302 matches
-
cum arată duminica la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce se vede în celălalt, în replica sa corporală și divină: femeia. În mitul androginului din Banchetul lui Platon, cei doi indivizi de sex opus, rezultați prin secționarea ființei perfecte de către Zeus, se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce se vede în celălalt, în replica sa corporală și divină: femeia. În mitul androginului din Banchetul lui Platon, cei doi indivizi de sex opus, rezultați prin secționarea ființei perfecte de către Zeus, se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai ales capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean”) și VIII („Graiul îngerilor”). Capitolul VII a devenit între timp o carte de sine stătătoare (4), iar capitolul VIII a fost revăzut și îmbogățit în vederea publicării studiului privind Lingua Adamica într-un volum In honorem Andrei Pleșu (5). Am realizat această nouă ediție a cărții în cadrul creativ și stimulativ al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română). Îi mulțumesc Măriucăi Stanciu pentru ajutorul bibliografic acordat la Biblioteca Academiei Române. Le mulțumesc, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a inventat seringa hipodermică pentru inocularea morfinei. Chiar și acest instrument agresiv a devenit un „obiect-fetiș”, fiind confecționat uneori din metale prețioase și încrustat cu bijuterii (260, p. 249). VIII. Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii Philon din Alexandria 1. Lingua Adamica Cartea lui Andrei Pleșu Limba păsărilor se deschide cu un eseu omonim, în care autorul încearcă să spună în limba oamenilor strania poveste a limbii îngerilor (1). Limba în care Dumnezeu a numit - și astfel a creat - toate componentele lumii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Wilhelm Leibniz. Dar, până la urmă, a căzut el însuși în aceeași capcană. „Se pare că [limba] teutonă - a susținut Leibniz peste câțiva ani - a păstrat într-o mai mare măsură un aspect natural și (pentru a vorbi ca Jakob Böhme) adamic” (Nouveaux essais sur l’entendement humain, 1704) (4, p. 85). Teozoful german a folosit, cred, primul, la începutul secolului al XVII-lea, sintagma lingua Adamica. Böhme era convins că această limbă protoebraică, în care ar fi rostit Adam numele animalelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-o mai mare măsură un aspect natural și (pentru a vorbi ca Jakob Böhme) adamic” (Nouveaux essais sur l’entendement humain, 1704) (4, p. 85). Teozoful german a folosit, cred, primul, la începutul secolului al XVII-lea, sintagma lingua Adamica. Böhme era convins că această limbă protoebraică, în care ar fi rostit Adam numele animalelor în Paradis, ar putea fi reconstituită prin revelație mistică. Limba română n-a lipsit din această acerbă competiție inter- națională. Iată ce știri halucinante puteau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limbă vorbită, în care comunica pere chea primordială, Adam și Eva, a apărut pe teritoriul țării noastre și nu a fost alta decât româna străveche. Limba Bibliei și a Vedelor indiene a avut la origine încifrarea de către sacerdoți a românei adamice. Tot din spațiul carpato- danubian ar fi pornit : latina, greaca, slavona, idiomurile indo-europene și toate celelalte limbi, dialecte și graiuri cunoscute. În aceeași vatră s-ar fi mani- festat epicentrul culturii universale, în care își au rădăcinile cea egipteană, indiană
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
eroului/zeului. Referindu-se la acest din urmă topos, Carl Gustav Jung vorbește chiar despre the futurity of the child-archetype (20). 4. Cartea lui Solomon Conform tradiției talmudice, există un alfabet celest (o scriere a îngerilor) și, ca atare, lingua Adamica are și o formă scrisă, cu virtuți la fel de puternice ca forma rostită : „O singură literă scrisă incorect - se afirmă în Talmud - poate distruge Universul”. Scrisă corect însă, aceeași literă poate să-l creeze. „Universul este o carte uriașă”, spunea Mohyddin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apă, lână și sânge, lemn și var, păcură, pânză de in și bitum [...], adică nume, pronume, verb, adverb, participiu, conjuncție, prepoziție și interjecții” (4, p. 20). Nu trebuie să ne surprindă obsesia oamenilor de a recupera (fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod al înălțării Turnului Babel. Nu este întâmplător faptul că cele două mari eșecuri (pierderea limbajului originar și ratarea edificării Turnului Babel) se produc sincron. Cauza și efectul devin interșanjabile. Pentru mulți autori arabi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
capul scării” (Facerea, XXVIII, 12-13). Stâlpul- - templu pe care-l înalță Iacob acolo devine Beth-El („Casa lui Dumnezeu”) (10, pp. 205-209 ; 36, pp. 216-220). Aceeași menire de comunicare între pământ și cer, între om și divinitate o avea și lingua Adamica, pe care oamenii încă o știau. „Și tot pământul avea un singur grai și aceleași cuvinte” (Facerea, XI, 1). Pierderea acestui limbaj și ratarea edificării Turnului Babel nu sunt doar sincrone, ci și sinonime. Prin „ames- tecul graiurilor”, s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vița-de-vie și iedera. Zalmoxis vs Dionysos............................................. ..... 450 5. Plante magice și halucinogene......................................... ....................... 461 6. „Prăjitura morților” : narcotice pentru lumea de dincolo .................................... 475 7. Opium, hașiș, tutun. Ciubuce, narghilele, tabachere ......................................... 481 Note ..................................................... ...................................... 524 VIII. Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii 1. Lingua Adamica ....................... 545 2. Experimentele suveranilor și disputele teologilor ........................................... 548 3. Cea mai veche atestare a motivului ..................................................... ..... 555 4. Cartea lui Solomon ..................................................... ..................... 557 5. Cartea-copac ..................................................... ........................... 559 6. Cartea-hrană ..................................................... ........................... 562 7. Cartea-templu ..................................................... .......................... 565 Note ..................................................... ...................................... 569 IX. Antropologia locuirii tradiționale 1. Omul între Natură
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a grohăitului satisfăcut se pierdu în ceața amintirilor nedorite, alături de câinele strivit de tramvai, Contesa realiză cu uimire și o ușoară roșire a obrajilor de cleștar, că, la treizeci și trei de ani, vârsta lui Hristos, văzuse pentru prima dată imaginea adamică, cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol de striptease, Contesa năvăli în iatacul lui Popa și îi adresă primul cuvânt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
noi, din zona unei armonii a simțurilor ce se stabilește în anumite împrejurări fără voia noastră. E una din dimensiunile Străinului din noi (pe care-l avem a fi). Ne ivim în lume cu un trecut. Este cel al păcatului adamic; cel al limbii în care ne vom găsi forma; cel al organismului nostru ce păstrează, poate, amintiri ale evoluției sale (și, cumva, chiar a strămoșilor săi); cel al locului în care ne-am născut, asupra căruia apasă atât trecutul geologic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată de la Empedocle, cred că odată ce Unul se manifestă divizându-se, multiplicatul nu dăinuie, este aruncat într-o experiență fatală a morții sub diversele ei cauze și forme: "Prin diviziunea Unului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică a fost creația suferinței metafizice a lui Buddha în fața suferinței universale și a morții. Suferința lui Iisus a creat creștinismul, o meditație dureroasă asupra destinului tragic al omului consecutiv miticii greșeli și căderi adamice. În ambele viziuni, viața este o interminabilă Săptămână a Patimilor. * Suferința scoicii născând perla când este rănită, constituie un simbol absolut în Natură această pădure de simboluri, cum a numit-o Baudelaire și anume: forma, care este condiția existențială în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai purificat puțin din praful și mizeria depuse în sufletul meu. Drumul meu, deși a bătut atât de mult pământ, este un drum care vreau să mă conducă spre ceruri. Pelerinajul meu pământesc este mai ales un pelerinaj spre omul adamic în întâlnirea lui cu Dumnezeu într-o grădină a paradisului pe care el mi-o pregătește și în care eu sper, vreau să intru. Nu ignor apoi latura culturală și socială a acestui pelerinaj. Am putut să cunosc mai bine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr tematic notabil al „Contimporanului“ este cel consacrat arhitecturii moderne. Competența în domeniu a lui Marcel Iancu își spune, o dată în plus, cuvîntul. Pe prima copertă - schița unui „atelier la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excepție care confirmă regula „neantului valah” preexistent. Un spirit relativ afin, pînă la un punct, în problema atitudinii față de specificul național - și care, asemenea lui Cioran și Fondane, va părăsi România pentru Franța - este tînărul Eugen Ionescu. Vorbind din perspectiva „adamică” a tinerei generații, acesta denunță „împrumuturile” culturale: „De o sută de ani - ați observat? - se pun neîncetat bazele culturii românești: cred că a venit timpul primei cărămizi”” („Pro domo“, în Axa, nr. 1, 20 octombrie 1932). Răspunzîndu-i lui G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că l-ai omorât pe Alex și nu credeam că mai ești omul de care mi-a spus el. Îmi pare rău! Nu contează! Nu tu l-ai ucis, nu? Nu am vrut, Amanda, îți jur! Bolborosea ceva de cuplul Adamic și alte prostii. Am insistat până în ultimul moment. I-am pus sabia la gât și m-am oprit. Dar mi-a tras singur mâna. S-a sinucis! Niciodată n-a mai durut așa, îți jur! Te cred, te cred! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spațiu epurat de orice atingere cu urâtul, în orice formă de manifestare a lui, aglutinând senzații dintre cele mai înalte, prin intermediul picturalului concentrat în tablouri paradiziace, peste care tronează lumina, lăuză, dominate de un vegetal luxuriant, străbătut episodic de perechea adamică sau de un cuplu ideal, închipuit de Grădinar, în stare să reitereze experiența biblică, mai ales că șarpele (Phylon) e cvasiomniprezent. Transfigurând realitatea în alambicul Grădinarului - element din recuzita magicului și a fabulosului, parte inalienabilă a creației lui Emilian Marcu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea ca imagine a dumnezeirii. Sunt însă și alte multe semne identificabile din mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai avea foarte mult de învățat, de trăit, de iubit... Și aici, ca și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent în copilăria fiecărui ins uman - o etapă scurtă în care este cu adevărat fericit: zilele sunt nesfârșite, toate lucrurile par încremenite în lumină, părinții, frații și prietenii există lângă tine pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pus pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea filosofiilor!... Țelul lor, mărturisit (sau nu) a fost „eliberarea rațiunii”. Eliberare de neștiință, de îndoială, de răul ascuns în „lutul adamic”. Iluminarea conștiinței prin raționament era socotită drept „salvarea” omului. Dar raționamentul nu-i decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el însuși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]