456 matches
-
Poezie, 20-29, 48-50; Negoițescu, Engrame, 91-103; Piru, Poezia, II, 120-136; Zalis, Tensiuni, 148-163; Laurențiu, Eseuri, 192-208; Papahagi, Exerciții, 178-185; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 157-161; Raicu, Critica, 247-256; Alexiu, Ideografii, 121-124; Felea, Aspecte, I, 22-32, II, 56-61; Martin, Acolade, 106-126; Popa, Dicț.lit. (1977), 523-524; Ștefănescu, Preludiu, 70-80; Baltag, Polemos, 181-190; Ciopraga, Ulysse, 159-166; Dimisianu, Opinii, 56-65; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 113-139; George, Sfârșitul, II, 353-358; Negrici, Figura, 55-89; Nițescu, Poeți, 72-102; Raicu, Practica scrisului, 315-317
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
I, Editura Eminescu, București, 1973. Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, E.P.L., București, 1967. Martin, Aurel, Poeți contemporani, II, Editura Eminescu, 1971. Martin Aurel, Metonimii, Editura Eminescu, București, 1974. Martin, Aurel, Acolade, Editura Eminescu, București, 1977. Martin, Mircea, Identificări, Editura Cartea Românească, București, 1977. Martin, Mircea, G. Călinescu și "complexele" literaturii române, Editura Albatros, 1981. Martin, Mircea, Generație și creație, Editura Timpul, Reșița, 2000. Melian, Al., Eminescu univers deschis, Editura Eminescu, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în linia V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu. Se juxtapun mutațiile situării în lume din conștiința a trei generații, la finele anilor ’80, sub apogeul bolnav al ceaușismului. Cu toată amploarea acoladei în timp, narațiunea stagnează în perimetrul unor partituri individuale. Armenii în istorie și cultură grupează în trei secțiuni - Armenii în istoria și cultura occidentală, Armenii în Țările Române și Personalități - pagini sobru documentare sau pitoresc evocatoare din avatarurile fertilei vocații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sinceritățiitc "Pariul sincerității" Nasc și în Britania oameni „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Mt. 13,52). Capabil să relativizeze modelele prezentului, Andrew Louth - căci despre acest cărturar vom vorbi - nu ratează deloc sensul profund al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale lumii”, eliberând
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de pildă, călătoria). Numeroase sunt lucrările, unele alcătuite în colaborare, care adună „contribuții bibliografice”, obiectul acestora fiind curentele în literatura română, viața și opera lui Tudor Vianu, revista „Convorbiri literare” ș.a. Productiv și în literatura de imaginație, a publicat placheta Acoladă (1980), culegerile de proză scurtă Mai aproape de amiază (1981) și Sezonul oglinzilor abandonate (2002), romanele Până la capăt (1982) și Strălucirea cristalului (1993), însemnări de călătorie: Răsfrângeri prin fereastra deschisă (1983), Cu soarele în gând (1990), memorialistică: Grădina cu rodii (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești, 1990; Valori de referință în critica și istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Convorbiri literare» (Bibliografie)”, LL, 1977, 2; Dimisianu, Opinii, 331-334; Irina Petraș, „Estetica imperfecției”, ST, 1979, 6; Mihai Ungheanu, „Estetica imperfecției”, LCF, 1979, 43; George, Sfârșitul, III, 28-30; Popescu, Cărți, 44-49; Voicu Bugariu, Poezii „de tête”LCF, 1981, 16; Pompiliu Marcea, „Acoladă”, R, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 136-143; Ioan Holban, „Mai aproape de amiază”, CNT, 1982, 7; Ștefan Cazimir, Un spirit laborios, RL, 1982, 21; Constantin Călin, Omul rezonabil, ATN, 1982, 5; Simion Bărbulescu, „Până la capăt”, CRC, 1982, 40; Laurențiu Ulici, „Până la capăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Experimental Poetic Practices in Spain, Literary and Linguistic Computing, vol. 17, nr. 2, Oxford University Press 2002, pp. 133-156. Gilbert, Roger, The Dream of a Common Poetry, American Literary History, pp. 350-363. Grigurcu, Gheorghe, "Recitindu-l pe Ion Caraion", în Acolada. Revistă lunară de literatură și artă, nr. 8/august 2008. Grimwood, Stevan, Iconography and postmodernity, Literature & Theology, vol. 17, nr. 1, Oxford University Press, martie 2003, pp. 76-97. Jantzen, Grace M., Eros and the abyss: reading medieval mystics in postmodernity
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
138-139; Ardeleanu, „A urî”, 70-78; Ciobanu, Panoramic, 181-185; Raicu, Structuri, 233-235; Andriescu, Disocieri, 234-237; Martin, Metonimii, 315-326; Ilea, Mărturisirile, 184-201; Iorgulescu, Rondul, 121-127; Martin, Pro Patria, 147-150; Dimisianu, Valori, 59-62; Negoițescu, Analize, 284-287; Titel, Pasiunea, 53-55; Ionescu, Artă, 156-182; Martin, Acolade, 127-137; Tudor-Anton, Ipostaze, 45-50; Vlad, Lectura, 249-256; Ungureanu, Proză, 109-123; Zaciu, Alte lecturi, 14-24; Ardeleanu, Mențiuni, 6-13; Raicu, Practica scrisului, 235-237; Braga, Destinul, 97-101; Ștefănescu, Jurnal, 60; Cristea, Faptul, 199-203; Sângeorzan, Conversații, 175-188; Băileșteanu, Refracții, 128-136; Martin, Paranteze, 124-132; Zaciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Interpretările delirante au la bază o fantezie maladivă, care denaturează, "travestește" și amplifică datele reale. Orice - un gest, o vorbă - poate deveni pretext pentru o interpretare delirantă, cu cât este mai insignifiant gestul ori vorba cu atât este mai puternică acolada, ea dovedind perspicacitatea lor. Câmpul interpretărilor este nelimitat, în funcție de agenții ce le declanșează (pp. 25-29). Absența unor tulburări grave ale vieții intelectuale ori afective constituie trăsătura distinctivă. Cei doi psihiatri semnalează o stare mintală specială pe care o numesc "hipertrofie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu smerenie, dar și cu multă încredere în ceea ce doream să fac; am fost încadrat imediat cu gradul de secretar I, adică cu gradul cu care ieșisem din minister, la Direcția Europa Occidentală, adică de unde plecasem în februarie 1982. O acoladă peste ani în care se petrecuseră atâtea evenimente... O efervescență extraordinară, noi și mai vechi colegi, o conducere ministerială din care făceau parte nume grele ale diplomației românești, necesitatea de a acționa rapid și eficient în afara și în interiorul țării, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
personal m-a învățat să fiu tolerant și generos cu semenii mei. Deci, cam asta a fost cu Facultatea de economie. Ea nu m-a îndepărtat de literatură, ci, dimpotrivă, m-a împins în vâltoarea ei. Am făcut această lungă acoladă cu un anumit scop, și anume, să creionez mediul în care m-am format ca literat și ca să risipesc senina prejudecată pe care o are, ca să zic așa, o parte a criticii literare atunci când judecă opera unui scriitor care vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în N.A.T.O. Prin semnarea la Paris, pe 27 mai 1997, a Actului fondator al relațiilor reciproce, cooperării și securității între N.A.T.O. și Federația Rusă s-a încheiat un capitol important din viața Europei. Un altul, istoric, își deschidea „acoladele”. Se dorea ca ele să fie generoase pentru speranțele omenirii în acest sfârșit și început de mileniu. V. 2.2. N.A.T.O. și Marea Britanie Marea Britanie este angajată public față de N.A.T.O. ca principal garant al securității europene, în frunte cu
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
perpetua identitatea, pentru a ști ce putem fi sau Întreprinde În raport cu alții. Ne punem pe fugă (...În Egipt sau aiurea) pentru a scăpa de incertitudini, de destructurări intempestive. Uneori, escapada e singura soluție de a face un salt sau o acoladă existențială, poate Întări sau perpetua destine individuale, familii, colectivități. Te duci undeva pentru ca Întoarcerea să te edifice definitiv. Această experiență este o modalitate de salvare (pentru individ și chiar pentru comunitate, provizorie sau definitivă). Călătorim, de asemenea, din nevoia de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
răgaz. Căutăm soluții miraculoase și intrăm În febrilitate temporală. Vrem ca totul să se producă fără prea mult efort, „instant”, „pe loc”. Repudiem acțiunea laborioasă, experimentarea și sudoarea, trecerea prin Încercare și eroare. Ne Îndârjim să mergem „la fix”, evităm „acoladele” căutătoare, nu ne „pierdem vremea”. Mâncarea o primim „la pachet”, ne cumpărăm costume „de-a gata”, Îngurgităm formule cum să câștigăm bine, cum să iubim, cum să trăim. Iar În ceea ce privește Învățatul, stăm cu mâinile În sân, vorbim foarte mult și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu (Bacău), 49, ian. 2012, nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10, p. 8. Conține: Elvira Sorohan, între lectura devotată și combativă; Bianca Burța-Cernat, jocul serios al criticii. CREȚU, Bogdan. Doamna Sorohan. În: Ziarul de Iași, 21 aug. 2014, nr. 194 (7075), p. 6A. DRAM, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Stamatu și al notarului Sgurea, funcționar care deține o bogată bibliotecă de poezie românească și, asemenea soției sale, recită cu pasiune versuri, dar denunță inclement racilele cu scopul „îndreptării”. Alexandru e însă arestat de jandarmii unguri, încheindu-se astfel, demonstrativ, acolada unei narațiuni discursive, moralizatoare, gândită ca o lecție de patriotism. În Anna, ultimul roman al pentalogiei, același prezumtiv eliberator al Transilvaniei, căutând un rost și „ceea ce nu se poate”, cade în plasa aventurilor galante. E aici o intrigă sentimentală aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Ciobanu, Panoramic, 145-150; Călinescu, Literatura, 135-142; Constantin, A doua carte, 104-113; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 219-222; Andriescu, Disocieri, 134-142; Felea, Secțiuni, 164-172; Bălan, Artă, 173-181; Piru, Poezia, II, 25-35; Barbu, O ist., 100-104; Titel, Pasiunea, 62-64; Martin, Acolade, 156-172; Zaciu, Alte lecturi, 25-32; Poantă, Radiografii, I, 169-174; Stănescu, Jurnal, I, 192-197; Zaciu, Lancea, 74-78; Felea, Aspecte, II, 108-112; Sângeorzan, Conversații, 42-55; Cândroveanu, Poeți, 73-77; Zaciu, Cu cărțile, 69-77; Martin, Paranteze, 71-83, 132-137; Ciobanu, Opera, 152-155; Munteanu, Jurnal, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
vii”, RL, 1974, 14; George Arion, Călătoriile unui cărturar, FLC, 1975, 46; Constantin Țoiu, Forța comunicării, RL, 1975, 51; Voicu Bugariu, Vibrație și argument, LCF, 1976, 9; Paul Alexandru Georgescu, Mircea Malița - investigator al lumii hispanice, ST, 1976, 9; Martin, Acolade, 184-187; Constantin Crișan, Nostalgia comunicării, Cluj-Napoca, 1978, 52-57; Baltag, Polemos, 86-87; Regman, Explorări, 97-105; Ioniță Olteanu, Speranța în om, București, 1987, 225-246; Mariana Șora, Despre, despre, despre..., București, 1995, 101-109; Dicț. scriit. rom., III, 37-39. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
Institutul European, beneficiind totodată de reduceri semnificative de preț. Astfel: Suma minimă (RON) Suma maximă (RON) Reducere (%) 0 20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut: • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog" Numai primind aceste charisme ale Duhului, părintele Sofronie a putut culege materia primă pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist și se inserează într-o acoladă a vanității. Pentru decenii, părintele Sofronie a preferat să-și împărtășească gândurile doar în intimitate, împreună cu asceții Athosului, prin corespondență sau viu grai. Doar la o vârstă înaintată părintele Sofronie și-a putut așterne pe hârtie experiențele spirituale, ucenicii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ani, primește de la nașul său, care este tot un cavaler, armamentul complet. Și aceasta în timpul unei ceremonii solemne numite învestitură (adoubement). După ce i se dau armele, nașul îl lovește peste ceafă (adouber înseamnă i lovi) cu latul palmei: aceasta este acolada. Noul cavaler face, mai apoi, o demonstrație a forței și a îndemînării sale, stră-pungînd din galop manechine în chip de dușmani. Viața cavalerului se desfășoară, în ceea ce are ea mai esențial, în cadrul familial al micului teritoriu cin jurul castelulu:, care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura-ți frumusețe în mine se-nfiripă,/ Ca-ntr-un cleștar răsfrântă de mii și mii de ori"18. Este o trecere prin lumină ca punere în lumină, arătând splendoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în bucuria recunoașterii, vederea care ajunge până la "chipul omului, zămislit din lumină"27. În mod paradoxal, adâncindu-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al morții, în eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]