358 matches
-
încă nu e timpul să ajungem pe Magheru, ai prins șpilul? Să nu-ți mai aud gura pînă la noi ordine sau răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce le-am făcut lipeala cu Părințelul și Milițică. — Și ce voiați, dacă că ele erau trei, iar dumneavoastră unul singur? observă Gulie. De ce nu încercați să vă puneți puțin și în pielea lor? — Două, îl corectează Roja, Delfina n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că totul fusese plănuit din timp în cele mai mici amănunte, nu mai era loc de întors. Fuseseseră singure pînă atunci? Ei bine, aveau promisiunea că n-o să mai fie. Li se acrise de aceeași și aceeași muncă istovitoare de fiecare zi? O să se aranjeze cumva. Se plîngeau că nu le ajungeau banii, că trăiau de pe o zi pe alta? Nici nu-și închipuiau ele cît de rapid se putea schimba totul. N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru a-și atinge scopul. La început nimeni nu dorise să audă de un cerc care își propunea să dezbată probleme ale socialismului științific și ale luptei de clasă, tuturor li se acrise de subiectul ăsta cu care erau presărate toate cursurile, care era adus în discuție aproape la fiecare seminar. Riscă mult abordîndu-i pe fiecare în parte, dîndu-le explicații sincere despre întreg planul, de la primii pași pînă la atacul final care mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spune că se plictisește. Oricât de multă salivă consum, ea nu se duce înapoi. În ultimele două săptămâni, grijile mele cu privire la Nah mă împiedică să dorm. Încerc să obțin ajutor din partea lui Mao, dar starea lui de spirit s-a acrit. E nemulțumit că nu poate genera ura publicului față de vicepreședintele Liu. Mao crede că popularitatea lui Liu este prin ea însăși o conspirație. Rezolvă problema! mi-a zis el ultima oară când ne-am văzut. Nu îi pasă de viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cui dracului Îi trebuia atunci haină de blană, era roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viața, ar fi gândul că tânărul acela, Jan Palach și-a dat foc În semn de protest Împotriva invaziei țării sale de către Armata Sovietică. Niciodată Ceaușescu nu și-ar da foc. Pentru nimic. Pentru nimeni. Pricepi asta repede și te acrești Înainte de a te coace. Trebuie să-ți câștigi o pâine mai bună cu orice preț. Nu știi cum să faci și ce să faci. Treci Întâi prin satul copilăriei tale și de acolo, mai departe, spre Simeria. Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. Petru Îi privi multă vreme cămașa albă cu mâneci scurte și și-l imagină coborând dealurile dinspre păduri, cu o coasă pe umăr, Întorcându-se acasă, unde Îl aștepta o ciorbă de fasole verde acrită cu mere. Dar el, nu, nu era soțul Anei, poate doar asemănarea era extraordinară, și-i plăcu să se joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și p-ormă vine la ea ca s-o umple de tot felul de boli. Nu mai acceptă și nu mai permite, în definitiv, e o femeie liberă, la care el că liberă pă dracu’, lui unu’ i s-a acrit de atâta libertate și s-a săturat de când o duce-n spinare cu tot cu copil, și ea că tocmai d-aia, îl scutește și-l ușurează, e liber să se ducă, să nu-l mai vadă, da, cum a auzit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și nu-i mai trebuia în veci de veci... Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul spre garsoniera Mirelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ele, ci și pentru că el le sădise în ea, și tocmai de aceea depindea de el mai mult decât ar fi bănuit vreunul din ei și, oricum, mai mult decât și-ar fi dorit chiar el. I se cam acrise și lui Velicu, dar încă nu într-atât încât să-și ia mâna de pe ea și s-o lase baltă. Oricum, îl obosea femeia asta. Era ca un copil, pe care degeaba îl hrănești și îi suporți capriciile, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bucată bună, din mijloc. Și bucata de somn adusă de fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mic, curățat, spălat și fără capete: carași și pui de crap, roșioare, bibani, mari cât palma și bucățele de știucă. Era de unde! Apoi am băgat legumele: ardei gras, țelină, morcov rondele, pătrunjel rădăcină și ceapă. Când au fiert bine, am acrit-o cu sare de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă. Sub fruntea ei îmbrobodită, nasul cârn și fața roșie avea o expresie rea. Zărind fata, zvâcni ca și cum ar fi voit să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un miez cam amar, cu gustul căruia se învățase să trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, însă fără să alunece în sarcasm, așa cum se întâmplă cu oamenii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsător, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în care orologiul bătea tot mai dogit, iar bunicul meu era de mult bunic (fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dezinformare că nu intrau în țară reviste, comunicări; intrau, dar trebuia să te pricepi să le citești, să știi engleză, franceza, nu erau la tarabă, mura în gură pentru proști sau veleitari. Vulpea când nu ajunge la struguri, îi declară acri, așa și cu plagiatorii, incapabilii, ca să își acopere tâmpenia, au început să spună că nu aveau după ce să învețe. Erau ei Tâmpi, nu că nu erau profesori, tratate, cărți, dar ei nu pricepeau ce era în ele. După '89 au
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
bun e totul! N-ai uitat ce-mi place? Cum să uit, când erai mică te țineam în brațe și-ți dădeam piureul cu lingurița, tu nu vroiai să mănânci până nu luam și eu o linguriță, de mi se acrise de atâta piure. Râseră amândoi. Tată, mi-am făcut atâtea planuri cu vacanța asta la tine! Și eu, fetițo, să nu crezi că o să stai degeaba. O să te pun la lucru. Dacă plătești bine... Da, o să te plătesc cu copănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de fapt, ceea ce va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în fum de tămâie, la festivități național-creștine și în tot felul de predici dondănite (ciocmănite, morcotite, boscorodite, sucălite) că cât de bine ne stă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dreptate Ediția a doua a romanului aduce o serie de revizuiri, mai ales prin eliminarea unor pagini, pentru fluidizare. Dispar, astfel, unele scene de tranziție la bloc, autorul formulându-și tot mai net refuzul pitorescului urban. Certurile între soți bătrâni, acriți de viață, dispar din peisaj, ca irelevante pentru aventura sinucigașului titular. În schimb, biografia eroului absurd pare, prin contrast, mai bogată, ceea ce ne îndreptățește să vedem în Circul nostru vă prezintă: aventura unei conștiințe, și nu a unei societăți imature
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Am vrut să te salut doar și să-ți cunosc prietenul. Încolo, bună pace!” Așa-i el. Curios nevoie mare! Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de Sărbători, și de Paști, ce ouă de ciocolată, ce tablete mari, uite-așa, e-hei, ce n-ar da să le mai aibă acu ! Și atunci ajunsese să nu vrea să le mai vază în ochi, așa i se acrise de ele ! Vezi, c-așa-i omu... Și Zamfirescu, ce domn era, d-a ajuns el până-n anturaju reginei și se trăgea de șirete cu Brătienii... Trei ani a stat omu ei la Zamfirescu, n-are el școală multă, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se înfierbîntă, își amintește de regizor și-i telefonează de pe hol, invitîndu-l la un pahar cu vin. Mai întîi, că nu beau vin! apare după un timp scurt regizorul, vijelios ca un uragan. Am în mine atîția draci, c-aș acri o podgorie întreagă. La ora opt și jumătate am fost așteptați de directoare. Mai există un opt și jumătate și mîine, saltă Mihai cu indiferență din umeri, bine dispus de vin. Ora există, nu și directoarea. A plecat de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]