316 matches
-
lui fixă la Madrid, preferând să locuiască pe apucate prin hanuri publice. Necazurile se țineau scai de el, iar perioadele bune Îi erau numărate acestui om cu totul aparte, spaima dușmanilor lui și bucuria prietenilor, care când era solicitat și adulat de nobili și de somitățile artistice, când se pomenea, destul de des, fără para chioară sau maravedí prin buzunare. Așa-i norocul, schimbător, dar parcă mai degrabă În rău decât În bine. Nu ne rămâne decât să ne batem, adăugă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lucrurile n-au importanța pe care le-o acordase pripit, dar că sunt totuși sub unghiul moral niște revelații. Se trânti iar pe pat și reciti documentele mai atent. Ce rezulta din ele? Că mișcarea ilegală, deși destul de descoperită și adulată de unii oameni politici, căuta adeziuni, care în fond mergeau spre așa-zisele "puteri centrale". Aderenții posibili erau studiați din punctul de vedere al venalității, ceea ce însemna că dinafară se ofereau bani spre a corupe unele personalități să contribuie la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un memoriu, Aurora ceru audiență prințesei Hangerliu, după ce în prealabil vizitase pe madam Pomponescu și alte personalități feminine. Aurora făcu impresia cea mai bună din cauza fizionomiei ei fără atracții. Afară de aceasta, uza de un mod dulceag și plat de a adula, care ar fi scandalizat un om de spirit. Dar aceștia sunt rari, mai ales printre femei. Aurora vorbi astfel doamnei Pomponescu: - Soțul dumneavoastră, care este unul din marii bărbați aineamului, de care toți suntem mândri, un artist și un mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Uite, domnul Gaittany, la Casa de Artă, ar avea spațiu. - Perfect! admise Gaittany cu un entuziasm factice. E o idee bună. În fond nu era încîntat, având o slabă părere despre talentul lui Pomponescu, dar ca simplă demonstrație socială, a adula pe ministru nu strica. Își notă în agendă. . - Nu știu, zise Pomponescu cu o modestie la fel de factice,dacă mai poate interesa azi. Idealul meu a fost de a construi o catedrală ("Catedrala Neamului!" strigară toți în gând și lui Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
articol de sferă în-gustă, pe care-l credea apărut. Voia o campanie susținută, pornită din inițiativa altora și cu ecou în publicul mare. În felurite rânduri, făcu sugestii persoanelor pe care le socotea mai docile. Unul dintre aceștia, spre a adula, îi zise: . - Domnule ministru, biserica lui Ioanide e aproape ridicată.Cum se poate acest lucru? Nu se află un om de bine să împiedice această îndrăzneală? . - Pentru ce-mi spui mie, declară sumbru Pomponescu. Cedrept am să mă amestec? Există
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu s-au asimilat. Partidele mari cu care noi am avut conciliabule sunt înțesate de burghezi timorați de comunism. Ne-am irosit tinerețea să apărăm de furtună o societate în prăbușire, care ne-a momit cu fonduri și ne-a adulat. Acești oameni primesc orice condiții, oricât de înjositoare pentru țară, din partea puterii care le făgăduiește să facă război Rusiei Sovietice. În miezul Mișcării e o agentură străină, și crezând că urmez învățătura lui Machiavel în folosul patriei mele, m-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veche, motiv pentru care a fost distins cu numeroase decorații". Pomponescu râse amar răsfoind ilarianta broșură, recunoscând totuși că ea cuprindea singurul elogiu deschis și din inimă asupra operei sale. Aceasta fusese soarta lui, să fie adorat de familie și adulat în afară. Numai distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastre, forțe obscure și vii, care și când sunt absurde se pun în calea celor bătrâni. Gavrilcea și tagma sa erau dintre acestea. Pomponescu, cu toată repulsia, din pur calcul, ar fi dorit să conjure aceste forțe noi, să le aduleze și să se lase acceptat de ele, cu rezerva mentală că mai târziu le-ar fi domesticit și sfărâmat. Acum însă avea sentimentul că jucase rău și vedea totul apocaliptic, încît suficiența mamei sale i se păru lui însuși grotescă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
senin, așa cum fusese și în zilele precedente. Stele sclipeau puternic, făcîndu-l să se întrebe dacă ochii lui Dumnezeu nu lăcrimau cumva la gândul că în încăperea aceea avea să se săvârșească probabil penultimul act al unei ere în care fusese adulat și apoi hulit și sfârșise prin a fi ignorat de aproape toți oamenii. Pe un perete se afla icoana Sfântului Augustin, o pictură veche și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au ajuns să se convertească la sectă și-și foloseau numele reale. Am fost adânc impresionat de sinceritatea de care dădeau toți dovadă. De aceea îndrăgeam această revistă. Treptat, revista și-a îndreptat atenția spre Asahara, ridicându-l în slăvi, adulându-l. De exemplu, când Asahara se ducea undeva, credincioșii își așterneau hainele pe jos ca să pășească el. Mi se pare că întrec măsura. Domnul Nakazawa Shinichi a scris ceva de genul: «Nu e bine ca adepții să fie absorbiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trebui să ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu și să se miște, cîntînd. Fals! Avem actori care fac musical cu dezinvoltură, la fel cum pot juca Cehov sau Strindberg. Și cred că americanii adulați de anonim ar trebui să vadă trupa lui Puric, teatrul lui Mălaimare, ori montările lui Răzvan Mazilu, ca să-nvețe și ei mișcare scenică... Din Evenimentul Zilei, din 7 iunie 2009, aflăm că Livada de vișini e „un spectacol emoționant despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic, sub baghete celebre, adulate de majoritatea criticii de teatru (ținute-n mînă de Afrim, Zholdak, Hausvater) , care nu țin cont de măsură & armo nie, nici o clipă...De meditat. Tot așa, nu Împărtășesc ideea că studenții-actori din anul Întîi nu trebuie să apară pe scenă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
River? Crede-mă, doctore, poate foarte bine să facă una ca asta - de-aia mi-am ținut gura; pe urmă, însă, brațele ei mi-au încolăcit grumazul și, vai, s-a apucat să-mi îndruge vrute și nevrute. — Te iubesc, Alex! Te adulez și te ador! Te rog, nu mă umili! N-aș putea răbda una ca asta! Căci tu ești cel mai bun bărbat, femeie sau copil pe care l-am cunoscut vreodată! Din tot regnul animal! Ah, Păsuleț, ai o minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce este bun sau excelent, E numai rodul minții sale Și-argumentarea dumisale N-admite contraargument. Iar subalternii lui - normal e - Să-l aduleze permanent : Ce este bun sau excelent E numai rodul minții sale. Deși se crede monument Dotat cu însușiri speciale, Desigur, vom găsi o cale Să-i dovedim noi, elocvent Ce este bun și excelent
RONDELUL LUI "FACTOTUM" by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84335_a_85660]
-
modernism care, din anii '20, a devenit singurul limbaj înțeles de mediile culturale din țara mea. Modernismul propriu-zis, împreună cu avangardele și suprarealismul, constituie nouăzeci de procente din literatura care s-a scris în acest secol în România. Proust a fost adulat, Papini a fost zeificat, Joyce a fost cultivat și contestat cu pasiune, Faulkner a fost imitat până la exces. Avem un Kafka român (M. Blecher), avem 199 o Virginia Woolf româncă (Hortensia Papadat-Bengescu) și un Gide român (Camil Petrescu). Avem și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Eram pe atunci fericit pentru fiecare rând pe care îl scriam, mă simțeam în concurență nu cu cei din generația mea, ci cu marii scriitori ai lumii. Am intrat, cu încetul, în conștiința publicului și în lumea literară, am fost adulat și negat violent în proporții egale. M-am căsătorit prima dată și, în fine, am simțit că trăiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de zile. „Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato“, hotărî Aldaya, care nu apucase a Învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. CÎnd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să-l intimideze. Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Măcar să i vadă mutra opărită când va da nas în nas cu ei. Un zvâcnet în vintre îl face să freamete. O să i trimită în calea ei tot timpul pentru a o servi cu devotament, îi va învăța să o aduleze, căci femeilor le place să fie venerate precum zeițele. Cine știe? S-ar putea să trezească ceva în ea. Unul din ei sau amândoi la un loc. Ar fi de ajuns să le arate cel mai mic semn, fie și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care era bine să fiu văzută în lume. Esență lui era ceva mereu în tranzit, niciodată total lângă tine. Inițial am crezut că e din cauza vârstei, poate nu s-a maturizat încă, dar mai erau și momentele în care îl adula pe tatăl său, lucru care mă enervă. Nu puteam nicicum să mă îndrăgostesc de el, desi simțeam nevoia de a-mi face face un prieten. Judecăm însă totul la rece, eram prea rațională și prea puțin sentimentală, cum de fapt
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de identitate din piele de om Mihaela Michailov Jérôme Bel e echivalentul coregrafic al lui Chuck Palahniuk. Un tomograf al corpului, pe care îl supune celor mai poetice descărnări posibile, celor mai microscopice sfredeliri. Un anarhist al excesului de mișcare, adulat de unii, urât de foarte mulți. Concepția coregrafului francez nu e deloc complicată: corpul vorbește despre saturația virtuozității și artificialității, despre codul reprezentărilor cotidiene, despre limbajul pe care îl scrie, mișcându-se cât mai puțin posibil pentru a te face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
afle cine a realizat minunea. Apare și presa ca să consemneze evenimentul. Gâsca - știa ea ce știa - tace chitic. Rățoiul Duffy se bagă pe fir și își atribuie măreața realizate. E purtat pe brațe, apare pe prima pagină a ziarelor, e adulat. Până îl fură mafioții, îl închid într-o cameră și-l forțează să repete figura. Duffy apelează la logică - „Sunt rățoi, nu pot face nici măcar un ou banal“ - și le explică vrăjeala cu presa. |ia nici nu vor să audă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
timp s-a îndrăgostit inexplicabil de Franța. Din păcate am constat un dispreț unanim al diverșilor colegi sau organizatori față de Franța, fapt care m-a cam revoltat, mai ales că ironiile și glumițele veneau din partea reprezentanților unei națiuni care a adulat Franța, timp de aproape două secole. În plus, una este să ai obiecții serioase, în cunoștință de cauză și alta este să-ți bați joc de o Mare Cultură, față de care vlahii nu sunt altceva decât paysans de Danube, bădărani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
TOR (I): LEFT SCREEN Fiecare generație își creează miturile ei. Cu cât mitul este mai controversat, cu atât puterea lui de seducție și iradiere este mai mare. Timpurile moderne au bulversat raportul dintre om și eroii mitici. Nu mai este adulat sfântul, eroul civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală. Băile de mulțime ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]