456 matches
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
calități de minte pe care le ai, că noi te-am fi îmbrățișat cu drag și te-am fi răsplătit generos, pentru că avem puterea și avem și atâtea posibilități să-ți răsplătim atașamentul față de noi. O arătare cu șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bruște a zăpezii, exista un real pericol de inundații devastatoare. Iată cum pedagogul ia atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În eseul începutul noului an școlar 2009 - 2010
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Independență. Ci sticla asta diferențiază Turcia de toate celelalte țări musulmane. Această bere - a ridicat sticla de parcă ar fi vrut să toasteze - este simbolul libertății și al societății civile. — Ei, haide. De când e un bețiv ordinar simbolul libertății? l-a admonestat tăios scenaristul. Ceilalți nu s-au băgat În discuție. Era o pierdere de timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dumnezeu, pentru că nu se bagă. O detașare admirabilă. Dumnezeu doarme, odihnească-se În pace. Din nefericire, se pare că Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să sfîrșești și mort, și plin de regrete. Dumnezeu te-a lăsat baltă, băiete, acum mult timp. CÎnd o fi fost ultima dată cînd unul ca Wakefield a primit un semn de la Făcătorul? CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a lucrat la concept, În secret, timp de cincizeci de ani, planurile pentru acest obiect au fost descoperite Într-un pod din Budapesta. Construirea globului a fost finanțată de un miliardar anonim ungur, special pentru această locație. (Wakefield Îl admonestează În tăcere pe Farkas: Vezi ce poate face un miliardar?) Această lume vizionară voia, În intenția arhitectului, să „refacă unitatea spirituală și emoțională a Omului și Pămîntului“. Examinat mai de aproape, modelul relevă miniaturale turnuri tubulare și piramidale, străzi unduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avusese prevederea sa-l ia cu el. Pe cerul deșertului nu se vede nici un nor, dar el tot zărește o umbră. Este Mariana, care, prin mijloace oculte, se lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dispare, ci se transformă. Poate cultura, ca și materia fizică, nu dispare, ci este supusă unui joc infinit, iar lumea este un vast atelier unde se face și reface totul, inclusiv oamenii, iar energia acestui joc este dorința... Ajunge, se admonestează singur Wakefield, vei sfîrși prin a te dematerializa. Orhideea, un așa numit club pentru domni, se află la doar cîteva străzi distanță de hotel, așa că Wakefield decide să o ia pe jos pînă acolo, cu capul gol prin ploaie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe cît de anemică, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 5), Păstorel publicase o scrisoare în versuri foarte acidă la adresa piesei de teatru Moartea lui Dante de Nicolae Iorga: „...Dar, ca tovarăș întru nemurire,/Slăbește-mă, Al Dumitale, Dante”). Ca și Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Orzoro. Cafeaua are gust de cauciuc, spuse dintr-o dată Antonio. Emmei nu i se părea. Kevin mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi atent? Îl admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche, de ce n-ai schimbat-o? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Ți-am spus de zece ori deja, se Încăpățână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Parioli, un manechin ale cărui haine costă de trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se pierdu. Emma Își mușcă buzele. Nu avea chef de glume cu el. — Dacă mai vii odată În fața casei mamei mele, te denunț la poliție, Îl amenință. Principalul obiectiv al firmei - punctul 6: REDUCEREA LA MAXIMUM A TIMPILOR MORȚI - o admonestă din Înaltul peretelui. — Ești pe arătură, Îi spuse Antonio. Astăzi se schimbă totul. Trebuie să-ți vorbesc. — Ți-am spus deja că nu, Îl Întrerupse Emma exasperată. — La ce oră termini? Întrebă Antonio iritat. El ar fi vrut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seamănă cu casa Teletubbies. Cum o arăta ea. Noi nu ne uităm la televizor, a adăugat el cu îngâmfare. Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedere. Vreme de trei ani, s-au tot așteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puțin avea alinare prin copilul minunat pe care l-a născut. Este aproape spectaculos modul cum eroii cărții vorbesc cu ei înșiși, se admonestează, se mustră și, în cele din urmă, se împacă. Marian Malciu Autorul recurge la folosirea unor nume de prestigiu din medicina românească, specialiști în oftalmologie și în special în transplantul de cornee. N-ar fi interesant dacă autorul n-ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dreptul cu pântecele pe caldarâmul denivelat, îmbibat cu apă și rumeguș zdrențuitor de gheață. Ține-o numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după o expresie a lui Cicero, "să așezăm un stăpîn deasupra capului nostru". Ca orice stăpîn, ne ceartă mai tot timpul și ne încurajează din cînd în cînd, cum fac și părinții. Cînd este puternic, ne împinge, ne hărțuiește. Ne admonestează fără încetare: "Trebuie să faci cu putință ceea ce este imposibil!" Trebuie să săvîrșești imposibilul! Ești fiul îndrăgit al Tatălui! Tu ești Tatăl însuși! Tu ești Dumnezeu!"415. Sau cel puțin așa cum fac părinții celor care au astăzi o anumită vîrstă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ea436. În cele ce urmează, vom lăsa deoparte analogia îndoielnică cu toanele feminine, cu melancolia și mania, pentru o analogie mai exactă. În punctul de plecare se află, bineînțeles, demarcația între eu și supraeu. De obicei, acesta din urmă supraveghează, admonestează, impune o disciplină. Interzice orice necuviință și îngrădește satisfacțiile instinctuale ale eului. Conformismul, previzibilitatea, presiunea spre identificarea cu idealurile colectivității aduc o anumită mulțumire. Cu toate acestea, nimeni nu poate suporta în permanență atîtea sacrificii și nici diviziunea între eu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]