362 matches
-
un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Volcineț. Are locuitori, preponderent ruși lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 449 metri, în partea de sud a raionului Adâncata, la 12 km de orașul Adâncata. Localitatea Fântâna Albă se află la numai câteva sute de metri nord de frontiera Ucrainei cu România, aici aflându-se punctul de trecere simplificată cu specific rutier Fântâna Albă - Climăuți. De asemenea, în apropiere se află și stația de cale
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
înființat în sat un muzeu al rușilor staroveri, dar acesta a fost închis în 1996 ca urmare a lipsei de fonduri, exponatele fiind transferate la Muzeul Regional din Cernăuți. Începând din anul 1991, satul Fântâna Albă face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, majoritatea locuitorilor o formau rușii-lipoveni (91,79%), iar numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2 (0+2), adică 1,03% din populație . În perioada 7-14
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
parte din este situat în partea de sud-est a regiunii Cernăuți, pe malul drept al râului Prut. În prezent, raionul se învecinează în partea de nord cu municipiul Cernăuți și cu raionul Noua Suliță, în partea de vest cu raionul Adâncata, în partea de est cu raionul Noua Suliță și în partea de sud cu județul Botoșani din România. este frontieră de stat cu România, aici funcționând un punct de trecere a frontierei în/din România: Solurile raionului sunt format în
Raionul Herța () [Corola-website/Science/307358_a_308687]
-
componența RSS Ucrainene. Revenit pentru o scurtă perioadă în cadrul României între anii 1941-1944, el a fost din nou ocupat de către armata sovietică în 1944. Raionul Herța a fost desființat în decembrie 1962, iar teritoriul său a fost înclus în raionul Adâncata. În decembrie 1991, ca urmare a Hotărârii Radei Supreme a Ucrainei nr. 1942/6 decembrie 1991, raionul Herța a fost reînființat ca parte din Ucraina independentă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Herța era vorbitoare de română (%), existând în
Raionul Herța () [Corola-website/Science/307358_a_308687]
-
moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor. Începând cu anii 1470, amenințarea otomană în Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare a fost nevoit să uite
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, întregul teritoriu al regiunii Cernăuți a devenit parte componentă a Ucrainei independente. Pe teritoriul Bucovinei de Nord se află orașele Cernăuți, Storojineț, Adâncata, Crasna, Berhomet pe Siret, Zastavna, Cozmeni, Vășcăuți, Vijnița etc.
Editura Bucovina de Nord () [Corola-website/Science/303808_a_305137]
-
populația nu a mai atins nivelul populației din perioada interbelică. Între anii 1940-1962, orașul Herța a fost reședința administrativă a raionului Herța. În următorii 30 de ani, orașul nu s-a mai dezvoltat, întreg raionul Herța fiind inclus în raionul Adâncata. Începând din anul 1991, orașul Herța face parte din raionul omonim al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.443 (1.327
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Adâncata și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Conform listelor realizate mai târziu, din Pătrăuții de Jos
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
studii privind situația reală a românilor din Ucraina: unul, consacrat situației actuale, celălalt, arătând cum din majoritari, doar în 150 de ani, românii au ajuns să fie minoritari. În această perioadă, a fondat Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale din Adâncata și a contribuit la coagularea forțelor românești din Ucraina, prin crearea Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”. În aprilie 2006, el a fost ales din nou ca deputat, ca reprezentat al Partidului Regiunilor, fiind reales în noiembrie 2007 , apoi în
Ion Popescu (Ucraina) () [Corola-website/Science/311743_a_313072]
-
regiunea Cernăuți (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la o distanță de 30 km sud de orașul Cernăuți. Orașul este situat la o altitudine de 342 metri, în partea de centru a raionului . Are locuitori, preponderent ucraineni. Localitatea Adâncata a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a localității a avut loc în anul 1438. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Adâncata a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). În anul 1857 s-a construit în sat o fabrică de alcool, iar în 1869 s-a început construcția liniei ferate Cernăuți - Vadu Siret - Suceava
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). În anul 1857 s-a construit în sat o fabrică de alcool, iar în 1869 s-a început construcția liniei ferate Cernăuți - Vadu Siret - Suceava, care a trecut prin Adâncata. Conform recensământului din 1910, în Adâncata locuiau 5.549 persoane, aceștia fiind în mare majoritate țărani angajați în agricultură. Până la cel de-al doilea război mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
parte din districtul Siret (în ). În anul 1857 s-a construit în sat o fabrică de alcool, iar în 1869 s-a început construcția liniei ferate Cernăuți - Vadu Siret - Suceava, care a trecut prin Adâncata. Conform recensământului din 1910, în Adâncata locuiau 5.549 persoane, aceștia fiind în mare majoritate țărani angajați în agricultură. Până la cel de-al doilea război mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha (până în 1892), apoi de Bronislaw Skibniewski
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
liniei ferate Cernăuți - Vadu Siret - Suceava, care a trecut prin Adâncata. Conform recensământului din 1910, în Adâncata locuiau 5.549 persoane, aceștia fiind în mare majoritate țărani angajați în agricultură. Până la cel de-al doilea război mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha (până în 1892), apoi de Bronislaw Skibniewski (1830-1904) și ulterior de fiul său, Aleksander Skibniewski (1868-1942). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha (până în 1892), apoi de Bronislaw Skibniewski (1830-1904) și ulterior de fiul său, Aleksander Skibniewski (1868-1942). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În anul 1930, orașul avea 5.413 locuitori, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni, evrei, poloni și germani. În perioada interbelică, a funcționat
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. În anul 1956, Adâncata a primit statutul de așezare urbană (orășel), devenind reședință a nou-înființatului raion Adâncata. În perioada iulie 1959 - iulie 1992 Adâncata a inclus partea de nord-est a satului Dimca. Începând din anul 1991, orășelul Adâncata face parte din raionul Adâncata al
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. În anul 1956, Adâncata a primit statutul de așezare urbană (orășel), devenind reședință a nou-înființatului raion Adâncata. În perioada iulie 1959 - iulie 1992 Adâncata a inclus partea de nord-est a satului Dimca. Începând din anul 1991, orășelul Adâncata face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. În anul 1956, Adâncata a primit statutul de așezare urbană (orășel), devenind reședință a nou-înființatului raion Adâncata. În perioada iulie 1959 - iulie 1992 Adâncata a inclus partea de nord-est a satului Dimca. Începând din anul 1991, orășelul Adâncata face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
componența RSS Ucrainene. În anul 1956, Adâncata a primit statutul de așezare urbană (orășel), devenind reședință a nou-înființatului raion Adâncata. În perioada iulie 1959 - iulie 1992 Adâncata a inclus partea de nord-est a satului Dimca. Începând din anul 1991, orășelul Adâncata face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.881 (1.698+183), adică 20,11% din populația
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
1956, Adâncata a primit statutul de așezare urbană (orășel), devenind reședință a nou-înființatului raion Adâncata. În perioada iulie 1959 - iulie 1992 Adâncata a inclus partea de nord-est a satului Dimca. Începând din anul 1991, orășelul Adâncata face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.881 (1.698+183), adică 20,11% din populația localității . În prezent, orașul are
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
și grupul de dans popular "Izvorașul". În piața centrală a orașului se află un monument al scriitorului ucrainean Taras Șevcenko și un Monument al soldaților căzuți în Războiul din Afganistan. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Adâncata era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
a mutat cu familia la Suceava unde tatăl său a obținut un post. Acolo s-a întâlnit cu Olha Ustyiamovych, fiica scriitorului ucrainean Mykola Ustyiamovych. În 1889 s-a mutat la casa mamei sale din satul Dimca (azi în raionul Adâncata, regiunea Cernăuți). În 1973 s-a deschis acolo un muzeu în memoria sa. Începând din anul 1880, ea și-a publicat primele sale opere literareîn limba germană, limba oficială din Bucovina acelor vremuri. Fiind școlită în limba germană, scrierile sale
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Conform listelor realizate mai târziu, din Pătrăuții de Sus
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
trimis de împărăteasa Ecaterina în Țara Românească, înfiată de Dimitrie Pârâianu. Catinca - mama Mariei — era din neamul Brăiloiu din Craiova. După moartea soțului, s-a căsătorit cu vărul ei Dumitru Pârâianu, care a înzestrat-o pe Maria cu moșiile: Pometești, Adâncată și altele. Împreună au avut patru copii, Ecaterina (11 noiembrie 1848 - ?), Dimitrie (22 septembrie 1852 - 4 iulie 1907), Alexandru (14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920) și Vladimir (1 septembrie 1858 - 22 septembrie 1918). La data de 25 august locotenentul/porucicul
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
în Moldova pe la 1766, încurajați de agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum Siminicea sau Adâncata. Rând pe rând, alături de țăranii ruteni, s-a mai adăugat și populația românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi. Când cronicarul Miron Costin s-a
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]