664 matches
-
există o întreagă pleiadă de critici de primă mână, de la Lucian Raicu și Liviu Petrescu, până la Ov. S. Crohmălniceanu sau Valeriu Cristea, care i-au citit întotdeauna cu atenție cărțile. Contribuțiile lor, destule rămase în publicistica vremii, sunt revalorificate cu acribie de un critic preocupat în egală măsură de operă și de comentariile ei. În paranteză fie spus, interesul pentru receptare, conștiința că opera survine în actualitate la pachet cu glosele despre ea, dar și nevoia de precizare a metodelor de
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
nu ar lipsi ura de sine. După prăbușirea despotismului și a economiei de penurie comuniste, sunt puse acum la încercare sistemul capitalist și ideologia sa, dura economie de piață și puterea băncilor.“ (p. 152) Sînt pagini în care Grass prinde acribie de conțopist, ținînd registrul greutăților de care se izbesc estgermanii, și o face cu bucuria celui care, peste ani, speră că va fi citit ca un vizionar al prăbușirii germane: șomaj, încălcări repetate ale Constituției, ideologia mercenară a economiei de
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
La mijloc e acel imbold de compensație prin care, intuind că nu ai ceva de spus, acoperi carența gîndurilor proprii printr-o conștiinciozitate de sobol cărturăresc. Cazul Constantinei Raveca Buleu e din această speță: a scris un volum de o acribie exegetică dusă la extrem, care impune prin amănunțimea cunoștințelor și prin voința de a fi exhaustivă. Luată în sine, tema lucrării are o însemnătate dincolo de îndoieli: feluritele ipostaze ale puterii în secolul al XIX-lea. Și cum puterea e polisemantică
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
contemporani declarau că nici nu-și dorea, de fapt, să fie scriitor? Îi aparține lui Ion Pop meritul de a fi spulberat această îndoială legitimă. Ediția întocmită de profesor, sub titlul Schițe și nuvele aproape... futuriste, este o demonstrație de acribie filologică, dublată discret de o nouă perspectivă asupra operei urmuziene. Ca să revin, însă, la laitmotivul bizareriei destinului postum al acesteia din urmă, se cuvine să mai spun și că hazardul a jucat aici un rol însemnat, creând, practic, condițiile pentru
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator”. Așa încât, mai mult decât o autobiografie reconstituită memorialistic, Internaționala mea e o reconstrucție documentară cu intenție de frescă. Oricât de ciudat ar părea faptul, Ion Ianoși își documentează propria existență cu acribia și cu imparțialitatea consacrate în volumele de cercetare propriu-zisă. Certificate de familie, situații școlare, liste instituționale sau referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
scape ceea ce ar trebui să se întoarcă pe pânză sub forma acelor culori zburătoare pe care leam putea regăsi în țesăturile tradiționale românești. Exemplarele din prapori, expuse aici, au ceva din câmpiile care zboară halucinant, printr-un amestec, propus cu acribie, de culori ce se țes natural, deși exercițiul se subînțelege cu precizie. Scriam la începutul acestui text despre școlile pe care le-a parcurs Horia Bernea. Cei doi ani de matematici și apoi încă doi ani de arhitectură șiau pus
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
fel de predanie scolastică pe care un cărturar o lasă în marginea unor teme cu timbru moral: curajul, libertatea, speranța, plăcerea, suferința, credința, adevărul, calomnia, superficialitatea, tristețea - în totul 34 de situații etice cărora Petru Creția le descrie conturul cu acribie doctrinară. Cum temele sunt clasice prin frecvența cu care ne lovim de ele, ambiția de a le trata în mod insolit e neavenită, iar Creția subliniază detaliul încă din prefață: „Această carte nu e un tratat de morală. Nu este
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
pentru care se nasc, altminteri stăpânite cu mână sigură, din culoare. Câteva nuanțe de brun, de la cel închis, la cel abia sugerat, nervurile fine ale desenului și pleoapa care se închide ori se deschide în alb peste suprafețele exploatate cu acribie, sunt de ajuns să atingă înălțimea unui sunet ce se va pierde în aerul devenit transparent. Mai explicite sunt lucrările care pornesc de la coloanele lui Alexandru Pasat, luate în stăpânire într-o citire personală, ce le îmbogățește sensul: lujerii unor
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
o atracție statornică, hrănită de o pasiune livrescă care a culminat în cercetare temeinică. Cartea pare să fi fost la început o teză de doctorat, într-atît de amănunțită e analiza la care autorul îl supune pe Nietzsche, atîta doar că acribia de informație nu dăunează fluenței de limbă, lucrarea neavînd nimic din scorțoșenia de cimitir a tomurilor academice. Dimpotrivă, lexicul e agreabil sub unghiul confortului pe care ți-l lasă la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
sobră, hrănită de un nerv placid. Cu un ochi pretențios la detalii lămuritoare, Raluca Dună e un metronom al cărui pendul bate exact și ferm, fără nici o abatere de la rigoarea impusă de ritmul cercetării. N-are simț speculativ, dar are acribie în sesizarea elementelor mici, lăsînd impresia că pictura o atrage mai mult decît literatura. La sfîrșit rămîi cu imaginea unui alai de herburi prețioase cărora autoarea le descrie heraldica fără să le transmită emoția. O vitrină cu exponate de piatră
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
pare, în acest sens, o replică a intervievatorului. Îndemnat de Miron să fumeze dacă simte nevoia, acesta răspunde, cu vervă: „Ce să mai fumez, am fumat totul!” (p. 338) Înregistrate în preajma lui 2004 pe patruzeci de casete transcrise ulterior cu acribie (după cum aflăm dintr-o notă preliminară semnată de Elsa Lüder), dialogurile dintre Ovidiu Nimigean și Paul Miron reprezintă o formă de taifas alert. Ambii dau impresia că se grăbesc către inestimabila tihnă a flecărelii. De obicei, Nimigean îi ia vorba
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
origine nonumană. Singura deosebire e de aderență numerică: în vreme ce într-un sistem filozofic nu crede decît autorul, în doctrina creștină cred cîteva miliarde. În încheiere, nu-ți rămîne decît să-ți dorești ca Blaga să fie citit azi cu aceeași acribie cu care Stăniloae, în deceniul V al secolului trecut (ediția princeps a cărții e din 1942) l-a citit și l-a comentat, scriind o carte memorabilă, pe care o citești și azi cu mari delicii.
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
ediții din operele lui Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, Dinicu Golescu, Ion Agârbiceanu, Ion Sava, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru. S-a pus de bunăvoie și cu un devotament total în slujba editării operei lui Tudor Arghezi, întocmind - cu acribie și cu minuțiozitate de bijutier care lucrează în filigran - primele douăzeci și cinci de volume din „ediția de autor” a scrierilor argheziene, publicate între anii 1962-1975 la Editura pentru Literatură. Pe domnul Pienescu l-am întâlnit în luna aprilie,anul trecut, când
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
de a fi un bun mijlocitor, înzestrat fiind cu darul de a fi un colportor onest al ideilor altora: un comentator care își asumă nuanțele gînditorului pe care îl cercetează (de la Kant la Eminescu, de la Călinescu la Bergson). Onestitatea și acribia accentelor îi împrumută un aer didactic, Viorel Chițea avînd migală profesorală în redarea ideilor altora. Și fiindcă vorbește în cunoștință de cauză, textele sale inspiră încredere, motiv pentru care eseurile pot fi privite ca introduceri pertinente în opera cîtorva figuri
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
au amânat până peste-poate momentul primei audiții. Și-au luat această responsabilitate Filarmonica „Transilvania”, dirijorul Nicolae Moldoveanu, corul academic al instituției, organism condus de maestrul Cornel Groza, un inimos grup de muzicieni, cei care au cercetat cu minuție, cu exemplară acribie, semnele partiturii, au operat corecturi, au ameliorat orchestrația. Rezultatul? O amplă lucrare vocalsimfonică de inspirație religioasă - rostuită în patru secțiuni, lucrare atașată spiritualității creștine ortodoxe - a fost introdusă în circuitul de concert. Inclin să consider că aspectul documentar este precumpănitor
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
Aitana devine Șeherezada, apoi Budun, apoi maga Bustan, seducătoarea ș.a., Mario devine Șahriar, Camar Asaman, regele Armanus, Cumplitul Bahram și mulți alții, purtând spectatorul, alături de ei, în aventurile cele mai miraculoase din poveștile orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
măști publice și publicitare. În consecință, dimensiunea de poetică a ficțiunii va fi, și la Hergyan, una mai mult implicită, ceea ce nu înseamnă că textele programatice, teoretice ale scriitorilor avuți în vedere n-ar fi investigate cu egală competență și acribie, dovedind atît priză la text și context, cît și la structurile de adîncime ale gîndirii din interiorul textelor și contextelor. În al doilea rînd - Hergyan dixit - e de subliniat că romancierii noștri interbelici tind să-și perceapă literatura subiectivă ca
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Volumul începe cu o incursiune în istoria filosofiei (primele nouă capitole!), pentru ca apoi atenția să se îndrepte spre universul științei. În ciuda subestimării filosofiei, e uimitoare minuția aproape didactică cu care Neculai Andrei îi descrie avatarurile în primele 75 de pagini, acribia sa ducîndu-te cu gîndul la gestul de a se despărți curtenitor de o disciplină în al cărei rost nu crede, dar căreia înțelege să-i arate meritele apuse. „Concluzia acestui eseu este că astăzi adevăratul om de știință nu se
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
a lui Nietzsche, dar deopotrivă cea mai puțin personală, autorul mulțumindu-se a fi un comentator nepărtinitor al începuturilor grecești. După excesul de interpretare din cartea care-i atrăsese anatema colegilor, Nietzsche simte aici nevoia să fie impersonal, de unde și acribia cuminte de povestitor înfățișînd atent nuanțele înțelepților greci. Intuindu-i latura seacă, de pedagogie plată, Nietzsche nu va publica textul, folosindu-l doar ca eboșă în vederea Considerațiilor inactuale, acesta fiind motivul pentru care nu pomenește nimic de el în Ecce
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
greșește a doua oară apreciindu-i opera după idei. Dacă n-ar fi stilul, prin care înțeleg felul de a-și exprima subiectivitatea, ideile n-ar face din el mai mult decât un eseist interesant. Ea le analizează cu atâta acribie, încât decid că am citit destul. Nu vreau deloc să spun că ideile lui Cioran ar trebui neglijate, ca fiind numai pretexte pentru a-și etala stilul. Vreau doar să spun că el nu este autorul unei filozofii, ci a
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
surclasează trăirea, comentariile diluînd procedura. Dar în secolul al XII-lea, cînd Andreas Capellanus și-a întocmit tratatul Despe iubire, spiritul epocii încuraja meditația, iar actul era precedat de o ceremonie amănunțită a lămuririlor conceptuale. E uimitor să vezi cîtă acribie poate pune un autor în cercetarea analitică a unei teme curtenești, de mondenă semnificație în epocă, pe care clericii o înfierau cu aceeași repeziciune cu care rapsozii o invocau în librete frivole. Sub unghiul informației, de mare ajutor e excelentul
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
că se vor convinge ei înșiși de contrariul și, poate, vor scrie, la rândul lor, o Istorie a literaturii române, critică sau nu. Și vor avea nevoie de toate aceste mărturii, deocamdată în stadiu de pionierat, precum acelea strânse cu acribie de Irina Petraș. Ca să nu mai vorbim de cronologia evenimentelor de tot felul. Să nu uităm că istoriografia noastră a început cu niște înșirări de date numite cronografe. Primă formă de consemnare a ceea ce se întâmpla în viața societății. Fără
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
primul născut al familie Rebreanu. Mizerabilă premisă pentru un roman ce se dorește a fi justițiar. Altfel, Spectre în labirintul uitării se citește cu destul interes, ca un adevărat roman de intrigă și spadă, Ilderim Rebreanu punând în lumină (cu acribie documentară și destul talent naratorial) o fațetă mai puțin cunoscută a biografiei unuia dintre cei mai importanți scriitori români din secolul trecut, fără intenția, câtuși de puțin - de altfel nici nu poate! - de a-i umbri acestuia opera. O face
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
cele mai controversate interpretări. Imitînd complexitatea realității, el a putut să recurgă la perspective inedite (sau doar anticonvenționale) asupra unor povestiri ori scheme narative în circulație pe atunci; este tocmai cazul nuvelei despre Alatiel, asupra căreia se pot apleca cu acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]