827 matches
-
de mine. Or eu credeam că era. Oare era un semn de aroganță din partea mea? Poate că Adam se folosea de trucul ăsta cu toate femeile. Știți ce vreau să spun: că se dădea sincer și vulnerabil și picat în adorație, pentru ca femeile să creadă că e cel mai drăguț bărbat pe care l-au întâlnit vreodată, dar în realitate el era cu totul altfel. Și până să se dumirească, femeile se trezeau în patul lui Adam, cu chiloții aruncați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crengile arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-o adorație mută! Cei activi întâmpină unele dificultăți deplasându-se spre locul de muncă, ori alergând după mici interese de ordin existențial. Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie devotată și plină de adorație, iar blana lui de culoare caramel era așa de deasă că părea mai degrabă lâna unei oi. Nu mai era chiar la prima tinerețe - la urma urmei, Aidan avea treizeci și cinci de ani -, dar n-arăta rău pentru vârsta lui. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
despre Jake, și anume că acesta era îngâmfat și nesuferit, nu făcuse decât să i se întărească pe parcursul întâlnirilor ulterioare. Și mai era și palida aia de nevastă-sa, care râdea ca o proastă și se uita la el cu adorație. Din ceea ce Amanda - spumegând de furie - îi povestise despre Alice, atunci, la primul curs, Hugo își dăduse seama că greșise când o considerase ca fiind o tipă curată și inocentă. Se părea că expresia ei senină era doar o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire. Cu zâmbetul lui telegenic Încă Întipărit pe față, se Întoarse către grupul nostru și, În urma infuziei de curaj datorată demonstrației de adorație publică, spuse pe un ton eroic: Ei bine, ce mai e de făcut? Faptul e deja consumat, zarurile au fost aruncate, cel mai bine e să ne ducem, zic eu. Pentru Birmania. Vera aprobă. — Nimeni nu se poate compara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi pe plac...“. Coloanele nu erau perfect echivalente, se gândi el. Totuși, mergea, era o premisă excelentă: diferențierea speciilor În cadrul adaptabilității sociale. Se imagină dezvoltând aceste idei În fața cititorului ideal - Marlena, da, de ce nu? Își imagină chipul ei pătruns de adorație În timp ce-l ascultă, sinergia cuvintelor lui către mintea ei deschisă, cum ar transforma-o gâdilându-i sufletul și Înfiorându-i organele sexuale, dând naștere unei imense, imense... plictiseli. Of, Doamne, erau numai tâmpenii. Își imagină Încă o dată chipul Marlenei - cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mandalay. Cum Îți sună, Saskia? Lush și Topper, sunteți gata de muncă? Să trecem la treabă! Câinii săriră În picioare cu cozile Învârtindu-li-se ca niște elice de elicopter. Saskia Îi zâmbi lui Harry, cu un pic prea multă adorație, i se păru Marlenei. Îmboldiți cu blândețe de Saskia, câinii țâșniră Înainte amușinând pământul din mers. Prietenii mei și membrii Armatei Domnului Îi urmăriră pe Harry și Saskia Îndepărtându-se unul lângă altul, Într-un apus orbitor de frumos. Siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era Îndreptată spre el, merse până la marginea terasei și privi În depărtare. Câmpia se Întindea dincolo de pagode, altare și turnulețe, edificii care Închideau lucruri pe care el nu le putea Înțelege: secrete, gloria În moarte, tributuri aduse Naților, noțiuni de adorație și istorie străine și bizare. În timp ce scruta panorama care descria un arc din ce În ce mai mare, Îi spuse Încet Saskiei: —Nu-i așa că urcușul a fost oribil? Gata să-mi dau duhul. —Uită-te În spatele tău, spuse ea. Întorcându-se, văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui. Roxanne observa cu câtă ușurință satisfăcea Dwight nevoile copilului. Nu-și cocoloșea fiul, și nici pe ea. O lăsa să-l hrănească și să-l schimbe, iar când era rândul lui, Roxanne Îi vedea privirea plină de mirare și adorație. Îi adresase și ei aceeași privire când Îl Întâlnise prima dată pe vremea când era studentul ei. O venerase. În mod inconștient, ea se așteptase să dureze toată viața. Treptat și-a dat seama că nu știuse niciodată să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
balon, încurajat de urletele unui public admirator? Cum voi trăi fără să am parte, după un efort dur și susținut, de savoarea reușitei, fără să plasez balonul în poarta adversarului, fără să inhalez miresmele triumfului care provoacă entuziasmul mulțimilor? Fără adorația copiilor care aleargă după tine, rugându-te să le permiți sa-ți palpeze musculatura picioarelor care fac atâtea minuni pe terenul de joc? Nici amintirea momentelor de glorie trecută și nici suferința sufletească îndurată nu mi-au îndulcit amarul hotărârii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
enerva (ca și în restul timpului, de altfel), cu ochii ei mari și negri de țigăncușă, din ce în ce mai mari și mai negri, zvârlind focurile de care tot auzim în povești și romane. Dar frumusețea ei nervoasă și sinceră îmi răpea obiectul adorației și, despărțindu-mă de Bismarck printr-o mișcare de voal a cearșafului, mă deposeda de fetișul cel mai de preț. Decepția, în astfel de momente, nu are egal. Scriitorii, pe care, prin natura profesiei mele, îi cunosc prea bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le putem afla cauza, necum efectul (efectele). Cu atât mai puțin reflectarea lor în creația artistică/literară. Deodată, (redescoperim că, din tripleta clasică corp-suflet-spirit (trup-suflet-energie) abia dacă mai avem loc în primul, pe care am ajuns să-l exploram cu adorație cinică. S-ar cuveni să facem, în sfârșit, pasul spre cel de-al doilea și să vizăm (vizam) treapta celui de-al treilea. O deschidere a însemnat psihanaliza și influența ei asupra (studiului) literaturii/artelor. Undeva în zona unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Amsterdam și Londra. Mă gândesc acum și la intensul meu erotism, sublimat în „amitiées amoureuses”, crescând exact după sinuciderea tatălui meu pe care-l adoram, ca și acum, când scriu rândurile astea. Nu era nici o nuanță sexuală, și totuși adorația mea includea și corpul lui iubit pe care l-am văzut ultima oară desfăcut de cădere, tumefiat, negat, adăugat furiei împotriva Creatorului său. La radioul suedez sunt Poetul lunii, într-o structură muzicală fascinantă: poemele Iubitul spunea, pe muzica lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu căluți maro pe un fond verde, ingenios încheiat cu un inel de lemn sculptat care devenise la modă în Evanston în acel sezon datorită lui Renling - nu puteam privi asta, zic, fără să simt o împunsătură a dragostei și adorației în vintre la vederea rotunjimii coapsei și spatelui ei triumfător de fată, și a secretului moale protejat de el. În care loc, dacă mi s-ar fi permis accesul, m-aș fi simțit în al nouălea cer, căci acel lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atenție destulă, ba chiar prea multă. Pantofi cu toc, dresuri străvezii, compleuri frumoase, pălării, cercei, pene și tot felul de cosmeticale de teatru, plus electrolize, costume de slăbit, și tot felul de copci și strânsori în care să își adăpostească adorația. Nu neglija nici cel mai mic aspect, avea multă demnitate și putea fi monumentală în frumusețea ei. Dar neîncrederea finală în aceste lucruri se citea clar în linia gurii ei, care nu se conforma celei trasate cu rujul, nerăbdătoare, nepunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
secret legat de cum binecuvântarea acoperă întreaga Creație, însă o acoperă mai tare în unele locuri. Oricine va fi fost el, slăbiciunea mea cea mare e că reacționez la genul ăsta de vise. Este acel amor fati, asta este, sau o adorație misterioasă față de ceea ce se întâmplă. Stella are o anumită candoare, combinată cu viclenie, un fel de seriozitate naivă. Plânge cu mare sinceritate și cu totală intensitate. Dar nu e treabă ușoară s-o faci să se răzgândească în legătură cu ceva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Greer Garson. M-am uitat la ea de câteva ori în întuneric, în timp ce avionul fiului lui Greer Garson cădea în misiune. Stătea cu gura căscată. Absorbită, îngrijorată. O totală identificare cu tragedia prezentată de Metro-Goldwyn-Mayer. M-am simțit cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din film au adus o pisicuță și au arătat-o mamei lor. M. iubea pisicuța și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frumusețea să-i scânteieze ca o monedă de argint. Apoi, cu o mișcare iute, se întoarse și-și puse fruntea pe picioarele mele, într-o poziție ca de închinăciune. În cele câteva momente în care i-am privit gestul de adorație mi-am spus că nu există ființă în lumea asta la picioarele căreia m-aș putea prosterna într-un asemenea gest de abandon total. Apoi m-am lăsat în genunchi și am luat-o în brațe. Peste puțin timp, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență lucidă și de onestitate, îmi susțineau privirea fără să șovăie. Nu era machiată. Și totuși, pe când o priveam cu adorație, căutând să descopăr dincolo de irisul punctat, în ochii aceia care nu arătau altceva decât bune intenții, vreo umbră a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc. Îi eram profund recunoscător. Acum mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție. Flash. Dă-mi adorație. Flash. Dă-mi pace. Flash. Capitolul 2 Nu te aștepta ca ăsta să fie genul ăla de poveste cu: și apoi, și apoi, și apoi. Ce se-ntâmplă aici o să aibă mai mult aerul ăla de revistă de modă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o viață dezordonată. De altfel, Calvin se exprimă în sensul recunoașterii și despărțirii celor două lumi, lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu: ,, În om există două porniri distincte: aceea de a-și asculta conștiința, care-l îndeamnă spre evlavie și adorație pioasă față de Dumnezeu și aceea care-i dictează să fie ființă socială și politică, să lupte pentru menținerea umanității și a statelor... Pe cea dintâi o putem numi Regatul Spiritului...Pe cea de-a doua regatul politicului...În om există
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe un piedestal pe care nu a așezat-o nici o civilizație. Fenomenul iubirii dintre bărbat și femeie deține o puternică fațetă socială. Există un imens set de avantaje de care Occidentul va beneficia în acest context. Femeia este obiect de adorație, dar și o ființă a unui imens respect, pentru că ea dă viață și ea conservă și are grijă de viață. Avantajele pe care o asemenea moștenire culturală le oferă occidentului sunt multiple: valorificarea femeii în societate și familie ca egala
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
schițează primele proiecte din viitorul roman Patul iui Procust. Zece ani mai târziu, constată că amintirile despre cursurile de aleasă erudiție ale profesorului P.P. Negulescu au devenit pentru el de o tulburătoare senzualitate. Dascălul, pe care l-a prețuit până la adorație, este asemănat cu un instructor de zbor care își inițiază elevul în cele mai dificile manevre ale pilotajului: "Aceste expuneri austere rămân printre amintirile cele mai straniu sensuale ale experienței mele intelectuale. Încercam sentimentele de amețeală, de vie neliniște și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
locvace și nesusținută artistic) la idealul naționalist al epocii. SCRIERI: Pe frontul Mărășești învie morții..., București, 1934; Istoria literaturii române, București, 1936; Forțele naționalismului creator, București, 1937; Trofee de aur, București, 1937; Pajiști de mărgean. Moarte și ideal. Ceaslov cu adorații, București, 1937. Repere bibliografice: Ovidiu Papadima, Gabriel Drăgan, „Pe frontul Mărășești învie morții...”, G, 1935, 2; Romulus Demetrescu, „Pe frontul Mărășești învie morții...”, PL, 1935, 12; Costin, Viața, 96-98; A. Brăescu, Gabriel Drăgan, scriitor nicoreștean, „Tecuciul”, 1990, 6; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]