356 matches
-
Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse de el, îl păstră pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie. Se acrește. Ridică paharul și îl privi în lumină. Limpezeala rubinie a vinului îl tulbură peste măsură. — Și atunci, întrebă, ținând paharul cu amândouă mâinile, ca pe sfântul potir al Graalului, eu ce fac cu vinul ? Îl beau, ca un adevărat duhovnic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cel al înțelepciunii populare. Filonul acesteia conține destule referiri la subiect: banii sunt ochiul dracului, banii n-au miros, banii n-aduc fericire... E drept că dăm și peste vulpea care, cănd n-ajunge la struguri, spune că sunt acri... Mă căznesc să găsesc în fondul comun al reflexivității noastre o corelație între bani și bunăstare, și cum nu găsesc, mă las păgubașă... Doar știam că Max Weber e de altă naționalitate... Mă grăbesc să concluzionez: la noi e o
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
din fabula lui La Fontaine „Plugarul și copiii săi” (În franceză, „Le Laboureur et ses Enfants”). (n. tr.) Citat din fabula lui La Fontaine „Vulpea și strugurii” (În franceză, „Le Renard et les Raisins’’). În română avem expresia „strugurii sunt acri”, preluată ca atare din fabula „Vulpea și strugurii” a scriitorului antic grec Esop, de la care s-a inspirat de altfel și La Fontaine. (n. tr.) Citat din fabula „Leul și șoarecele” (În franceză, „Le Lion et le Rat’’) de La Fontaine
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
religioasă sau igienică, complet iraționale. Pe mine, În schimb, mă șochează mai mult prejudecățile care apelează la fapte și care, totuși, nu se bazează pe ele. Plinius, În Naturalis historia, spunea: „La apropierea unei femei În această stare mustul se acrește, atinse, semințele viitoarelor roade devin sterile ș...ț, plantele din grădini sunt arse, fructele copacilor sub care se așază cad ș...ț, albinele mor În stupi”1. Chiar și În anul 1878, un membru al Asociației medicale britanice a trimis
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
normalitate și patologie, așa cum a observat doctorul Castilla del Pino. Resentimentul e alt stil afectiv care domină Întreaga viață. E Încăpățânarea de a nu uita o suferință. „Agresiunea rămâne prizonieră, uitată uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón În opera sa Tiberius. Istoria unui resentiment
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și sunt garantate". Parcă văd că unii s-ar opri o clipă, ar ridica din umeri a lehamite și mi-ar zice fără înconjur: „ Ia te uită, și ce mare lucru! Dă-i bă în mă-sa", alții poate mai acriți m-ar lua la fix: „Bă, ție nu-ți este bine, vrei să fii scărpinat? Ce mă iei tu pe mine cu Băsisme din acestea? Nu sunt eu din aceia care să mai fie amețiți cu: Trăiască Republica. Eu zic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Luceafărului ca pe o expresie camuflată a resentimentului: "Luceafărul desigur ar fi vrut să fie în locul lui Cătălin, în mândria lui ne pare că este ceva de al vulpei care, neputând ajunge la struguri, se mângâie cu ideea că-s acri, necopți, stricați. În orice caz, răspunsul este cu totul omenesc, cu desăvârșire real ca și toată poema" (Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în volumul Studii critice, I, Bucuresci [București], Tipografia Românulu, Vintila C.A. Rosetti, 1890, pp. 174-175). 123 După cum am
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
celui cu care a fost prieten încă din anii copilăriei, însă acest lucru nu-l putea realiza decât dacă se va opri cu amintirile undeva în trecut. Ultima zi a unei vacanțe seci, lipsite de conținut, de care li se acrise, care trecuse prin viața soților Bidaru fără a lăsa nimic în urma ei decât o lipsă acută de bani, se consumase deja. Ca de obicei, la începutul fiecărui an școlar, conform spiritului de castă înrădăcinat, se simțeau datori cu aceeași demnitate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Pretențiile mele de înțelepciune, ce farsă!” (III, 310), își spune într-un loc. Oricum, dublată de dorința de a fi, vanitatea este o consecință a prezenței celorlalți. După câteva zile în aer liber, Cioran constată: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine. A fost o vreme când credeam în putere. E un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit să devin cineva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la vanitate, e vorba aici de cucerirea Indiferenței; pentru aceasta, e nevoie de abandonarea eului social, dar și a prezenței în lume. Își spune la un moment dat, după cinci zile de stat în natură: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine” (II, 177). Așadar, cu cât mai puțin eu, cu atât mai mult sine. Pierderea e, de fapt, un câștig. Or, revelația acestui salt Cioran o are și atunci când muncește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Bold dacă găsești e semn de sărăcie. Dacă se gătește cineva pentru o petrecere și se împunge cu un bold, apoi se crede că va face furori acolo. Borș Să umpli borș marțea, că se face acru. Ca să ți se acrească borșul, dă cu făcălețul pe la botul plodurilor*. Se crede că, împlînd cineva borșul, trebuie să fie atunci mînios - și apoi va fi borșul acru. Cînd umple femeia borș și are vreo fată ori băiat răutăcios, să-l ungă pe la nas
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
etapei de formare a strugurilor, în care se realizează creșterea ciorchinelui și a boabelor. Începe odată cu legatul florilor și durează până la intrarea strugurilor în pârgă. Creșterea durează până la 2-3 luni în care strugurii ating 3/ 4 din mărimea normală, sunt acri și au o aciditate de 2%. 2. Pârga strugurilor este o etapă de scurtă durată 15-20 de zile, în funcție de natura biologică a soiurilor. Ea este marcată prin schimbarea culorii boabelor care pierd aspectul erbaceu (dispare clorofila), pentru a deveni translucide
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
se întâmplă cu ei dacă le este împiedicată ascensiunea pe scara socială? Spre ce va fi redirecționată toată această energie?" (Morris, 2010, p. 77) Dacă ne referim strict la copii, într-o atare situație aceștia fie adoptă atitudinea "strugurii sunt acri", încercând să arunce în derizoriu poziția sau interpretarea partiturii de către lideri (prin comentarii răutăcioase), fie vor constitui propriile grupuri, în afara structurii recunoscute și acceptate de toți; ultima soluție le oferă și lor posibilitatea de a ocupa o poziție de lider
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
șlefuit de lectură și meditație, înclină să-și aproprieze o asemenea (vai, total ne-filozofică!) viziune asupra naturii (pur instinctuale) a raporturilor dintre bărbat și femeie? Să fie oare "eroul" lovinescian, în pofida complexității sale sufletești insistent clamate, un rudimentar misogin acrit de resentimente? Răspunsul rămâne să-l căutăm în altă parte, și nu în "drama" de față, unde "personajele", slab conturate, joacă rolul unor simple funcții (și) retorice prin care Lovinescu exersează, în vederea viitoarelor sale opere de imaginație, variate tipuri de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bucată bună, din mijloc. Și bucata de somn adusă de fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mic, curățat, spălat și fără capete: carași și pui de crap, roșioare, bibani, mari cât palma și bucățele de știucă. Era de unde! Apoi am băgat legumele: ardei gras, țelină, morcov rondele, pătrunjel rădăcină și ceapă. Când au fiert bine, am acrit-o cu sare de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta nici una dintre schimbările care i-au negat existența, acrind-o și pe a celor care o suportă între ei. Își amintește planșa neterminată. Nu știa s-o continue, va trebui să se umilească, să recurgă la toate vicleniile, amânând până în ultima clipă, când va fi nevoie de o mână
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cătane, de trăim mereu cu frica în sân. Totuși sunt puțin mai liniștită de când am auzit că, pe unde ești tu, s-au potolit bătăliile. O, dare-ar Dumnezeu să se sfârșească odată, că de atâta război ni s-a acrit sufletul și ne-au secat lacrimile. Tot așteptăm să ne pomenim cu tine pe acasă, măcar pe câteva zile, că alți ofițeri capătă concedii des. Și noi avem în gazdă un maior, tare de treabă, polonez. Bietul om toată ziulica
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gicu și mai ciocnește un ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu se mai scrie literatură încheiată la toți nasturii. În artă, canonul este modificat de elite și contestat de mulțime. S - au sofisticat poeții. Nu mai sunt banali cioplitori de metafore. Capodoperele au ieșire spre sublim. Fără cultură, bunăstarea se acrește. Fără cultură, talentul e ca sămânța căzută pe asfalt. Pot fi suspectați de anormalitate poeții care nu se plâng de falsitate axiologică. Arta are deschideri spre toate azimuturile. Muzica - o profesie care tinde spre religie. Pentru artă, ideologia înseamnă bețe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se acri acrișor a bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind aspectul material al vaporilor de apă. negru Și lat. niger, nigrum (a cărui etimologie în latină este necunoscută) este unul dintre termenii transmiși tuturor limbilor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fileuri de pește alb, împreună cu câteva felii de lămâie și puțin mărar tocat. În acest context, ciorba noastră pescărească este, așa cum afirmă Radu Anton Roman, un unicat, iar aceasta nu se datorează numai specificității peștilor folosiți sau faptului că se acrește (cu oțet sau, într-o variantă „târgoveață“ deosebit de interesantă, cu zeamă de varză), ci mai ales simplității sale: este cea mai austeră zeamă de acest fel, una în care esențele de pește nu sunt afectate de gustul altor ingrediente. Iată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mujdei.“ Nici vecinii noștri de la răsărit nu se simțeau deloc bine fără borșurile lor: în timpul ocupației Parisului, în 1812, soldații ruși umblau ca bezmeticii prin oraș după orice fel de plante pe care le-ar fi putut fermenta, ca să-și acrească supa cumplit de dulce. Românii au două nume pentru multitudinea de zemuri acre pe care le fac: ciorbă și borș. Pe vremuri, primul se referea la zemurile neacrite, adică avea semnificația originară, aceea din bucătăria turcească (cuvântul ciorbă este de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multitudinea de zemuri acre pe care le fac: ciorbă și borș. Pe vremuri, primul se referea la zemurile neacrite, adică avea semnificația originară, aceea din bucătăria turcească (cuvântul ciorbă este de origine turcă 18, iar turcii au foarte puține ciorbe acrite cu zeamă de lămâie sau cu iaurt), dar treptat a ajuns să însemne zemuri acrite cu orice în afară de borș de tărâțe. Borș este un termen de origine slavă. Rușii și ucrainenii fac și ei borș, dar prin acest cuvânt înțeleg
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]