1,034 matches
-
fleac. Să vii dumneata la mine - Doamne ferește! Vreau să vă aduceți aminte de mine și de cei ce veneau cu mine la dumneavoastră la hotel, la Long Beach și puneam pe foc sticlele de coniac, așa cum eram atunci: eu cu acordeonul și vagabonzii care cântau : Așa beu oamenii buni”. Așa începe scrisoarea adresată lui Dumitru Sinu (nea Mitică) de către Mike Florian, prietenul său, scrisă pe un pat de spital din Reno (Nevada) doar cu câteva zile înainte de a închide ochii pentru
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
pe nea Niculiță, Mike Florian făcuse doar o introducere la ceea ce urma de fapt să mărturisească: „Doamne, și ce bunici am avut, Dumnezeu să le ierte păcatele! Ei mi-au cumpărat prima dată o muzicuță, pe urmă chitară, pe urmă acordeon... Plâng mereu - de ce n-am pomenit niciodată la nimeni numele lor?” Aceasta era marea durere a lui Mike, el nu povestise nimănui, niciodată de bunicii lui pentru că erau țigani! Câtă putere avusese atâția ani de când era prieten cu nea Mitică
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
care spicuise câteva pasaje pentru a mă familiariza cu tema discuției: „Locuiam pe vremea aceea în California, aveam hotelul meu la Long Beach. Mike Florian era un bucureștean cu care mă împrietenisem și-mi era tare drag, cânta minunat la acordeon. Venea la mine des, uneori mă vizita chiar zilnic. Își aducea și amicii cu el când li se făcea de chefuri - să tot fi fost vreo zece; mâncam împreună ce ne gătea Nicole, soția mea. Ne simțeam tare bine împreună
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
fiind inginer mecanic, iar mama Zinaida Caragia, casnica. De la mama sa a moștenit talentul muzical. Doinele cantate de ea pe acorduri de mandolina, balalaica și chitară erau unice. Nicolae a început să studieze de mic muzică, luând lecții de baian, acordeon, trombon, contrabas, pian și chitară. A urmat Colegiul de Muzică „Ștefan Neagă” din Chișinău, clasa de trombon și chitară baș, apoi a absolvit Institutul de Stat al Artelor - Facultatea de Muzică din Chișinău. În timpoul studiilor a fost chitarist în cadrul
REGATUL ÎNGHEŢAT”, TURNEU NATIONAL! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367621_a_368950]
-
posibilitatea reală a unei evadări la capătul căreia autorilor le sunt deschise larg brațele libertății, au croit cu ajutorul unei recuzite nu prea credibile, de exmplu o plută prevăzută, pentru a sta deasupra apei, cu trei tuburi gonflabile (!), au transformat un acordeon într-un fel de pompă pentru a umfla „ambarcațiunea”, „temerarii” au „accesat” adezivul uscat și l-au emulsionat pentru a lipi fundul bărcii în vederea etanșietății, au dus-o pe acoperiș prin tubul de ventilație, etc. Variantă credibilă sau îndoielnică, foarte
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ACORDEON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ACORDEON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
vesel cântul, Pe cheiuri și în sălile de baluri. Îl poartă râul și-l conduce vântul, Prin sălciile triste de pe maluri. Se-mbrățișează marea cu pământul, În cântece de stele și de valuri. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ACORDEON / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
mama oltean” sau „Mă dusăi să trec la Olt”! Eee, dar ceva mai târzior când Timona a interpretat cu multă dăruire și autentică simțire artistică, străvechiul hit: Foaie verde izmă creață, atunci să vedeți! Tremura carnea pe om și plângea acordeonul, mai ales când inimitabila interpretă făcea referiri explicite la diferitele locuri unde trebuia pupată pentru satisfacții maxime... Ce mai talentul, talent, nu glumă! Pe scurt, nebunie mare, urmată de unele mici leșinuri, așa... mai mult artistice, desigur spre dimineața când
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Spaima era ca o nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar Igoriuncik? Aista, da, nume. Un copil. Luna e și ea un copil. Întors din război cauți femeia. Călătorii imaginare pentru copii. O adevărată nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din tine se nasc copiii. Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut - un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
Ansamblul „Dorna Dorului” al Fundației Cultural-Artistice „Dorna Dorului” din Vatra Dornei a fost înființat în 1976 și este alcătuit din persoane cu profesii diferite: elevi, profesori, ingineri. Orchestra este compusă din instrumente tradiționale: fluier, ocarină, nai, cimpoi, vioară, contrabas, țambal, acordeon, trompetă, clarinet. Au un repertoriu de dansuri populare foarte bogat, de pe tot cuprinsul țării: Bucovina, Moldova, Oltenia, Oaș, Banat, cât și dansuri țigănești. Își adaptează costumele la zona din care provine dansul. La Festivalul Național al Păstrăvului poartă costume din
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
cruntă sunt instrumentiștii de valoare. Dacă s-a inventat playback-ul, de ce să nu se desființeze orchestra?! Acum e o raritate ceea ce altădată, când fiecare instrument muzical avea un magician al lui și chiar mai mulți era condiția spectacolului: interpretarea instrumentală. Acordeonul e un instrument pe care n-au putut să-l învingă pe rând războiul, foametea, comunismul, dar l-au învins toate la un loc, după 1989, cu sprijinul crizei culturale care-a pus capac! Dar, iată, îl întinde și-l
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
la un loc, după 1989, cu sprijinul crizei culturale care-a pus capac! Dar, iată, îl întinde și-l strânge în pliurile burdufului cu neîntrecută virtuozitate, Vali Crăciunescu. Trompeta și pianul i-au atins acestui artist urechea, mai întâi, dar acordeonul i s-a așezat în brațe ca o iubită, încălzindu-se unul pe celălalt, ascultați și îndemnați de inimă! Vali Crăciunescu a cântat un timp, până în 2004 când a ales cariera solistică, în trupa de muzică pop-rock, „Spitalul de Urgență
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
de inimă! Vali Crăciunescu a cântat un timp, până în 2004 când a ales cariera solistică, în trupa de muzică pop-rock, „Spitalul de Urgență”, alături de Dan Helciug, Adrian Cheța, Cătălin Dalvarea, Viorel Preda. Pentru Vali Crăciunescu cel mai suav pian e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
un timp, până în 2004 când a ales cariera solistică, în trupa de muzică pop-rock, „Spitalul de Urgență”, alături de Dan Helciug, Adrian Cheța, Cătălin Dalvarea, Viorel Preda. Pentru Vali Crăciunescu cel mai suav pian e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
ales cariera solistică, în trupa de muzică pop-rock, „Spitalul de Urgență”, alături de Dan Helciug, Adrian Cheța, Cătălin Dalvarea, Viorel Preda. Pentru Vali Crăciunescu cel mai suav pian e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
pop-rock, „Spitalul de Urgență”, alături de Dan Helciug, Adrian Cheța, Cătălin Dalvarea, Viorel Preda. Pentru Vali Crăciunescu cel mai suav pian e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii cu timpul în act și intrarea în
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
Preda. Pentru Vali Crăciunescu cel mai suav pian e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii cu timpul în act și intrarea în conspirația cu timpul în irosire! Între brațele lui Vali Crăciunescu acordeonul e
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
e acordeonul, cea mai răsunătoare trompetă e acordeonul, cea mai afectivă formație e acordeonul, cel care abolește numărul anilor e acordeonul, cel care îi dă libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii cu timpul în act și intrarea în conspirația cu timpul în irosire! Între brațele lui Vali Crăciunescu acordeonul e un ceas care indică nu timpul trecător prin
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii cu timpul în act și intrarea în conspirația cu timpul în irosire! Între brațele lui Vali Crăciunescu acordeonul e un ceas care indică nu timpul trecător prin om, ci timpul care rămâne în om! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Vali Crăciunescu. Timpul care trece, timpul care rămâne / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete la rond, sub soarele negru, la hohotul astmatic al unui acordeon de bețiv în duminici după-masa, cînd se dansa îndrăcit, pînă la epuizare, la albeața pîcloasă, de ciment, a cerului, la subsolurile bîhlite ... Tăcea ... tăcea ... Apoi spuse hotărît, în ciuda viforului dinspre director, în ciuda privirilor mîngîioase ale profesoarei, în ciuda Ramonei cu codițele
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
a invitat o formație de lăutari care să cânte la bal de cu seară, până la miezul nopții. Toți se așteptau la vechiul magnetofon al organizației U.T.C. Tinerii apropiindu-se de căminul cultural și auzind sunet de vioară și de acordeon, nu le venea să creadă că au un bal adevărat. Deci nu era sărbătorit doar evenimentul absolvirii anului școlar, ci mai existau și alte considerente locale, care pe tineri nu prea îi interesau. Valentina, în fruntea grupului de fete zvăpăiate
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
str. Decebal nr. 21, țel. 0264.434.667), a rostit cuvântul de întâmpinare, predând ștafeta prof. Modest Vișoiu, dirijorul Grupului vocal-instrumental „Speranța“, care a pregătit un program special. Alexandru Petrean (vioară), Gabi Tătar (saxofon), Petru Jucan (clape) și Modest Vișoiu (acordeon) au acompaniat corul care a interpretat un potpuriu muzical sub genericul „Astăzi e ziua ta“. Vibranțe piese au cântat soliștii Ana Pralea, Irina Loghin, Victor Aldea și Alexandru Țugurean, iar Romică Topan a emoționat audiență recitând fragmente din lirica eminesciana
OMAGIU FEMEII LA CENACLUL VASILE SAV, AL LIGI SCRIITORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347622_a_348951]
-
de cealaltă, scoase în mod miraculos din fundul buzunarelor lui, care ascundea adevărate comori pentru copiii lui, dar și pentru Cezarinetta, așa cum mă alinta el. Nimeni nu mi-a mai spus așa. Mă legănam și ațipeam în sunetul fascinant al acordeonului cu care Marcel Grecu ne alinta uneori seara, ori în zi de duminică. Toată mahalaua îl știa și-l chema, și la petreceri și la înmormântări. Apoi, plăcile de gramofon erau pentru noi, deliciu. Vocea lui Cristian Vasile, a lui
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
poezii din Topîrceanu, Coșbuc și Eminescu, iar mai târziu din Labiș, Ion Minulescu și Nina Cassian. Ne-am împărtășit din amintiri, stropite cu suc, cu vin și cu agheazmă, la mormântul unde dorm liniștiți, Zonia Grecu și Marcel, cântărețul la acordeon, muncitor la CheFeRe toată viața, ca să-și hrănească liota de copii pentru că ei n-au refuzat niciodată darurile lui Dumnezeu. „Viața e umbră și vis” - spunea Marcel Grecu. Umbră și vis au rămas amintirile noastre, reîmprospătate o dată sau de două
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]