2,048 matches
-
fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În urmă, cînd terminase de făcut dragoste cu ea. Fără să-i Îngăduie măcar să deschidă ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa, adormit cum era În acele clipe, părea și mai Înspăimîntător decît de obicei, dar În felul de a privi al Niñei Carmen, o asemenea urîțenie ajunsese la o extremă de neconceput, Încît trebuia să se călăuzească după reguli diferite de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dau viața mea pentru că vreau să te cunoască lumea-ntreagă. Îmi doresc ca toată lumea să poată accepta ceea ce urăște. Găsește lucrul ce-ți stârnește cea mai mare teamă și trăiește cu el. — Ondulator de gene! zice Sofonda, și ondulează genele adormite ale lui Shane. — Rimel! zice ea, pieptănând rimelul în gene. — Splendid, zice Kitty. Și Sofonda zice: — N-am rezolvat încă totul. Shane, îți dau viața mea, permisul meu de conducere, vechile mele carnete de note, pentru că semeni mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Stan a observat acea licărire în ochii săi dar s-a dovedit mult mai ferm, mai dotat în calitățile cerute unui funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ochii săi dar s-a dovedit mult mai ferm, mai dotat în calitățile cerute unui funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu toate că știa că așa nu face nici un fel de impresie bună. Se studiase îndelung în oglindă și se judecase aspru, dar exact. Cînd zîmbea era la fel de caraghios ca și numele. Dar nu avea încotro, Ali Mehmet ăsta era pe jumătate adormit și în puterea nopții putea să-i dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gazete ca mare senzație și s-ar fi distrat nemaipomenit. Dar mai bine era că terminase totul dintr-o lovitură și se simțea grozav că reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Avea nevoie de aceste două ore pe zi pentru a face față la două mari chestiuni care apăruseră așa, ca din senin, ca și ideea care îl frămînta. Prima era, de fapt, nu atît de nouă. O crezuse o chestiune adormită, nu vedea motive ca să se trezească chiar acum, anume, agitația socialistă, sindicală, muncitorească, mă rog, tot ce ținea de fierberea din cazanul social. După scoaterea radicalilor în afara legii, acțiune cu care el n-a fost niciodată de acord, măcar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap cînd el venise cu o problemă ce privea direct siguranța ordinii publice, adică rostul său pe lume. "Ei, vezi, asta a fost întotdeauna, nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o trage înapoi în mașină, ea plânge și țipă, trage de pături și-i dezvelește, îi descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se așeză lângă bărbatul adormit, plecat în cine știe ce clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea, te rog să nu mă oprești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara aceea și-n toate nopțile următoare, pe tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adevărata culoare, ceva Între cenușiu și castaniu, o mare ca un șoricel. Acum Își amintește că a văzut-o o dată. O singură dată. 29 Când Adam s-a trezit, Z nu mai era acolo. De cum a Întins mâna, pe jumătate adormit, spre locul unde fusese, a știut că n-o s-o mai găsească acolo. A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă manifest, mă uit la el furioasă de pe marginea iubirii, ce vrei de la mine, nu mai înțeleg, nu e cu mine, mă împinge să-l las în pace, mă respinge ca și cum dai un câine din pat, hai, zice puțin speriat, adormit, văzându-mă, hai, iartă-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau cafeaua ca și cum... mă băgam lângă el cu spatele și el se făcea covrig sau mă ținea scăunel și eu beam cafeaua și fumam și eram doar acolo. Te-ai pișat pi tini, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]