360 matches
-
grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se acri acrișor a bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Petre o farfurie cu mâncare. Ea puse în fața lui o farfurie de ciorbă cu perișoare. O pregătise pe lângă preparatele din carnea de porc pentru masa de Crăciun. Încă mai era caldă. Sătui de sarmale, au preferat să mănânce o ciorbă acrită cu borș de casă pe care Gheorghe îl făcea cu multă dibăcie, din tărâțe de grâu și pregătiseră o friptură de pasăre cu piure de carofi și murături, o masă mai ușoară pentru a doua zi de Crăciun. Petre, care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e om - nu și în oglinda fizică, reală. În care, tocmai de aceea, a rămas, pentru vecie, doar pe punctul de
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
51 de ani, fiind silită să îndure trauma stabilirii într-un alt climat cultural. Ce ridică nivelul acestor memorii este tocmai perspectiva spirituală. Fără ea, nuanțele poveștii ar părea excesiv de vindicative, autoarea acoperindu-se de bănuiala că suferința i-a acrit ochiul descriptiv. Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
17. Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decît strigătele unuia care stăpînește între nebuni. 18. Înțelepciunea este mai de preț decît sculele de război; dar un singur păcătos nimicește mult bine. $10 1. Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. 2. Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui. 3. Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Acum e important să ai relații, să te miști, să comunici, să mai trimiți câte-un mail cu urări, să ții minte când e ziua cui trebuie de naștere, să mai comentezi ceva politică. Dacă-mpungi toată ziua și ești acrit, se satură lumea de tine. Uită-te la alții, zburdă, îs fericiți, îi vezi la premieri, apar când e de făcut vreun reportaj, știu ce-i de făcut. Tu stai ca mutu-n coliba ta. Și cine vrei să te scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sesizează, poate e-o confuzie la mijloc. Sigur sunt o ignorantă, el este cine este... Doar i se cuvine! Eu ar fi trebuit să mulțumesc cerului că însuși maestrul mi-acordă atenție! Voievoade, să-ți spun drept, mi s-a acrit sufletul de bambilicii ăștia... - Ești cumplit de cinică! - Și cum ai vrea să fiu? Un bărbat adevărat, specie tot mai rară, crede-mă, își poartă masculinitatea calm. Nu se dă în spectacol ca marțafoiul, pentru că n-ai cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate oase roade sau strugurii sunt acri! Gândește-te la ceva frumos! La Femeia solară! Nu mai vrei. Acum o săptămână, te-a avertizat: „Scot sufletul din oameni!”. Peste câteva zile, ți-a dovedit. S-a sfârșit un mit; Femeia solară a devenit M., ai scăpat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru; folosindu-l într-un anume fel, neștiut de noi, am fi pătruns Misterele Naturii. Nașterea Lumii și Viața-fără-de-moarte. Am fi știut totul. Asta până a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu pe lume alături de surorile Constanța și Dobrița. Mai fuseseră trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. Și cum să nu-i dea dacă, zi de zi, ne borșăream de se acrea sufletul: borș de cartofi, de sfeclă, de știr, de lobodă, de ștevie, de urzici. Toate borșurile neapărat cu mămăligă de porumb, apoi de orz. Carnea apărea rar pe masă și dispărea și mai repede. La școală mi-am descoperit învățătorul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vedem. Femeile independente riscă acrimea ființei lor; exemplul tradițional îl constituie fata bătrână. Dificili sunt și bărbații singuri, dar parcă într-un chip diferit; lor le rămâne o urmă de generozitate chiar dacă născută adesea în urma indiferenței. Sau, mai curând vedem acrindu-se un bărbat căsătorit. Neavând un obiect stabil pentru hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lui. Îi spunea Șnițelul Baban... și știți ceva? Nu era deloc baban. — Continuă, domnișoară Stinson, o îndemnă Russ. Păi, ne-am tras-o toată după-amiaza și am ascultat balivernele puștanului despre Brooklyn Dodgers și Șnițelul Baban până mi s-a acrit. Apoi eu zic „Hai să luăm cina și o gură de aer curat“. Coborâm în hol și acolo dăm de Liz, singură-singurică. Îmi spune că are nevoie de bani și, cum am băgat de seamă că lu’ ăla micu’ îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu erau doar din voința zeilor. Munca mamelor mele a contat și ea foarte mult. Dacă oile și caprele sunt semnul bogăției, doar felul în care femeile le gospodăresc le face cu adevărat valoroase. Brânza făcută de Lea nu se acrea niciodată, iar când dăunătorii atacau grâul sau meiul, ea știa să aleagă plantele atinse și să le smulgă ca să protejeze restul recoltei. Zilpa și Bilha țeseau lâna în modele cu alb, negru și galben care le luau ochii negustorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă”. Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și să devin mai bun decât ei, să îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume să joc acest rol. Laura îmi povestise o întâmplare care fusese plină de învățăminte pentru ea: „Am avut un profesor de matematici acrit de meseria lui. Era bolnav sau, poate, disperat. Fapt este că ne-a ținut niște cursuri deslânate din care nimeni n-a priceput nimic. Când s-a apropiat teza, am intrat cu toții în panică. Ne-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pauză, adăugă: — Sau nu Încă. Cine știe ce ne rezervă viitorul? — Cum merge noul roman? — Foarte lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui William Harvey, fiu al orașului, care descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Gicu și mai ciocnește un ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cinstită reușise să răstoarne ceva. Femeia Dorina, neinspirată, respectând intuitiv preparativele procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Femeia Dorina, neinspirată, respectând intuitiv preparativele procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușor. - Cum mi-o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]