430 matches
-
entuziasm "și chiar cu o exaltare bizară", în special când semnalele unei istorii atroce se înmulțesc. Proteguind, literatura pretinde protecție, de unde, zicem, încleștarea de cerc vicios. Târzie, pe plan istoric, literatura română n-a cunoscut altoiul Renașterii, al Barocului, a adăstat Romantismul, Simbolismul la multă vreme după decesul acestora la locul de baștină - și cu decelabile modificări. Numărul de capodopere ale unei literaturi sărace este neînsemnat, ca să nu mai vorbim că înseși capodoperele îmbătrânesc, își pierd luciul, lectorii capabili să le
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
la fleacuri, cu toate homericele lui păcate, era, de bună seamă, o consolare. Departe de ea, la vreo douăzeci de secole după Christ, zeii nu mai sînt decît niște oameni care s-au descurcat mai bine. Iar cursele de șoareci adastă la tot pasul. Despre vîrsta asta, de catran, e Zeii prind șoareci, jurnalul de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească și cea europeană, deosebire care ar face (aproape) imposibilă înțelegerea de către europeni a dramelelor rusești 11, să adăstăm puțin asupra biografiei și portretului revoluționarului al cărui nume ajunsese pe prima pagină a ziarelor pariziene. Ludvig A. Sawicki - aflăm din articolul O sinucidere - s-a născut în Kowno în aprilie 1863, într-o bogată familie poloneză; orfan, a absolvit
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
Sibienii au o mulțime de lucruri frumoase cu care se pot mândri: orașul însuși, pe străzile căruia plimbându-te poți face o istorie a arhitecturii transilvănene, de la medieval, trecând prin baroc și neoclasic până la modern, apoi un muzeu unde poți adăsta îndelung în fața unor tablouri de Memling, Van Eyck, Bruegel, Jordans sau Teniers (care plecate de curând la Paris au atras mii de vizitatori, iar directorului Muzeul Brukenthal, Sabin Adrian Luca, i-au adus o Medalie de Aur pentru dezvoltarea relațiilor
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
lumină. Lacrimi De plângi, o primăvară s-o scutura de flori S'adurmece spre toamnă în albe dimineți, În zarea'nlăcrimată, lungi șiruri de cocori Ce-și ostenesc aleanul durutelor tristeți. Întoarcere În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil, S'adast uitate visuri, sub floarea scuturată, Sub zări de primăvară și bucurii de-April, Pe drumul fără'ntoarceri, de cea din urmă dată. Amintirea La cuib, o rândunică, prin suflet, sboară lung Să legene sub streșini de vis și primăvară, Un
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
lungul anilor... Pe trotuarele capitalei mii de fecale canine atestă iubirea pentru animale a concetățenilor mei. (Nu, nu sînt numai de-ale maidanezilor, cum i-am auzit pe unii posesori, protestînd, căci am văzut, uimit, oameni corect, chiar elegant îmbrăcați, adăstînd cu o răbdare demnă de cauze mai bune să li se ușureze animalul drept în mijlocul trotuarului! Mărturisesc a mă fi lăsat fascinat o clipă de privirea lor poetic arucnată departe, în zări azurii, contrastînd frapant cu treaba mică sau mare
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de distinsa Maruca - își
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
pe ton de fapt divers. Cum sînt, deopotrivă, poezia de război și moartea din pricina lui. Două, la fel de nobile, inutilități. Deznădejdea asumată, clamată, funcționează ca un fel de blestem întors, un merde cu înțeles de bun augur. Versurile în care moartea adastă la tot pasul o deoache și-o risipesc. Și se întoarce poetul din război, fără să-și piardă nici ființa, nici poezia. Cît de ostaș, cît de poet, într-o viață care s-a împărțit între amîndouă, îi rămîne timpului
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
în meserie. Nu are pasiunea devastatoare a altor seminții. El e un beligerant înțelept, pierdut în chietudine. Un gospodar peripatetic ce levitează printre ipoteze. Aflat într-un taifas nesfârșit cu neamul lui „cine știe? ” și rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro vine primejdia și unde se isprăvește veșnicia ei. La ceas oprit..., stabilește anotimpul. Cât se poate de oportun. Pune apoi șaua pe bidiviul îndopat cu cărbuni încinși, încalecă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de iulie și totul în jur s-a numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și născut de la sine...” Avem în față, așadar, un volum caracterizat prin accesibilitatea și sentimentalismul programelor
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
executa comenzile. - Trebuie să înfigeți steagurile în bernă! Ordinul ei fu contramandat de Lunetta care, ieșită din Epoca de Aur, avea altă viziune asupra întâmplării: - Nu-i epoca promisă, ci alta, pe care n-o stabilește omul, ci Domnul! Mai adăstați!
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
fiorul tragic, desenat în versuri limpezi, de o edificatoare pregnanță a delimitării unor trăiri liminare. Poezia poate fi considerată una a inițierii în tainele existenței. Cunoașterea înseamnă aici jertfă și expiere. Este metafora pătrunderii într-un teritoriu interzis, în care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o parabolă a inițierii în taina gravă a morții. Copilul aflat la vârsta candorii ia cunoștință de inserția tanatosului în cadrul viului, ia cunoștință de această dihotomie fundamentală
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
poruncă peregrinul mire Cucernic intră la descălecare Sub șarpele Agama. Nopți cabire Ca perla traficanților pe mare Astralii corpi resping la acuplare. Pe cine terapia să-l mai mire? Din jilțul ei cât epoca de piatră Atâția morți printre streini adastă Și cânii pentru orbi spre piramide. Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
ar fi rămas o tabără estivală pentru pictorii snobi ai Capitalei, un loc de refugiu pentru scriitori exasperați de caniculă, și eventual un colțișor de amoruri ilicite pentru protipendada Bucureștiului. Așa însă, cu simbolul reginei îmbrăcată în port popular și adăstînd în mijlocul țărăncilor tuciurii, Balcicul devine loc de grație. Cum ne arată pozele din epocă, asprimea rustică e transfigurată pînă la a deveni un peisaj nobil, cu regina înveșmîntată în alb, privind reculeasă la valurile mării. În preajma ei, sălbăticia locului dispare
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
cu grijă și-anume Departe de gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce dor, Cînd îngerii trupu-ți adastă Topiți de rușine sub brume. Pluteam vii prin camera noastră Cu grijă făcută și-anume...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
dus, toamna fumegă printre morminte ce cresc podul a fost surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii, s-a dus la fel învățătorul, la fel și păsările călătoare doar o barză mai adastă pe turla bisericii, orele cresc violete și lungi, landele fumegă privește o clipă din ceruri o, tu luna bălaie toamna-ți rînjește cu aurul ei mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd l-ar fi făcut absent din
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
de e bărbat cu-adevărat va ști, la rîndu-i, cum să te-nșface și să te foarfece. Atinsu-l-am pe grumazul sărat, de care m-am agățat că de-un catarg, apoi spre buric m-am scoborît și-am adăstat, spre poartă lumilor, cum i se spune, zăbovind melcoasă și alunecoasa, apoi m-am înălțat la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]