5,887 matches
-
predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ, 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul beneficiază deja
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
anticipat (deși cronologia fluctuațiilor lexicului argotic e greu de stabilit) de folosirea frecventă a altui substantiv cu sens apreciativ-superlativ: meserie ("Mă uitam în dreapta, în stînga, excelent, meserie aeroportul" - Gabriela Adameșteanu, Vară - primăvară, 1989, p. 155), concurat de altfel de un adjectiv variabil din aceeași familie lexicală: meseriaș,-ă ("Ce antenă meseriașă aveau ăia de la hotel!" - Smaranda Cosmin, Aștept provincia, 1987, p. 146). Ca și meserie, marfă poate fi aplicat la orice, determinînd nume de obiecte, persoane, situații, acțiuni. Evoluția sa semantică
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite (coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și pe care le apropie și sensul comun "foarte mare, enorm". Mai ales primele două forme, ditai și ditamai, sînt des folosite azi, din nevoia de
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
unui personaj real, care devenise celebru prin înălțimea sa neobișnuită, Gogea Mitu (Mitu Gogea). E însă vorba de o coincidență, sau, mai probabil (îmi lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
o coincidență, sau, mai probabil (îmi lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai țara" (Academia Cațavencu
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai țara" (Academia Cațavencu, 20, 1999, 10); El nu e un simplu membru în
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai țara" (Academia Cațavencu, 20, 1999, 10); El nu e un simplu membru în Guvern, ci ditamai vicepreședintele PD" (Ziua, varianta pe Internet, editoriale din ianuarie 1998). Cum se știe, norma impune ca adjectivul antepus să preia articolul (marea țară, importantul vicepreședinte), cu excepții oferite de anumite adjective pronominale și de alte forme influențate de ele: tot omul, întreg satul, însuși băiatul. Particularitatea de a preceda un substantiv însoțit de articolul hotărît - cogeamite omul
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
El nu e un simplu membru în Guvern, ci ditamai vicepreședintele PD" (Ziua, varianta pe Internet, editoriale din ianuarie 1998). Cum se știe, norma impune ca adjectivul antepus să preia articolul (marea țară, importantul vicepreședinte), cu excepții oferite de anumite adjective pronominale și de alte forme influențate de ele: tot omul, întreg satul, însuși băiatul. Particularitatea de a preceda un substantiv însoțit de articolul hotărît - cogeamite omul, ditamai băiatul - e semnalată în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram. Exemplele actuale par
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
fiu de bei (I. Negruzzi), coșcogea gligan (Vlahuță), gogeamite casă (Brătescu-Voinești) - ba chiar și în postpunere - fete mari coșcogea (Alecsandri); o vulpe coșcogea (Contemporanul), ajungem la concluzia că în acest caz s-a accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective atipice. Acestea au suferit poate influența construcțiilor deja citate, cu tot și întreg, al căror conținut semantic se apropie de ideea unui superlativ și care se folosesc tot în contextele unei aprecieri retoric exagerate. Se petrece însă mai mult decît
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
1999, 14). E vorba fie de o sporire a expresivității prin anomalia gramaticală - fie, mai curînd, de o pierdere în contextul dat a valorilor specifice articolului hotărît. Oricum, înmulțirea exemplelor ar putea impune ca, în viitor, în descrierea gramaticală a adjectivului românesc să fie rezervat ceva mai mult spațiu unor asemenea construcții.
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat - în ton bombastic - "Săptămînal absolut independent" (România Mare) sau prin acumulare - "Săptamânal
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat - în ton bombastic - "Săptămînal absolut independent" (România Mare) sau prin acumulare - "Săptamânal național independent și echidistant" (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
scriitorului care substanțializează istorie și cultură, cu aerul identificării de esențe ale unor mentalități, a devenirii acestora în timp, instituind personalizări recunoscute ca atare. Sunt tentat să scriu (mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
să scriu (mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu-mi ideea că limba vorbită de sfinții străromâni a avut darul de statornicire într-
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
cînd duioasă și mîngîietoare. îndefinitiv, două sînt zonele limbii în care lucrează cu asupra de măsură imaginația lui Arghezi: vocabularul și topica. El își are lexicul propriu, așa cum alții, mai puțin mari, își au verbele după care-i recunoști, sau adjectivele favorite. Niciodată, apoi, ordinea în care pune cuvintele nu e aceea la care te-ai aștepta. Inversiuni și dislocări numai de el închipuite fac frazele să pară a aparține unei limbi de uz exclusiv personal, chiar dacă inteligibilă universal. "Limba e
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
valențe afective în toate direcțiile". Sintagma stilistică împreună cu noapte sugerează "neantul, haosul primordial, genunea, neființa", ca în scrisoarea I ("Noapte-adâncă a veciniciei el în șiruri o dezleagă") sau în La steaua: Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă." Adjectivul e folosit și adverbial, "condensând în el un nucleu semantic mai încărcat" (Luceafărul) și substantivat, evocând "un spațiu necuprins, un abis, un loc nepătruns" (Călin). Sunt numai câteva din remarcile autorului, care depășesc sensibil nivelul strict lingvistic. Glosând pe marginea
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca întotdeauna contextul
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios, tăios, tămîios, sărăcăcios, supărăcios, urîcios, voios - pînă la derivate vechi sau regionale, de circulație foarte redusă, precum crăpăcios, flămîndicios, îmbuibăcios, năsărîmbos, scărăndăvicios, zgăibos. Unele dintre adjective - mîncăcios, mustăcios, negricios, necredincios, curios - cunosc substantivizări destul de stabile; semantica lor e totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături descriptive care nu s-ar fi potrivit cu neologismul în cauză, mai ales cu sensul său de "agent". Sufixul -iot s-a
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
M, este înregistrat ciudatul mafist, apărut în presa românească prin 1963, dar care pînă la urmă nu s-a impus. Mafiot are în schimb o poziție stabilă și o familie lexicală destul de mare. Circulă în momentul de față atît ca adjectiv - "activități cu net caracter mafiot" ("România liberă" = RL 2456, 1998, 1); "susținătorii statului mafiot" (RL 2476, 1998, 1); "o contrabandă în sfera mafiotă" (RL 2459, 1998, 3); "o structură de tip mafiot" (ib.) - cît și ca substantiv - "micii întreprinzători din
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
Cuvîntul mi se pare în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs de instalare" (Rlit 1995), "oamenii s-au resemnat cu regimul mafiotic" ("22", 1999). Mai mult, adjectivul produce chiar un adverb corespunzător: "o țară săracă, exploatată mafiotic, coruptă administrativ și parțial necivilizată" (Rlit 1999).
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
ai cărui ochi tulburați percepem lumea din jur, ci pentru că Lowry (un alcoolic el însuși, se pare) scrie o proză ciudat de coerentă și dezorganizată totodată. Fraze care par să-și urmeze netulburate o logică aparte, lungi și abundente în adjective, glisînd ușor de la o perspectivă pronominală la alta, chiar și atunci cînd vocea rămîne a unuia și aceluiași personaj. Eroul este un oarecare Geoffrey Firmin, zis Consulul, prins la o răscruce a vieții sale, de unde își contemplă eșecul căsătoriei și
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
formațiile ad-hoc, cu intenții glumețe, derivatul iașiot, de atribuit probabil lui Luca Pițu - "Eseul iașiot" ("Cotidianul", LA&I, 20, 1992, 5); vezi și "pagini iașiote" ("România literară", 1, 1996, 16). Apărînd nu dintr-o necesitate denominativă - există deja substantivul și adjectivul ieșean! - termenul iașiot e clar marcat de intenții persiflante. Un alt exemplu de creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît de semnificativ
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît de semnificativ, pentru că e doar rodul unui joc de cuvinte, asociind numele propriu Funar și adjectivul fanariot, este "epoca funariotă" ("Zig-zag" 15, 1992, 4). Chiar izolate și glumețe, aceste inovații lingvistice atestă o anume vitalitate a sufixului, cel puțin în limbajul familiar. De fapt, derivatul cel mai răspîndit produs cu ajutorul sufixului, depășindu-l probabil ca frecvență
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
Chiar izolate și glumețe, aceste inovații lingvistice atestă o anume vitalitate a sufixului, cel puțin în limbajul familiar. De fapt, derivatul cel mai răspîndit produs cu ajutorul sufixului, depășindu-l probabil ca frecvență, în limba actuală, pe fanariot, este substantivul și adjectivul mafiot: povestea acestui cuvânt merită însă o discuție aparte.
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]