267 matches
-
reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Tufărișuri alpine și boreale, Fânețe montane și Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri silicioase și grohotișuri de șisturi calcaroase. Fauna este
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
o parte, și transformării foliculului restant în celule luteale secretoare de hormon luteinizant (LH), pe de altă parte. La bărbat, FSH stimulează spermatogeneza, iar LH secreția de hormoni testiculari. Spre deosebire de hormonul de creștere și prolactina, care sunt secretați de celulele acidofile adenohipofizare, hormonii adrenocorticotrop, tireotrop, foliculostimulant și luteinizant par a fi produși de secreție ai celulelor bazofile. Semnificația fiziologică a celulelor cromofobe, asecretoare, din hipofiza anterioară, este necunoscută încă. Acestea par să îndeplinească rolul de celule precursoare pentru cele două tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pancreatice, controlând astfel rata perfuziei insulare. 7. Celula A (?) Structură. Celulele A sunt localizate la periferia insulei și reprezintă 10-20% din totalul celulelor insulei. Comparativ cu celulele β, ele au dimensiuni mai mari, nucleul este edentat, iar citoplasma este acidofilă. Celula B (β) este descrisă separat în capitolul .... „Celula β pancreatică”. Electronomicroscopic citoplasma celulelor ? conține reticul endoplasmic rugos (RER), polizomi și aparat Golgi în cantitate mai mare decât celulele β. Mitocondriile sunt mai puțin numeroase și au formă alungită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
A vizibile electronomicroscopic sunt delimitate fiecare de o endomembrană trilaminată și sunt caracteristice: au diametrul cuprins între 180-300 nm, sunt mai uniforme ca dimensiune decât ale celulelor β și mai dens împachetate în citoplasmă. Granulele secretorii ale celulelor ? sunt acidofile, se colorează în roșu în colorația Mallory-Azan și sunt argirofile în metoda Grimelius de impregnare argentică. Ca și celulele β, celulele ? au un miez dens înconjurat de un halou granular, mai puțin dens. Miezul este, de obicei, excentric, rotund
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Lactobacillus: * subgenul Thermobacterium include bacterii care se dezvoltă la temperaturi de +37...+60 °C. Speciile T. lactis și T. helveticum se găsesc în brânzeturile Șvaițer și Gruyère, Lactobacillus bulgaricus intră în microflora iaurtului, iar Lactobacillus acidophyllus este prezentă în laptele acidofil; * subgenul Streptobacterium conține specii de bacterii care se dezvoltă la +28...+32°C. Cea mai răspândită este S. Casei, specie cu acțiune lactozo-fermentativă și proteolitică, proprietăți foarte importante în fermentația unor brânzeturi tari (șvaițer); * subgenul Betabacterium reprezentat de specia Lactobacillus
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
coagul mai mult sau mai puțin vâscos, coagul ușor filant sau sub formă de gel) etc. Principalul criteriu de clasificare este cel după tipul de fermentație aplicat: produse care se obțin printr-o fermentație lactică (iaurtul, laptele bătut și laptele acidofil) și produse bazate pe o dublă fermentație, lactică și alcoolică (chefirul). Iaurtul. Este un produs care se fabrică în foarte multe țări, mai ales din lapte de vacă, în următoarele variante: foarte gras (special și extra), gras și slab (obținut
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
Streptococcus cremoris, Leuconostoc citrovorum, Leuconostoc paracitrovorum și Streptococcus diacetilactis). După conținutul în grăsime, laptele bătut se clasifică în: tipul I comercializat sub denumirea de Sana (3,6% grăsime), tipul II (2,0% grăsime) și tipul III (0,1% grăsime). Laptele acidofil. Acest produs se obține în urma fermentației laptelui cu ajutorul unei culturi starter de producție care conține numai Lactobacillus acidophilus; acesta este foarte sensibil la bacteriile de infecție, ceea ce impune o pasteurizare riguroasă a laptelui folosit. Laptele acidofil trebuie să aibă min.
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
0,1% grăsime). Laptele acidofil. Acest produs se obține în urma fermentației laptelui cu ajutorul unei culturi starter de producție care conține numai Lactobacillus acidophilus; acesta este foarte sensibil la bacteriile de infecție, ceea ce impune o pasteurizare riguroasă a laptelui folosit. Laptele acidofil trebuie să aibă min. 2% grăsime, aciditatea de max. 140 0T și, după agitare, o consistență asemănătoare smântânii. Chefirul. Este un produs cu un coagul fin și omogen, cu consistența de smântână proaspătă și cu bule fine de gaz. În funcție de
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
temperatură: +24...+27°C. Prerăcirea. La temperaturi de +18...+20°C. Răcirea finală. Produsul se aduce la temperatura de +2....+8°C. Depozitarea. Se face la temperaturi de +2...+8 °C, pentru min. 6 ore. 3.4.3. Tehnologia laptelui acidofil După recepție (cantitativă și calitativă), laptele materie primă este supus operațiunilor de curățire și normalizare (la 2,5% grăsime). Pasteurizarea. Se realizează la temperaturi de +85....+95°C, pe o durată de 30 minute. Răcirea. Se face la temperatura de
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
gălbuie. Gust și miros plăcut, acrișor și aromat; * Laptele bătut = coagul fin dispersat și cu fluiditatea unei smântâni proaspete; la sana, coagulul este compact și cu o consistență fină. Culoare albă, mirosul plăcut și caracteristic, iar gustul acru, răcoritor; * Laptele acidofil = coagul de consistență cremoasă, omogen și fin, asemănător smântânii. Culoare albă, uniformă în toată masa. Mirosul și gustul de fermentație lactică, specifice; * Chefirul = coagul fin și omogen, cu o consistență cremoasă, dar efervescentă. Culoare alb gălbuie, uniformă. Gustul acrișor, plăcut
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
4 tarsal este foarte mic, fiind situat între lobii articolului 3. Scutelul nu este vizibil. Culoarea corpului variază de la galben la galben-roșcat, cu desene caracteristice negre. Insectele trăiesc în apele puțin adânci, câteva dintre ele prezintă o puternică specializare ecologică (acidofile, reofile, halobionte). În fauna României 13 genuri. Cheia genurilor 1.Ghearele picioarelor posterioare inegale, cea externă fiind foarte scurtă, greu vizibilă. Baza trohanterelor posterioare nu este situată în prelungirea coxelor posterioare (fig.21a, pag.18).............................................................1 Hyphydrus Ill. -.Ambele gheare
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
îngustate anterior. Baza elitrelor este mai lată decât marginea anterioară a pronotului. Al 3-lea articol al tarselor anterioare de trei ori mai lung decât articolul 2. Pretarsul picioarelor posterioare ceva mai lung decât al 3-lea articol tarsal. Specie acidofilă răspândită în bălțile din păduri și turbării. l=3 mm. ♂ Ghearele picioarelor anterioare despicate, la fel ca la specia precedentă (fig.28a, pag.27) 3 Hydroporus tristis Paykull (varians Lec., ruficapillus Mannh.) Capul roșcat-maroniu, întunecat după ochi. Pronotul negru, elitrele
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
mai deschisă la baza suturii elitrelor. Punctuația elitrelor este destul de puternică și deasă, fără a forma rânduri de puncte. Partea ventrală neagră cu ultimul sternit abdominal maroniu. Metasternul, coxele posterioare și sternitele abdominale prevăzute cu o punctuație grosieră, deasă. Specie acidofilă răspândită în regiunile mlăștinoase. l=4-4,5 mm. ♂ Primele 3 articole ale tarselor anterioare ușor lățite. -var. deplanatus Gyll. ♀ au suprafața corpului puternic granulată. 8 Hydroporus elongatulus Sturm Oval alungit, cu marginile laterale ± paralele. Partea dorsală a corpului prezintă rugozități
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
de cazeificare", rezultat al proceselor citolitice descrise în cadrul fenomenelor de hipersensibilitate întîrziată. Consecința acestor citolize imunologice o constituie cazeificarea, a cărei amploare depinde de intensitatea reacțiilor de sensibilizare celulară produsă de infecția cu bacilii tuberculozei. Nucleul cazeos conține o substanță acidofilă, cu un bogat substrat lipidic, iar, pe parcurs, ea se poate "deshidrata" pierzîndu-și componența în acizi grași și poate să se impregneze cu săruri de calciu, în 20% din cazuri. Caseumul are o mare rezistență față de acțiunea enzimelor proteolitice, de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
gr. νιτρο-, νίτρον): ro. nitriți (cf. fr. nitrites); oxi-, -o-, oxido- (cf. gr. όζυ-,όξύς): ro. bioxid (cf. fr. bioxyde). Rădăcini care denumesc proprietatea: aceton- (lat. acetum + gr. ώνη): ro. acetonemie (cf. fr. acétonémie); acidi-, o- (cf. lat. acidus): ro. acidofil (cf. fr. acidophile); bazi-, bazo- (cf. lat. basis): ro. bazocelular (cf. fr. basocellulaire); chemo-, chimo- (cf. gr. χυμός): chemoluminiscență (cf. fr. chimioluminiscence); hepato- (cf. gr. ήπατο-, ήπας): ro. hepatic (cf. fr. hépatique); hepto- (cf. gr. έπτά): heptacromic; hex(a)- (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
-a, pornind de la celulele secretante de GH. În această cascadă complexă de inductori genetici, numeroși factori transcripționali joacă un rol important, dar și alte proteine ale dezvoltării intervin în organogeneza hipofizară. Histologie: 1. Clasic, la nivelul adenohipofizei se descriu celule: acidofile bazofile cromofobe 2. Imunohistochimic și în microscopia electronică, după secreție se descriu celule: somatotrope: 50% lactotrope: 10-15% tireotrope: 10% corticotrope: 15-20% gonadotrope: 10-15% alte tipuri celulare: cromofobe, celule primitive de diferențiere posibil producătoare de hormoni neidentificați încă: hormon de stimulare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
uterin împiedicând complet progresiunea spermatozoizilor. Intervenția progesteronului în acest sens este salutară pentru prevenirea fertilizării ovulului, care îmbătrânește rapid imediat după ovulație. Transformările epiteliului vaginal se investighează prin frotiuri citovaginale. În faza foliculară, epiteliul vaginal proliferează și prezintă un indice acidofil caracteristic. Progesteronul determină descuamarea epiteliului vaginal. Endometrul (biopsia de endometru) în faza foliculară, endometrul prezintă glande tubulare și arteriole drepte (endometru proliferativ). În faza luteală, endometrul prezintă un aspect dantelat datorită creșterii și spiralării intense a glandelor și arteriolelor (endometru
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
De altfel, este forma sub care apoptoza a fost descrisă acum aproape un secol, sub denumirea de „necroză unicelulară”. În diagnosticul histopatologic al febrei galbene, Councilman a descris corpi hialini în ficatul pacienților decedați, descriși ca „corpi hialini” sau „corpi acidofili”. Acești corpi dispăreau pe testele de urmărire la pacienții ce supraviețuiau, fiind fagocitați de macrofage. Când termenul de „apoptoză” a fost introdus de Kerr și colaboratorii săi în 1972, s-a descoperit că această formă de moarte se potrivea perfect
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
accentuate de imaturitate: sunt mai mari (20-35µm), cu nucleu maro, rotund, cu cromatină fină, iar citoplasma intens bazofilă. Se întâlnesc și câteva celule plasmocite mature, cu nucleu „în spiță de roată” și zonă clară perinucleară. Uneori plasmocitele pot prezenta citoplasmă acidofilă, sunt așa-numitele „celule în flacără” care au fost descrise mai frecvent în mielomul imunoglobulinei „A”. Celulele mielomatoase prezintă numeroase asincronisme de natură nucleocitoplasmatică; după Bernier și Graham (1974) gradul acestor asincronisme este proporțional cu extinderea clinică a afecțiunii. Celulele
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
frecvente cetoacidoze și la care dozarea GH-ului a evidențiat valori crescute în absența unei leziuni hipofizare inițiale. După doi ani, investigarea morfologică hipofizară prin rezonanță magnetică nucleară a evidențiat prezența unui microadenom care histologic s-a dovedit un adenom acidofil. Specialiștii sugerează că nivelul scăzut al IGF-I caracteristic T1DM dezechilibrat poate determina apariția unui adenom hipofizar secretant de GH (18). Mecanisme de acțiune ale GH-ului GH-ul acționează asupra țesuturilor pentru a regla funcțiile metabolice și creșterea într-
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
pe tot parcursul evoluției bolii. În cele mai multe cazuri predomină celulele mari, cu nucleoli proeminenți și rar celulele sunt mici cu caractere similare cu cele ale celulelor normale. Celulele mielomotoase au o citoplasmă abundentă, bazofilă care conține uneori granulații azurofile, incluziuni acidofile (corpi Russell), sau, mai rar, vacuole (celule Mott). În unele celule au fost descrise incluziuni ultranucleare care conțin glicoproteine. La microscopul electronic s-a pus în evidență, în citoplasma acestor celule o rețea bogată de reticul endoplasmic și ribozomi, aspect
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
accentuate de imaturitate: sunt mai mari (2035µm), cu nucleu maro, rotund, cu cromatină fină, iar citoplasma intens bazofilă. Se întâlnesc și câteva celule plasmocite mature, cu nucleu „în spiță de roată” și zonă clară perinucleară. Uneori plasmocitele pot prezenta citoplasmă acidofilă, sunt așa-numitele „celule în flacără” care au fost descrise mai frecvent în mielomul imunoglobulinei „A”. Celulele mielomatoase prezintă numeroase asincronisme de natură nucleocitoplasmatică; după Bernier și Graham (1974) gradul acestor asincronisme este proporțional cu extinderea clinică a afecțiunii. Celulele
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Am vrut să-i atragem în asociație pe Nichita și pe Velea, dar n-am reușit. Nu-l citiseră pe Morel. Cu Nichita am izbutit, în schimb, în altă parte, căci între timp mai înființaserăm o asociație: „Asociația băutorilor de Acidofil“. Am constatat că acest produs (o varietate de chefir sau de lapte bătut) ne cădea foarte bine pe la orele unsprezece din zi, după ce deja înghițiserăm o cantitate apreciabilă de aer toxic la locul de muncă. Muncitorii tipografi își primeau sticla
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]