377 matches
-
domnul Gaston! Dar eu am vești proaste pentru el. Un hingher i-a prins câinele astăzi. Am să-l întristez cu siguranță. Higurashitei vorbea de parcă el era vinovat de incident. Din noaptea în care a dispărut Gaston, câinele s-a aciuat pe lângă bătrân. Ziua stătea pe stradă, în fața barurilor, și barmanițele îi dădeau resturi de orez și cozi de pește. Seara, când pleca Higurashitei la treabă, câinele șchiopăta în urma lui. — Bătrâne, e câinele dumitale? îl întrebau clienții barurilor când îl vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nu voia să piardă nici un strop. Mai ales că intrarea în fundul pământului nu era întotdeauna ușoară. Cea mai grea fusese ultima, cea din 1939. Plecase la Balcic cu un grup vesel, grupul lui Gică Stănescu, străbunicul Giuliei. Zogru se aciuase într-o fată pe care o plăcea în mod deosebit, Lili Petroviciescu. Era o ființă veselă și risipită. De fapt, tot grupul era cuprins de exaltare; bărbații erau ca orice bărbat la treizeci de ani: convinși că nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o impuritate, într-un moment în care el nici nu se aștepta la așa ceva. Mai simțea încă gustul asfaltului și durerea izgonirii, încât nici nu mai îndrăznea să se apropie de el. Câteva zile i-a dat târcoale de la distanță, aciuat în Ancuța, apoi în Cătălin și în Daniel, așteptând parcă să surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să-și regăsească poziția pierdută. Se gândea la zilele în care doar din capriciu nu voia să intre în Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial cu Caliopeea, dar femeia tot îl amâna din motive numai de ea știute. De câtva timp, se aciuase pe lângă el o tinerică, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o trăgea inima la nevoile bătrânului. Fata făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă. Cică acela ar fi violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cangurașu Brandaburlea. Nu s-a putut descoperi autorul unei asemenea tăreșenii. În trei luni, Trocaru și-a lichidat firma și s-a tuns întru monahism la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Încercase și Andromanda Brandaburlea, bătrâna ghicitoare, s-o aciueze pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
viață, din copilărie și până l-a luat partidul comunist sub aripa lui ocrotitoare. Crescuse mai mult pe stradă. Îl luaseră legionarii în grijă. Unul, Iosif Pârțângău, nepot de-al tatălui avocatului, era șef de cuib în mahalaua unde se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor, se simțea cel mai bine. Când a mai crescut, s-a aciuat pe lângă legiunea de jandarmi și, până la urmă, l-au trimis la o școlă la Pitești. A făcut și ultimul an de război, tot la jandarmi. Acolo i-a descoperit pe comuniști, prin inermediul adjutantului Cornel Mingioacă, ilegalist, devenit după 1944
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se Întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni în urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fără un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor. Nevasta meșterului abia încăpea pe ușă, o știau și copiii, crescută din belșug, de-abia-i ajungeai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cum se dezbăra, pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist. Din această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut. Până și ultimul găinar ajuns în Senatul României, ultimul securist aciuat într-un partid, ultimul ziarist care dă lecții poporului de pe ecranul unui televizor știau (sau au aflat între timp) ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap: că în majoritatea lor oamenii nu au nevoie de "hrana
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vor să se despartă cu nici un chip de pământul în care s-au născut. Alții au evadat în zona Dealul Perjului, locul de unde au plecat numindu-se astăzi Copacul trăsnit de la Cioara, în care bătrânii spun că s-ar fi aciuat Satana.’’ O altă versiune a denumirii acestei așezări este aceea că această zonă ar fi fost locuită de oameni muncitori, așezați în îndeletniciri stabile. Pe aici a trecut, tare de mult, un boier însoțit de sclavi țigani, în căutare de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
flocoasă/ Și să-i dai sub pat/ Cu coarnele să-l trântești,/ Cu coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ n-o veni la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rii noastre mai multe personalități decât oricare altul” - cum aprecia, undeva, academicianul Alexandru Zub. „Bârladul, acest Weimar, cum îl numește G. Călinescu, merită cunoscut stradă cu stradă... Orice piatră a lui înseamnă i storie”... * În timpul războiului, pe când întreaga țară era aciuată pe pământul vechii Moldove, și orice viață literară încetase, am tipărit, ajutat de Alexandru Vlahuță, care‐și trăia aici întunecatele zile ale refugiului, și de prieten ii: V. Voiculescu, M. Lungeanu, T. Pamfile, M. Lupescu, Victor Ion Popa și alții
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
z apise și răvașe.” Poate dintr‐o astfel de călătorie, regretul lui Iorga „că dealurile bârlădene sunt triste, pentru că vech ile păduri au fost tăiate” : „Dar era măcar pădurea, scrie marele istoric, și în umbra marilor stejari și fagi se aciua o întrea gă lume de poezie vegetală, cu nesfârșite aspecte de sfioasă frumusețe. Securea a dat jos podoaba codrilor, care înfrumusețau și apărau, tot odată, țara, care‐i dădeau răcoare și ploaie, care se luptau cu aprigele călduri ale verilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
despre felul cum înțeleg unii dintre „patrioții” noștri să se folosească de numele poetului, care, evident, nu-i poate respinge sau judeca. Am impresia că în Basarabia funcționează, de la perestroikă încoace, o adevărată cooperativă Eminescu, sub umbrela căreia s-au aciuat și se hrănesc fraudulos numeroși indivizi. Toți nechemații și analfabeții, adică tocmai fauna pe care Eminescu a disprețuit-o profund, se înghesuie să iasă în prim-plan și să-i rostească numele. Să exemplificăm. Un cabotin s-a abonat drept
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
imediat. Toți par să fi căzut de acord că nu se poate schimba nimic. Cursul spre Moscova a fost stabilit de mult, cei pe care i-am ales în Parlament sunt niște „trădători și incompetenți”, ultimul „mecena” care s-a aciuat pe lângă instituție ne-a furat și s-a folosit de numele nostru, optzeciștii au pus mâna pe presa culturală, în fine, vinul e diluat și berea are un gust sălciu. „Am să-i distrug pe toți!” - strigă unul furios. Ceilalți
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
readuce entuziasmul din alte vremi și vor da celor aleși zborul de vulturi” - avea să scrie Ștefan Petică în numărul 5 al aceleași reviste... Zborul de vultur avea să se manifeste în răzb oiul care se terminase, când întreaga țară aciuată pe pământul vechii Moldove, când orice viață literară încetase, ajut ați de Alexandru Vlahuță, venit de la București să protejeze ș i pâ nzele lui Nicolae Grigorescu în zilele întunecate ale războiului, George Tutoveanu, Vasile Voiculescu, M. Lungeanu, Tu dor Pamfile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu despre asta era vorba acum. O să vă povestesc altă dată, în amănunt, cum a decurs interogatoriul meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o mișcare din cap pentru a-și aranja părul care pentru o clipă se zbătu în aer ca o perdea neagră de mătase, apoi arătă spre colțul casei. - Tata-i acolo în spatele casei fiindcă deja a apus soarele. Câinele se aciuase sub o grămadă de vreascuri și mai mârâia din când în când ca o furtună îndepărtată, ca să dea de știre că el nu renunțase la a păzi casa aceasta. Simiuc dădu colțul casei și imediat făcu o mișcare instinctivă de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma peste fața zâmbăreață a păpușii care-și arăta cei doi dinți din față albi ca laptele, dumneata
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]