463 matches
-
imediat să fie din nou rechemat și rejudecat pentru “corespondență trădătoare” împotriva Republicii Veneția și găsit vinovat și de acest delict. Într-o impresionantă pledoarie, rămasă în memoria istoricilor, poeților și barzilor, Jacopo și-a luat un emoționant și lacrimogen adio de la mama sa, tatăl său, soția și copiii săi și a plecat în cel de al treilea exil. A fost iertat în 1457, dar anunțul privind amnistierea să a ajuns cu o zi după moartea lui, care survenise în exil
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale implicite, din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume de versuri. Cu Adio Kap Blanck (1997), A. își testează abilitățile jurnaliere. Rezultatul testului e pozitiv, mai cu seamă în linia tomnatic-inițiatică, bine servită de o scriitură alertă și de un fin spirit de observație. SCRIERI: Ascunsa ninsoare, București, 1978; Supunerile, București, 1982; Fluturele
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
a despărțit tanti Veronica, au urmat Filimon Hâncul și La hotarul dobrogean, în 1924, apoi, într-o cadență spornică, Însăilări (1925), Signor Bertheloty și Socoteli greșite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Monumentul eroilor și Țucu (1931), Reprezentație de adio (1932), Belfer îndrăgostit (1934). Scriitor moralist, autorul apelează frecvent la satiră. Cele mai reușite dintre povestirile lui sugerează eșecul inocenței, motiv care îl apropie de I. Al. Brătescu-Voinești. De acesta îl deosebește totuși accentul pus pe ironie și sarcasm. Personajele
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
C.-D., semnând Ioane Germaniu Codru, scoate acum o lucrare de morfologie, Rudimentele gramaticei române (1848), respectând cu sfințenie principiile lui Aug. T. Laurian. În timpul revoluției de la 1848, N. Bălcescu îl trimite comisar de propagandă în județul Prahova. Un patetic Adio la 1848 avea să apară în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Trecând în Transilvania, C.-D. îndeplinește o serie de funcții administrative și școlare. Marele hoinar, mai cumințit acum, se consacră publicisticii, desfășurând o vie activitate în domeniul instrucției
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
gândește d. Brătianu în privirea acestor nouă grupări a majorității sale, precum și în privirea reformelor propuse de d. C. A. Rosetti. 194 {EminescuOpXIII 195} Căci, deși acele reforme a fost întîi prezintate în numele personal al redactorului "Romînului", prin scrisoarea de adio ele au devenit un program. Făcut pentru a forma obiectul de căpetenie al sesiunii Parlamentului - de vreme ce atinge cestiuni constituționale -, propriu a servi de drapel în vederea nouălor alegeri, acest program e dezaprobat de marea parte a țării, ca să nu zicem de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
10 Martie. Negrea, Stelian (2004c), „Producătorul Unirea și Hanul Ars și-a dublat vânzările”, în Ziarul Financiar, 25 Iunie. Negrea, Stelian (2004a), „Viitoarele facilități fiscale încurajează micii producători de bere”, în Ziarul financiar, 7 Decembrie. Oanță, Daniel (2003), „Din 2007 adio țuica făcută în casă”, în Adevărul, nr. 4174, 28 noiembrie. Sava, Diana (2002), „Cu cât marfa este mai veche, cu atât o vinzi mai scump”, în Ziarul Financiar, februarie. Seitz, Victoria (2004), „Publicitatea tipărită în România”, în www.markmedia.ro
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de viață”, la țară, în Veneto. Până la urmă, este închis în ospiciu. Bogăția celor două intrigi care se împletesc - deși nerăbdarea lui Comisso o limitează și o rezumă continuu la forma sa esențială - este cea a unui roman-fluviu, a unui Adio, arme foileton, concentrat într-o cărticică de două sute de pagini. Dar invențiile „romanești”, deși întotdeauna de o puritate extremă, se succedă fără sfârșit, ca în marile romane. Nerăbdarea scriitorului de a încheia se transformă și în nerăbdarea cititorului de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu delicii cazurile în care viața imită scandalos livrescul. Promiscuitatea relației dintre real și scris este concepută în două variante: „câtă viață, atâta literatură” sau, mult mai rar, „câtă literatură, atâta viață”. De la Curcubeul de la miezul nopții până la Portocala de adio (1989), ficțiunile autorului plasează livrescul într-o poziție care-i îngăduie a remorca existentul. Se rumegă pasiuni, resentimente, ambiții livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
București-Paris” (Reclamă). Radiografia stării de poezie din faza constructivistă este dată de poemul Lamento, savantă îmbinare de discontinuități metaforice cu nuanțe ermetice barbiene și sentimentalism șarjat: „Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între cristale, feerică, deci, / pe rugul tău lăuntric răstignită, / în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
monografia lui Tom Hiney Raymond Chandler. A Biography, pp. 214-216. Nici biograful american, asemenea exegetei britanice, nu-și refuză dreptul de a face legături între comportamentul scriitorului și cei doi protagoniști, Roger Wade și Terry Lennox, care lasă scrisori de adio fără a-și pune, însă, capăt zilelor.) Natasha Spender - soția marelui poet Stephen Spender, pianistă și autoare, la sfârșitul anilor ’90, a unei fermecătoare cărți, Un jardin anglais en Provence - este centrul grupului de femei care l-au preluat, pline
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i otrăvești odorul, / Tot să te naști, pentru a fi, a fi. / Chiar dacă drumul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Jemima Jones e de negăsit. A fost la serviciu, unde s-a simțit absolut mizerabil fără Ben Williams, și a fost la sală. A făcut tot posibilul să-și evite cele două colege de apartament după eșecul de la petrecerea de adio a lui Ben, și și-a ascuns durerea provocată de faptul că Ben n-a mai sunat-o de atunci. S-a împrietenit din ce în ce mai tare cu Geraldine - care, întâmplător, are acum o relație stabilă cu Nick Maxwell - și primește facturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nepotolit? ― Absolut. Am ajuns să facem sex și pe masa lui de la birou. ― Of, suspină Geraldine. Sunt atât de invidioasă. ― De ce? Nu-mi spune că a mers totul prost cu tipul ăla pe care l-ai cunoscut la petrecerea de adio a lui Ben, cu Nick Maxwell. ― Nu, n-a mers deloc rău. De fapt, probabil că e mai bine decât oricând înainte. Dar încă n-am ajuns în pat. ― Glumești? E cu totul neobișnuit pentru Geraldine, care de obicei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și fără grăsimi, prăjituri din orez cu floricele caramel, gustări cu lămâie fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aici și-mi spune că mă iubește, încerc să înlătur toate aceste sentimente, pentru că nimeni nu mi-a mai spus vreodată că mă iubește - dacă nu pun la socoteală mormăielile lui Ben la beție, cele spuse la petrecerea sa de adio: pe astea nu le pun eu și nici voi n-ar trebui s-o faceți. Sigur că atunci când cineva ca Brad e îndrăgostit de tine, trebuie să-l iubești și tu, nu? Și ce dacă e din California, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt prea ocupată să râd la poveștile ei și să-i spun povești de-ale mele. Dar apoi se petrece cel mai ciudat lucru. Tocmai am terminat să-i povestesc despre ce-a făcut Sophie, în noaptea cu petrecerea de adio a lui Ben, cum s-a dat Sophie drept iubita lui Ben... când îmi ridic privirea și văd doi bărbați care tocmai ies din restaurant. Inima mi se oprește în loc, pentru că unul dintre ei, cel mai înalt, arată exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Grace“ scârțâită la instrumentul erhu, cu două corzi, iar grupul mă iertase pentru că nu făcusem o asigurare În caz de anulare a călătoriei. În timp ce două motociclete de poliție țineau traficul În frâu, dricul a accelerat, iar eu i-am spus adio trupului meu. Apoi Harry i-a rugat pe restul tovarășilor de călătorie să i se alăture, și-au pus mâinile una peste alta și le-au ridicat Împreună strigând: —Fie ca Bibi să ni se alăture cu spiritul. Deci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că despic în mai mult de patru firul de păr (blond și puțin bronzat) al Adelei. După un ceas de izolare cu Ea în albastru (simt bine că lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!), ne-am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin senzația și a eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încredințezi cuiva un obiect, cu care i-l "dai".) M-a dus la banca din cerdac, mi-a făcut loc lângă dânsa, a pus în voce - anume? instinctiv? - intonații neobișnuit de calde. Când trebuia să plece, după ce și-au luat adio cu toții, s-a întors și - crezând momentul potrivit, căci ceilalți erau ocupați cu ultima aranjare a lucrurilor mărunte și a persoanei lor în landau - mi-a pus încheietura mâinii pe gură (mîna și brațul!), mi-a dat mănușa pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Locul nu mai arăta deloc așa cum își aducea ea aminte. Locul ăsta pune stăpânire pe tine, a continuat Drew. Numai Dumnezeu știe că nici eu n-am crezut c-o să rămân aici. Am venit acum cinci ani, să-mi iau adio de la bătrân, și încă-mi mai susțin punctul de vedere și acum. Cine-ar fi știut că aveam atâtea de spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iubit oameni mi s-au bătut cruci pe fiecare mormânt de la un colț la alt colț al pământului doar un Dumnezeu am întâlnit ultima moarte m-a găsit la cei abia zece ani împliniți m-am sinucis fără scrisoare de adio nu știam că moartea se vinde și se cumpără prețul vieții mele a căzut de ziua mea o să-i adun pe toți la răsăritul soarelui le voi turna vin roșu de casă ca să-mi găsesc viața după moarte într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi nu se mai întâmplă nimic.” A doua zi, în tren și ea și fiica stăteau la geamul de pe coridor din dreptul compartimentului lor; fiica flutura o batistă albastră, la fel ca voalul din jurul gâtului, iar Ana făcea semne de adio mișcându-și palma mâinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni în timp ce fierăria trenului se puse în mișcare; a spus ceva, poate a vrut să spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor până ce fereastra de la care mă privea dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu putea să vină, a trebuit să mi se dea un alt „amic“ - deși detest cuvântul „amic“. Mai puțin când e folosit ca insultă. (De exemplu, „Care-i problema, amice?“) Mi-au dat ca amic pe un tip care citise Adio Codependenței pe plajă. Venise singur în vacanță și fusese în echipă cu instructorul la toate celelalte scufundări. Ni s-au spus ultimele instrucțiuni înainte să sărim din barcă, apoi am plonjat în tărâmul liniștii. Dl Codependent n-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și ei acasă — Bună seara, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]