1,011 matches
-
producerii de explozii/incendii. Starea tehnică corespunzătoare a cisternelor solicitate de beneficiar de la alți transportatori intră tot în sarcina beneficiarului. Tancurile petroliere, barjele, navele pentru chimicale se supun reglementărilor speciale MARPOL, ISGOTT și Autorității Navale Române. Accesul la bordul navelor acostate în danele petroliere este permis numai persoanelor avizate și instruite. Acestea vor utiliza căile de acces amenajate; accesul la bord se va face pe pasarele, punți, scări de acces, cu grijă pentru a evita căderea între navă și cheu. ... 12
CONTRACT-CADRU din 4 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277318]
-
coroborare cu art. 113 alin. (3) din același cod. ... 9. La 19 decembrie 2016, reclamanta, însoțită de părinții săi, a formulat o nouă plângere penală, susținând că a fost violată din nou de A.A. Reclamanta a afirmat că A.A. a acostat-o în timp ce se întorcea acasă de la școală și a obligat-o să facă sex cu el pe un teren viran. A.A. a declarat că, inițial, reclamanta i-a spus în mod explicit că nu dorește să facă
HOTĂRÂREA din 30 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270150]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > POEME PE NISIP Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De-
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
că Domnul a murit... Încrederea nu e pentru oameni... E pentru o ceașcă de cafea și pentru un ceai fiert la umbra viselor solare. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă l-aș întâlni azi pe Nietzsche, nu m-aș lăsa acostată de nici o idee filosofică, ci aș plânge și i-aș mărturisi, cât de amară e cafeaua chiar și atunci când picajul te tulbură pentru totdeauna. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă aș refuza într-o zi să mor, aș face-o
ÎNCREDEREA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378954_a_380283]
-
de regulă jurnaliștii, fiecare servind din varii motive pe vreun politician ori pe altul sau cine mai știe ce cauză obscură, purced pe străzi ori în alte locuri aglomerate și dovedind calități incontestabile de selecție depistându-și astfel victima o acostează și cu deosebită competență îi adresează anume întrebări pentru care primesc anume răspunsuri care de regulă sunt cunoscute a priori și de fapt, sunt numai cele dorite. In caz contrar, reportajul este clasat la „pierderi”! Pe de altă parte, reporterii
OARE CUM ARATĂ UN STAT FĂRĂ HOŢI? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379807_a_381136]
-
tineri, părinții biologici, mama ei, simțind probabil că se duce, a dat fetele. Și ele s- au descoperit târziu, prin ... XXVII. POEME PE NISIP, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016. Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De salcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. Citește mai mult Poeme pe nisip...Am acostat la poarta viselor, iubiteAm obosit de- atât amarnic zbucium,Vreau șoapte- n calea mea, abia -iviteDoar dintr- al valurilor , înspumate, bucium.Nu știu să fi luat cu noi, pe maluriMai mult de o dorință, veșnic vieDe- a ne- aruncă nebuni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de facultate. Nu putea să-l evite. Avea peste tot oameni care o urmăreau la tot pasul. Mai ceva decât cei de la securitate. Apoi s-a liniștit, de fapt a dispărut pur și simplu din viața sa după ce a fost acostată de omul securității. Nu l-a mai întâlnit niciodată până la Constanța anul trecut de 1 Mai, pe plaja Modern. Ce naiba căuta pe acolo numai el știa. Când a ajuns la biroul său de la ferma de taurine, Săndica avea inima cât
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
de țigani. Și-au năvălit brutal,în mijlocul evenimentului. În pijamale sau la bustul gol,bărbați,femei,copii . Au înțeles rapid cam despre ce e vorba și au venit direct spre mine. - Ba, nenorocitule,l-ai omorât pe tata ! m-a acostat întâi unul cu burtă mare ,probabil primul moștenitor al bulibașei. Și îmi frige un pumn,direct în nas. Și-apoi și ceilalți au început să-mi care în continuu.... Dădeau de peste tot și n-aveam cum să mă apar...La
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Ei...ce mai spuneți acum? Era doar un simplu sclav! Dar acum să revenim la Ioppe și la povestea începută. În fiecare dimineață în port apărea un bărbat de vre-o patruzeci de ani, care se așeza pe cheiul unde acostau corăbiile. În zilele în care descărcau sclavii din pântecele galerelor acest om se ridica și îi privea pe toți cei care treceau prin fața sa. După cum poate știți sclavii sunt duși imediat în piață spre a fi vânduți fiindcă viețile unora
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
industrial Orșova, navigând pe firul mijlociu al fluviului unde aveau un loc de acostare aparte . Ajunși în insula, turiștii aduși cu bărcile până la debarcaderul special amenajat pentru călători la capătul din vest ( amonte) spre malul românesc al insulei ( unde puteau acosta și vapoare de pasageri) turiștii erau întâmpinați cu multă amabilitate de ghizii locali care îi așteptau pe băncile aliniate pe aleea pietruita cu dale și ronduri de flori, oferindu-și serviciile contra unor sume destul de modeste). Dincolo de această alee puțin
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
spus ea despre refuzul lui de a o accepta? Ea i se oferă direct pe tavă și el nu și-o dorește. Înseamnă că nu reprezintă nici un fel de interes, nici măcar cât a avut pentru acea fată ce l-a acostat în restaurant. Întrebarea și nedumerirea lui Sebastian, nu era că o femeie tânăra îl dorea în patul ei ci, pentru ce o făcea? Doar că-l plăcea pur și simplu atât de mult, sau mai erau și alte motive? Nu
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
celor două străzi, câte avea orașul pe malul său stâng. Peste canale se arcuiau poduri de lemn, prin scândurile cărora Ana, oprindu-se, putea să vadă sub pașii săi temători, cum apa se învolbura bolborosind în jurul pilonilor, smucind puternic bărcile acostate în apropiere și-apoi se desprindeau aruncându-se-n vad în jucăușe cercuri rotitoare, ca să curgă apoi lenevindu-se mai departe, spre balta ce se ghicea a fi foarte aproape în spatele caselor, din care seară de seară, un adevărat concert
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 406 din 10 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de N. Bălașa Oltenii un fel de evrei Comparatism, Baba Cloanța în mintea de copil Cu gândul totuși la domnul ce într-un fel mă acostase, am încercat să ațipesc întinsă pe canapeaua vagonului, cu capul pus la Katy în brațe. Trupul ei cald mă făcea să mă simt, oarecum, protejată. Simțindu-i sânii, am fost tentată să îmi sug degetul, asemănător vremurilor în care abia
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Acasa > Strofe > Valori > ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale gândului nebun... Îmi acostează-n inimă pirații, Pe malul meu în cete se adun’, Să-mi ia nimicul ce mai zace-n mine Ca pe o ultimă comoară grea... Chiar de vor încerca să mă domine, Cu flăcări-scuturi mă voi apăra. Căci macii noi
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
încerca să mă domine, Cu flăcări-scuturi mă voi apăra. Căci macii noi ce-n mine se răsfață Îmi dau curaj și nesecată forță De a-nfrunta obstacole pe față Și-a rupe neguri cu umila-mi torță. Referință Bibliografică: Îmi acostează-n inimă pirații / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 815, Anul III, 25 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
că aceasta ar fi putut fi și roditoare, cu fructe galbene, dulci-acrișoare, aici veneau sâmbăta după-amiaza toți băieții din sat, sau aproape toți, și jucau Rațele și vânătorii până noaptea târziu, apoi venea Gârla Brăilei ce nu seca niciodată, aici acostau dubele pescarilor lipoveni, pline de pește, apoi în dreapta era pădurea de sălcii înalte și drepte ca lumânarea în care -și făceau cuibare tocmai spre vărfuri - graurii - pădurea Bou-Roșu cu luminișurile încărcate de ruguri în care se vedeau de la distanță murele
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
fi lăsat... din grabă, o pungă cu bani pe banchetă. Dați-mi punga cu bani că nu au cu ce plăti biletul la avion și vor ca să nu piardă cursa... Cine e șeful tău, nătărăule? Cum îți permiți să mă acostezi, fără pic de rușine, și să-mi ceri o punga cu bani, pe care... dracu știe unde a pierdut-o hodorogul ăla! Fă pași!... ai înțeles? Șofer, dă-i drumul la mașină! Domnul senator, scrie negru pe alb numărul mașinii
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
romanticpână la ultima suflareextrăgându-și setea dreptățiidin ruinele cetățiiscrie ultimul Marsal poporului roman... XXII. LUNI, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015. mânăstiri de voievozi români se înalță pe stâncile insulei vaporașul nostru n-a acostat anul coboară în criza zilelor scurte ne vom aminti de noi poate în jurul bradului de Crăciun e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort s-a înălțat e luni și carnea parcă
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea și să se încarce cu cei ce doreau o plimbare pe mare. Nu-i ducea prea departe, așa că revenea iar la mal după vreo cincisprezece minute. Ana privea nepăsătoare la cei
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
AMERICANII E scadra ancoră în port. Cele trei nave, un crucișător și două fregate, aveau siluete elegante iar culoarea gri le dădea un farmec misterios chiar puțin înfricoșător. Oamenii care le priveau păreau și ei destul de înspăimântați. Dacă ar fi acostat acum treizeci de ani, în mod sigur ar fi fost bucuroși, acum douăzeci de ani mândri și chiar încrezători într-un viitor mai bun și mai sigur. Acum însă când tobele războiului băteau foarte aproape de granițe erau doar înfrico- șați
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
Gînguritul insului evadînd din atelierul de pe Armeană, în ale cărui mari ferestre bătea insuportabilul toboșar al timpurilor noi. Așadar cele patru ilustrate, pe rînd. Cu la fel de laconice adnotări (în paranteză), acum datate. 1. "Vedere din port", cu un vas impozant, acostat lîngă faleza mult monumentalizată prin racursiul fotografic. Pe verso, notațiile scurte, cu aerul lor candid, ca și cum nu s-ar fi referit la o țară aflată sub ceaușism dur și triumfalist: Cobor din Săgeată la ora 11, îmi iau cameră la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vede un perete care corespunde cu zidul palatului Contelui Ceprano. Rigoletto care vine pe străduța este urmărit de blestemul lui Monterone. În momentul în care este pe punctul să deschidă poartă de intrare a curții sale înconjurată de ziduri, este acostat de un asasin de meserie, Sparafucile, care își oferă serviciile. Cu toate că pentru moment nu are nevoie de serviciile lui Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Arrigo respinge cu indignare oferta, iar Monforte, după ce încearcă să-l prevină contra unei eventuale înțelegeri cu Ducesa, se retrage în semn de sfidare la adresa acesteia. Actul ÎI Pe valea unui râu, aproape de Palermo. Giovanni da Procida întors din exil acostează la mal. El intenționează să preia conducerea grupelor de patrioți sicilieni. Procida salută pământul natal (O tu, Palermo, terra adorata) iar în cabaletta care urmeaza își cheamă partizanii la lupta de eliberare a patriei (Nell'ombra e nel silenzio). În
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]