1,151 matches
-
nicio lacrima nu mai poate, Să ia durerea-înveșmântată-n lințoliu Zările ochilor tulburi și cerniți-îs în doliu Cernesc în albul aripilor fâlfâiri de moarte E noapte pătrunde doru-n mine și strig Lumina Lunii străfulgeră-n mintea plină de frig Pe pământ adie vântul ... s-aud calde șoapte Îngerii aleargă printre morminte și destine moarte. Referință Bibliografică: DE DOR ȘI DURERE STRIG / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru
DE DOR ȘI DURERE STRIG de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1496504946.html [Corola-blog/BlogPost/383674_a_385003]
-
astrele-n privire să mă călăuzească Să fi mascat necazul cu un lăstar de floare? Și pașii-mi fug, sălbatic, spre-o dragoste cerească... DOR Trimite-mi, tată, zâmbetul duios Pe aripi pure, pe un nor pufos Fă vântul să adie înspre mine Tu știi, tu poți, căci ai puteri divine! Trimite-mi sfatul pe un fir de floare Suavă, mângâiată lin de soare Fă-mi dimineața noul început Amarul s-aparțină doar negrului trecut... Trimite-mi, tată, un sărut pe
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Geta_elia_voicu_poezia_si_p_geta_elia_voicu_1365210380.html [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
Acasă > Versuri > Iubire > SCRISOARE CĂTRE TINE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am scris cerului, care se face zi și noapte, vântului, care, doar adie, care bate, pădurilor ce freamătă, în anotimpuri, a schimbare, munților, ce-am reușit, ca să-i străbat, mereu în gând și apelor, cu-ntinderi nesfârșite și valuri înspumate, florilor frumoase, cu parfumul lor, de nedescris, vietăților, atât de-aproape de noi, stelelor
SCRISOARE CĂTRE TINE de COSTI POP în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/costi_pop_1447452079.html [Corola-blog/BlogPost/342729_a_344058]
-
de toamnă 3) Frumusețea versului sporește odată cu frumusețea figurilor de stil folosite abil de către autor, o adevărată aglomerare de sensibilitate care reușește să te includă în peisaj: “Roua desculță - / Sărut la firul ierbii, / Cer înstelat - dobânda / ochilor albaștri, / vântul călător / adiind peste lume - / pale de simțire / petrecute / în calde rotocoale de fum. // Petalele florilor / somnoroase, / mirosind a culori, / zămislesc dimineața.” (Dimineață). Câteva dintre poezii, trecute pe sub ochiul de fin observator al autorului, relevă abilitățile acestuia în încondeierea aspectelor esențiale ale unei
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
printre cărări scăldate-n fum; anii îmi urcă prin spinii sorții, cu avânt, topindu-mă în dor de stele și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea ce rămâne adormită-n patimi. Când rece vânt adie-n viață neodihnă, sunt ciobul din oglindă, trist, captiv, fără de vină. Îmi pun tristețea, azi, pe-altaru-nchinăciunii, fruntea mi-aplec umil, smerit, ca scut amărăciunii. Spre Tine, doar, eu calc drumul rugilor fierbinți Căci știu: din ‘naltul cerului, în veci, Tu
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1417537545.html [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
ricoșeau și nu-mi făceau nimic. În vale am găsit-o pe Agneta făcându-și baie, era despuiată și se spăla pe cap, lua apă cu pumnul și și-o punea peste părul despletit. Era tot vară, frunzele copacilor foșneau, adiate de un vânticel cald, iarbă mare, pufoasă, plină de maci roșii sălbatici și de crăițe și de ochiul-boului, mirosea a parfum adus de vânt și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat un
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442471553.html [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
a rostit prima oară numele de botez - Gheorghe. Limba română-i ecoul adâncului în care-mi rostesc strămoșii șoapte testamentare. Limba Română-i graiul vorbit - de-a valma cu oamenii - chiar și de Sfânta Creație. La noi, de la Geneză, vântul adie ori vijelește, izvorul racoarea-și șopotește, albina mierea-și urzește, privighetoarea trilu-și măiestrește - în Limba Română. O, Doamne, abia acum aflu că Tu ești - chiar Tu! - Autorul Abecedarului Limbii Române! Referință Bibliografică: OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE / Gheorghe Pârlea : Confluențe
OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_de_ziua_limbii_romane_gheorghe_parlea_1346263166.html [Corola-blog/BlogPost/355301_a_356630]
-
bătrâne. Acum e-un simulacru, trist fluturat în vânt,... III. TOAMNĂ TÂRZIE, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
ei, sub sarica bătrână, oftează-îndelung a durere, e timpul, e vremea să plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumusețea unei povești nemuritoare de iubire prin măreția simbolului pe care îl poartă, căci
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
albe perdele lasăsă-ntrevedem imaculate saltele și perne de vis, prosoapele-ntinse - un verde deschis. Veseli, bronzați, și încinși de soare privim orizontul în zare. În apa albastră vezi bancuri de pești și broaște țestoase cum nici nu gândești. Freamatămarea, briza adie, Soarele urcă, plaja-i pustie. Spre seară,mulțimea se-ntoarce la mare voind sămai prindă apusul de soare. E marea ripsată și finăca moarul, refluxul o trage în larg de pe maluri. Ne-mbie pontonul și-n noaptea albastră privim orizontul
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
ce splendoare Marea Neagrămi se pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de tine, cu un sărut te-am răsfățat, eram doar noi la țărmul mării și briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare și într-o clipă am văzut, cum Luna-n nori a dispărut luând cu sine marea. Sinistru totul îmi părea... dune, nisipuri mișcătoare și pescărușii-n zbor gemeau nemaigăsindu-și de mâncare. Deodatăînsă m-
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Infinitele_nuante.html [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
înmiresmate de un vis de iubire. Mă pierd într-un decembrie de dor un zâmbet a înmugurit pe buza sufletului înghețat de tainele existenței. Cerul și-a deschis alene pleoapele, sorbind seninul din lacrima, născută de zăpada gândurilor mele. Tăcerea adie printre copacii brodați de sălbatice dorințe ce dansează-n noapte, prelungindu-mi trăirea efemeră. Referință Bibliografică: Flori de cer / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena
FLORI DE CER de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Flori_de_cer.html [Corola-blog/BlogPost/359560_a_360889]
-
Cu lacrimi l-am rugat pe tata să desprindă pădurea de răni din sângele inimii... O floare s-a deschis în mijlocul inimii, a îmbrățișat-o și s-a prefacut în primăvară, stea, zâmbet, lumină. În lumina zorilor în palma mea adia petala unei flori de măr. O nouă primăvară În palma tatălui meu am așezat o inimă greu încercată, trecută prin focul patimilor, plătind crunt vama tristeții. Pulsa rănită, scufundată în frigul sălbatec al tăcerii, în adâncul anilor, crescută cândva în
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Exodul_cuvintelor.html [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
lumină, balsam și alinare ... Cu lacrimi l-am rugat pe tata să desprindă pădurea de răni din sângele inimii... O floare s-a deschis în mijlocul inimii, a îmbrățișat inima devenind primăvară, stea, zâmbet, lumină. În lumina zorilor în palma mea adia petala unei flori de măr. Suntem Ca un vis neîntrerupt vreodată ca un gând ce pulsează la capătul străzii ca un adevăr purtat mereu în inimi ca o furtună peste necuprinse întinderi ca o salbă de stele ce ne înconjoară
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Exodul_cuvintelor.html [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Timp
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Exodul_cuvintelor.html [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu ce-aș putea să te uimesc Când toamna e atât de generoasă Și-n zarea cea îndepărtată de privesc Văd porumbeii în volută drăgăstoasă? Cum aș putea din nou să te alint Când vântul cald adie din câmpie Și suflul său pe lacul de argint Devine sărutarea zării ce te-mbie? Unde-aș putea să merg stingher Când în juru-mi e atâta bogăție Cum să nu mă bucur de atâta cer Când mă aflu-n Verdea
ALINTUL TOAMNEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1446194287.html [Corola-blog/BlogPost/384752_a_386081]
-
universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza deșertului adia ușor, când mi -a părut că am auzit sau am simțit - căci nu știam exact dacă venea din afară sau din interiorul ființei mele - un glas cutremurător: „Să fie lumină!” - și deodată astrul dătător de viață, ca și gămălia unui
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_caine_in_rugaciune_sau_un_univers_filosofic_cu_valente_epopeice.html [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
no vive en lugar alguno y no ha muerto todavía. 2 Cadavrele încă vii din oraș i-au făcut bătrânului o primire indiferență, o primire prietenoasă, era soare, era cald, mașinile goneau care-ncotro, copacii fremătau, acoperind morminte de aer, adia, subtil, a trecere, a descompunere, a putrezire, în vitrine soarele - harnic paracliser - aprindea candele, stingea lumânări, se făcuse din ce in ce mai cald, cadavrele încă vii erau pline, din creștet până-n tălpi, cu viermi lungi de sudoare. 2 Los cadáveres aún vivos de
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_poemele_batr_eugen_dorcescu_1366605876.html [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile devin din ce în ce mai albe și mai strălucitoare. La ora prânzului, briza adie foarte ușor, marea devine verde cu nuanțe de verde-albastru sau albastru-roșcat. Asfințitul soarelui ne oferă un spectacol de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
glasul nu i se mai aude. O plimbare pe străzile orașului te ajută să îi cunoști aspectul preponderent tradițional din care nu lipsesc însă elementele moderne. Plimbându-te pe străzile lui poți respira aerul curat, blând și binefăcător în care adie ușor briza mării cu vaporii ei sărați, amestecați cu ozonul copacilor. Te poți odihni sub copacii verzi de vârste și specii diferite care cresc din abundență, poți privi stâncile albe sau frânturi de mare care se zăresc printre copaci si
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
locul, pe care-l îngrijești, Ba dimpotrivă, spune-mi ce gândești, eu pot să te ajut, Măcar să treci peste inc-un hop. Chiar dacă sunt aici,nu sunt acolo, unde-aș vrea să fiu, Vântul mereu e lângă noi și-acum, adie frunze, flori, pământul Și pietrele care nu mor, ele n-au viața, Așa cum n-am nici eu... Zipf, Austria 27 decembrie 2013 Coști Pop Referință Bibliografica: Tristețe / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie
TRISTEŢE de COSTI POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1402001278.html [Corola-blog/BlogPost/340619_a_341948]
-
în cuvinte, adună în ea lumini precum o stea, străbate univers de catifea și explodează apoi în gând fierbinte, în sunete sorbind ...tăcerea mea. Tăcerea o adun din tot ce este, fără cuvinte spune o poveste prin care însumi sinele adie rătăcitor prin rod de poezie și care apoi crește și tot crește până cuvintele ...rostite or să fie. Când se va auzi tăcerea mea din Univers se va fi fost pierdut o stea ce dâra ei și-o lasă înainte
TĂCEREA MEA de ION MIHAIU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1452522602.html [Corola-blog/BlogPost/340317_a_341646]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DARUL DE MĂRȚIȘOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era o zi frumoasă, soarele mângâia pământul, vântul adia călduț învăluindu-mă în brațele-i catifelate. Mă plimbam prin parc admirând iarba verde și crudă, ce se ițea către soare, mlădiindu-se la adierea vântului. Gândul meu călătorea către cerul albastru, alături de pescărușii veseli. Am auzit o voce ca
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/Darul_de_martisor_floarea_carbune_1362210266.html [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]