îl raportează la trei niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului, cum s-ar întîmpla, potrivit doctrinei sale, în cazul religiei. Al doilea sens al ideologiei e de justificare a
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
asupra configurației (și valorii) operelor literare a căror producere o stimulează“. Dar e postmodernismul un concept suficient de coagulat? Poate fi pus alături de cele, bunăoară, ale romantismului și modernismului, ultimele cu un desen evident mai precis? I s-au dat accepții atît de diferite, exemplificări atît de variabile, încît ne temem că e mai curînd un Păsări-Lăți-Lungilă, o figură de basm în sfera terminologică a prezentului. „Un cuvînt bon à tout faire“, cum arată Umberto Eco, precizînd: „Am impresia că astăzi
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
neam, fie de religie. Evreul devine ținta principală a excluderii fiindcă e considerat străin din ambele perspective. Astfel definită, identitatea națională dă naștere rasismului și antisemitismului. Înainte, doar religia provocase discriminări. Războaiele religioase nu fuseseră și războaie naționale. În această accepție postromantică, naționalismul apare la noi sub pana lui Eminescu, aproape cu un deceniu înaintea maurrasismului în Franța. Un rol îl joacă și factorul economic: evreilor li se refuză cetățenia pentru "vina" de a încerca să acapareze comerțul și, în general
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
cineva; respectuos, amabil", iar condescendență are ca prim sens "purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență". Doar pe locul al doilea, cu precizarea "peiorativ", apare în DEX și explicația "aer de superioritate, infatuare, semeție", indicând o accepție care pare să contrazică sensul principal al cuvântului. Cele două definiții din DEX sunt rău formulate prin generalizarea care atribuie cuvintelor condescendent și condescendență o orientare evaluativă pozitivă. Schimbarea semantică nu este justificată de etimologie: în franceză (de unde cuvintele au
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
sunt același. / și-un altul, / sub însoriri" (și-ți mai aduci tu aminte). În carnavalul rolurilor în care apărem în theatrum mundi, ne putem trezi în ipostaze de-o diversitate căreia „martorul" din noi se cuvine a-i da o accepție purgatorială: „suntem aici dintr-o înscriere: // sol, mesager, victimă, călău / în sine unul / și același // în jocul de oglindă al martorului / tăcut și dintotdeauna presimțit / în fiecare din noi? (mărturisire). Dar autoscopia ce ne-o aplicăm n-are cumva la
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
folosirea intranzitivă și sensurile vechi (DEX: „a uza de ceva în mod exagerat; a face abuz"; „a comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere"). Doar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) schimbă ceva, introducând noua accepție, într-un mod totuși limitat (prin sinonimul parțial „a viola"). Cât de necesar era împrumutul semantic, grefat pe cuvântul mai vechi? Verbul englezesc provine dintr-o terminologie de specialitate, psihologică și socială, și reflectă o anume viziune, modernă, asupra relațiilor
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
Îmi place să mîngîi lucruri misterioase, / care au mici solzi de cuarț. / Mîngîi catifeaua verde a feței de masă, / pînă cînd mîna îmi trece dincolo / de trupul ei moale" (III). O stare de visare blîndă domesticește cadrul obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii, care își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
plus alte atribute ale expresivității) la care supune de patru decenii limba română și pentru minunățiile în miriade de culori sclipitoare risipite în peste cincizeci de cărți (originale sau traduceri, cu mențiunea că traducerile sunt și ele originale în amândouă accepțiile acestui cuvânt). Pe coperta cărții scrie Stéphane Mallarmé, Album de versuri în traducerea lui Șerban Foarță. A fost tipărită în 2010 de Editura Art. In interior este descrisă ca o ediție bilingvă, - revăzută și adăugită și se precizează că Șerban
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
nordul extrem la sudul extrem și de la soare răsare la soare apune, ne îndrumă irevocabil spre o societate globală și spre un metisaj inevitabil. Cum poate fi, în aceste condiții, prezervată identitatea națională? Prin cultură, pretind optimiștii. Dar deja, în accepția largă a termenului de cultură, globalizarea și-a produs efectele: ne îmbrăcăm, mâncăm etc. aproape la fel. Diferențele încep să fie resimțite ca folclorice. Au oarecare importanță doar pentru curiozitatea unora sau altora. Precum bucătăria mexicană, pentru europeni, sau Călușul
Vai, metisajul cultural este inevitabil by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5033_a_6358]
-
într-o celebra conferință dintr-o Londra peste care cădeau bombele germane, din antichitatea latină (utile dulci a lui Horațiu), dar, dacă avem în vedere artele plastice, tradiția urca până la vechii greci și e în strânsă legătură cu clasicismul, în accepția cea mai firească a termenului. Leș Beaux- Arts aparțin clasicismului că manieră specific europeană de a concepe artă. Divorțul la care m-am referit se produce la interferență clasicismului european cu arta orientala, la sfârșitul secolului XIX, si cu arta
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
foarte populari ai psihanalizei, folosiți în traducerile din Freud și intrați în uzul curent. Verbul refouler avea sensuri și uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea împingerii înapoi, înspre sursă, a unui lichid sau gaz justifica metafora psihanalitică. Verbul défouler avea accepții mai vechi, destul de diferite - la care s-a adăugat un sens psihanalitic, atestat în anii ’50 ai secolului al XX-lea. În Trésor de la langue française informatisé se arată că défouler a fost, de fapt, recreat, ca antonim pentru refouler
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
înțelegem încotro mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu emite imprecații, nu blasfemiază, limitîndu- se la constatări uimite, dezamăgit la un mod lileal. Spiritualitatea i se exprimă indirect, printr-o spaimă de materia prizată în accepția ei coșmarescă. Într-una din nopți, cînd s-a simțit „o fabrică de coșmaruri”, se visează ca „o bucățică de gheață pusă pe o plită încinsă”, apoi ca și cum s-ar afla „într-o piuă mică”, în care cineva îl pisa
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
indiscutabilă. Dar aceasta e numai varianta demo, pentru marele public. În fapt, sita livrescă are ochiuri mai mici. Și presupune mai mult decât un simplu dialog complice (și, în definitiv, mecanicist) între autor și cititor. De fapt, rolul intertextului, în accepția lui Traian T. Coșovei (și, cam în aceeași perioadă, și a lui Mircea Cărtărescu), este acela de a pune în relație mai multe tipuri de sensibilități. Un exemplu, cred, grăitor: „mă iartă, cetitor cu ochii triști/ nici nu exist, nici
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
franceze. Fără nici o zi de întârziere, Comitetul Patrimoniului Imaterial a comunicat oficialităților franceze că publicitatea comercială este contrară eticii UNESCO și a amenințat cu excluderea bucătăriei franceze de pe Listă. Se pare că oficialitățile n-au înțeles cum trebuie nici că accepția patrimonială dată bucătăriei lor naționale nu este aceea de corpus specific de rețete culinare, ci de practică socială cutumieră, care îi reunește pe convivi spre a sărbători împreună arta de a mânca și de a bea. E curios că tocmai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
de oameni sunt ridicați din Banat și deportați în Bărăgan, în zona pustie a județului Brăila. Lăsați sub cerul liber și neavînd voie să se miște decît între Rubla, Însurăței și Călmățui, deportații intră în condiția unor ființe paleolitice în accepția elevată a cuvîntului: leagă cărămizi din chirpici, cu ele înalță ziduri și drept acoperiș pun bîrne acoperite de țipirig. Neavând apă, sapă fîntîni și, neavînd hrană, cultivă legume pe care le păstrează în beciuri. Pe scurt, retrăiesc forma primară a
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele talente care apar grație unei tiranice predestinări de gene. Să fi vrut să facă altceva și pînă la urmă tot la hîrtie se întorcea. E atît aplomb în natura lui
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
de neeludat a întregului omenesc, ca parte a acelei lumii care-l reprezintă pe om în integralitatea lui. Și astfel ideea de fidelitate își lărgește enorm granițele cuprinzând și ceea ce părea a fi înafara lumii omului și era ignorat în accepția clasică a romanelor. Apare un nou realism, mai amplu și de aceea mai capabil să exprime adevărul uman, un realism care conține, să zicem, nu doar logica omului de știință, ci și logica basmului. Fidelitate față de lumea omului, reconstituire realistă
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]