429 matches
-
sau nu în preajma templului, nu sunt orfani ai vieții oricât de mult s-ar resimți ca fiind abandonați unei crude și nedrepte dureri. Templul îmi spune mereu că zeul ne însoțește dincolo de cupola sa impetoasă așadar nu numai în locașul adorării sale, ci și în amploarea nesfârșitelor extensii ale spațiului și timpului. Partea, totuși, cea mai importantă din mesajul pe care se dorește ca templul să-l dăruiască aici este că zeul promite omului redobândirea paradisului pierdut și că deține un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
partea din adâncuri, segmentul ascuns ar fi reprezentat de imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile care odată ajunse în vârful unui asemenea aisberg transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul de suprafață al adorării, acel teritoriu de stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a acestei persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de care m-am îndrăgostit. Înainte speram să accepte dragostea mea, acum nădăjduiesc să deschidă spre mine prea-plinul unei adorări întru eros echivalentă cu această dragoste sau mai intensă. Îmi confer o importanță poate fără măsură erotică și cred că mi se cuvine să fiu iubit precum iubesc, că este un drept firesc al meu. Astfel sunt ușor atins de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei, pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică și susținute, printre alții, și de marii Capadocieni. Ipatie pare să transpună aici, într-o formă pe înțelesul celor simpli, argumentația din Deuteronomul 4,19 conform căreia Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un misticism politic, în care statul și comunitatea națională devin entități transcendente, separate și superioare indivizilor, cu dreptul de a le solicita loialitatea absolută și sacrificiul, la fel ca idolii altor ere. Misticismul acesta și-a atins apogeul în adorarea rasistă a caracterului național. Națiunea este aici identificată cu o entitate biologică, rasa, care produce caracterul național în toată splendoarea sa, atât timp cât este pur. Diluarea rasei prin amestecarea cu elemente străine corupe caracterul și slăbește deci puterea statului. Omogenitatea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
minunată ce le‑a fost dată de Dumnezeu, creștinul ortodox cinstește Însăși puterea dumnezeiască din ele. 286 Suferința și creșterea spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt”319. Cinstirea pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oricât de mică ar fi, căci Unul este Hristos. Același Trup și Sânge, Întreg și nedespărțit există pretutindeni În Biserică, oricâte Liturghii s-ar săvârși, În orice loc. Însuși Mântuitorul fiind prezent prin prefacere, Euharistiei I se cuvine aceeași Închinare (adorare) ca și Persoanei Sale.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
templu al Lui pe acest pământ era în inima omului, perfect pentru meditație tăcută și iubire, templu deschis oricând și oriunde, la orice oră din zi și din noapte, într-un oraș aglomerat sau în plin deșert, pentru iubire și adorare, templul în care omul poate deveni una cu tatăl ceresc. Aceasta este Tradiția. Asemănător, întâlnim pe adepții mithraismului și ai creștinismului de la începuturi care formau societăți secrete, strâns unite, care se numeau frați și ale căror ritualuri prezentau analogii cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Crezului ca nucleu central, oglindă fidelă a mesajului biblic este interpretarea acestuia ca simbol. Tot simbol e și ritualul de botez sau de inițiere în care răspunsul situează credința în interiorul actului de convertire, prin care un subiect se transformă de la adorarea vizibilului și realizabilului la încrederea în invizibil. După Heidegger el se întoarce către o altă structură existențială. Eu cred, eu mă lepăd, Jur, accept personal și decizional răspunsul devine în ritual simbol al convertirii. Credința nu vine din reflexie ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de recunoaștere a unui oaspete, frate întru credință, membru al aceluiași ordin. Este o recunoaștere reciprocă conducând la avantajul realizării unității. Definind Crezul ca simbol, tălmăcim sensul primordial al formulărilor dogmatice după care se desfășoară un ritual, ce conduce la adorarea în comun a divinității și profundei Sale creații. Deci dogma definește în ritual o împreună reîntoacere a tuturor în liturghie, în ținută, în biserică, templu sau lojă pentru slăvirea în comun a Divinului Arhitect al Universului. Numai în acest context
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o traducă. Practic era necunoscută în măreția ei majorității oamenilor. Practicile și ritualurile clerului erau pe primul plan. Astfel credincioșii veneau în contact cu liturghia, confesionalul, imnurile, ceremoniile, procesiunile și grija față de proprietățile bisericii. Venerarea sfinților, devoțiunile la altarul local, adorarea relicvelor și hagiologia au constituit sinteza de povestiri despre sfinți și miracolele lor, singurele forme de credință alături de caracterul sacerdotal amintit. Abia în ultimul rând credincioșii apelau la Biblie, mai ales la capitolele ce descriu miracole, făcându-se greu o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simțăminte, la percepții și la dragoste, la ceea ce declanșează în sufletul și spiritul marelui nostru poet legătura între lumea biblică și lumea viitoare. Oricum lumea versurilor este una tributară înlăuntrului creator. Iubirea de iubită, iubirea de frate, dragostea de țară, adorarea unui ideal, iată sentimente care înrâuresc harului elaborarea unui poem. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? / ... Îngerul iubirei, îngerul de pace, / Pe altarul vestei tainic surâzând, / Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, / Când cu lampa-i zboară
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe altar, preamărirea divină și libertatea de a practica religia individuală. Din momentul în care Biblia nu a mai fost monopolul clerului, din acel moment practicile preoției, slujbele, imnurile, celebrarea ceremoniilor, procesiunile, grija de proprietățile bisericii, venerarea sfinților, devoțiunea și adorarea relicvelor, paginile despre sfinți și miracolele lor, multe acumulate în anii de întuneric ai istoriei creștine s-au separat de vechile învățături pe care marii profeți și Isus Cristos le-au considerat adevăr și lumină sfântă. De aceea catedralele sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o culoare atipică: alb-negru și nu doar alb, așa cum ar fi fost tiparul clasic. Aceeași privire ambiguă se observă și la îngerul din partea dreapta, sus. Caracteristică pentru pictura burlescă, tema exorcizării urâtului este folosită cu preponderență la Dürer: Paumgartner altar, Adorarea magilor, Sinuciderea Lucreției, Sărbătoarea de la Rose Garlands, Hristos între doctori, la fel ca și motivul șiretlicului, al alăturării culorilor roșu-negru și reprezentarea deopotrivă a îngerilor, a demonilor în aceeași operă de artă. Mai mult decât atât, Bruegel ocupă un loc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
perenă. Trubadurii medievali adoră femeia și își centrează opera pe potretul ideal al femeii, poezia rămânând, însă, intim legată de dorință. Doar iubirea spirituală a lui Janfre Rudel promovează o lirică aproape mistică în care pasiunea pentru donna angelicata rămâne adorare supremă, trăire extatică. Poezia renascentistă se află pe aceeași direcție. Fără a fi o simplă recreare a viziunii antice, dezvaluie iubirea pentru o femeie reală și ideală, cu atribute divine, nu esoterică cum era donna angelicata, ci o femeie adevarată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
celor aleși. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu se revelează omului drept o realitate care poate fi obiectul unei anumite cunoașteri. Acest act de cunoaștere nu se raportează la inteligență; a-l cunoaște pe Dumnezeu presupune a-l recunoaște în procesul de adorare, proces care necesită participarea totală a omului. Potrivit teologiei occidentale, rațiunea naturală construiește o filosofie autonomă, protejată de principiul harului - non tollit naturam -, ceea ce permite teologiei să coexiste cu filosofia naturală. Teologia răsăriteană n-a acceptat niciodată principiul rațiunii naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care o evocă pe cea a animalelor și prosternarea ce are model plantele care, bătute de vânturile cu nisip din puste, se mențin doar datorită rădăcinilor lor ce se afundă adânc în pământ. În întregul său, ritualul reunește manifestările de adorare a tuturor elementelor creației<footnote Hidirgolan, P. (1997), Apa divină și simbolistica ei, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 132-133. footnote>. Personificări ale creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică, și susținută printre alții și de marii Capadocieni. Hipațiu pare să transpună aici într-o formă pe înțelesul credincioșilor fără instrucție argumentația din Deuteronom 4, 19 conform căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel de dimineață, aceasta a fost recunoscută cu greu, după acumularea multor cunoștințe astronomice. Cînd aceste praguri au fost trecute, când au fost deosebite astrele fixe de cele mobile, oamenii s-au putut ridica de la astrolatrie la astrologie, căci de la adorarea astrelor zei, până la concepția zeilor aștri, a fost un drum de străbătut. Pe un plan paralel cu dezvoltarea cunoștințelor astrologice și-a croit calea, în această vale a superstițiilor, doctrina și practicile magiei. Deoarece atât astrologia cât și magia reprezentau
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
comentariile sale asupra Mishnalei, Maimonide formulează cele treisprezece principii ale credinței iudaice: 1. Existența lui Dumnezeu; 2. Dumnezeu este o unitate indivizibilă; 3. Spiritualitatea lui Dumnezeu este lipsită de corp; 4. Dumnezeu este etern; 5. Dumnezeu este singurul obiect de adorare; 6. Revelația lui Dumnezeu se face prin profeții săi; 7. Moshe domină între profeți; 8. Tora i-a fost dictată lui Moshe de Dumnezeu; 9. Tora nu poate fi înlocuită și nimic nu poate fi adăugat sau eliminat; 10. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu un "vicleșug neprefăcut" și pe Florica "mai frumoasă ca oricând". El voia să fie respectat în sat, avea o voință năvalnică, instincte primare, era hotărât, perseverent în atingerea scopurilor, viclean. După ce intră în posesia averii, într-un gest de adorare, sărută pământul. Ion este "o brută vicleană" (G. Călinescu), "nu e inteligent și, prin urmare, nici ambițios" (G. Călinescu). Ideea de a o seduce pe Ana a preluat-o de la Titu Herdelea. După ce a sedus-o pe Ana, atitudinea lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anii mei,/ Lună, codrilor de tei,/ Dăruie-te, dăruie”). Prin „stampe în lumină” ori în pasteluri pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută în bucuria de a trăi în ritmul naturii și al cutumelor ancestrale, într-un eros ce împletește adorarea marianică și impulsul primar în relația, familiară orizontului rustic, cu sacrul și, mai rar, în luciri de conștiință socială și revoltă („Plug înfipt în lut și-n carne/ Și norod flămând, răscoală” sau „Drum bătut de țară plină/ Cu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
vineri seară "genialul grădinar" este închis în închisoarea de la Fleury-Mérogis. Le Figaro, 2 aprilie 1997 2. Atunci cînd ea moare, pe 26 iulie 1952, generalul Peron îi îmbălsămează corpul. Trei ani mai tîrziu, militarii reușesc un puci și "sustrag" corpul adorării peroniștilor. Ibid. În primul exemplu, reperajul temporal se operează cu ajutorul ambreiorilor ("primăvara trecută", "de vineri"), care iau ca reper ziua de apariție a cotidianului; în al doilea caz, ziaristul recurge fie la reperaje în afara contextului ("pe 26 iulie 1952"), fie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
etc., evident, definiția se va Încadra la domeniul respectiv. În sens originar, cultură Însemna lucrarea pământului, În strânsă legătură cu verbul latinesc colo, colere [mai ales cu participiul: cultus, a, um]: a lucra, a Îngrijii. Cultus Însemna cult religios, Închinare, adorare adusă zeilor. Cultul În sensul culturii Însă nu mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel preluat În antropologie din agricultură, dar atât În antropologie cât și În celelalte domenii cu adăugare de adjective manifestându
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
prezentat la alegerile parlamentare parțiale din comitatul Clare în 1826. Nici o lege nu-i interzicea în mod expres și formal acest lucru. Fiind ales în Parlament, el a fost obligat să declare, la fel ca toți ceilalți parlamentari, că respinge "adorarea Sfintei Fecioare". Pentru că a refuzat, mandatul lui a fost anulat, iar el dat afară din Parlament. Din cauza profundei nemulțumiri a populației catolice din Irlanda, autoritățile engleze au trebuit să-și revizuiască atitudinea, adoptînd în cele din urmă o lege care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]