1,462 matches
-
ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam pe o insulița nelocuita, i-a venit și ei primul ciclu, iar Octar a simțit imediat, căci a început să adulmece că un câine în călduri, iar apoi a luat-o de mână și a dispărut cu ea, fără să întâmpine nici o rezistență. Ofta, ca și cum i-ar fi fost greu să accepte că aceste lucruri se întâmplaseră. Nu i-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă băutura pe gât, vârându-și nasul cât un cartof roșu sub aerul rece, și se vede că nările lui nu mai duc nicăieri. Însă Webber întreabă: — A ce miroase? Și Flint adulmecă și zice: — A nitrat de amoniu. Îți spune ceva? E nitratul de amoniu pe care l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ?, întreabă Webber. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să aibă loc În sate festi vități, cu mâncare și dans până târziu În noapte. Înainte de a adormi, Adam avea să-și pună lanterna magică și să privească scenele rotitoare bine-cunoscute, avea să asculte râsetele din depăr tare și să adulmece mirosul dulceag de carne friptă și de cărbune purtat de briza mării. Nu, și-a spus Adam, el nu era chiar ca băieții ceilalți. Mai Încet, Johan, mai Încet! Traversau orașul tăcut În mare viteză, luminile de neon pătau noaptea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dulce, greu de recunoscut, aduce cumva cu mirosul laptelui. E camera lui Margaret. Își vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori mai târziu. E acolo de multă vreme, e totul și se află pretutindeni, Învăluitor și protec tor, totodată cântec de leagăn și Întăritor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închipuise vreodată. și mai ferme. Ea nu s a lipit de el, nici nu s-a retras, iar el s-a Întrebat dacă fusese fericit În acele câteva clipe. și că, dacă simte buzele ei cu buzele lui, dacă-i adulmecă mireasma și o ține În brațe, asta Înseamnă cumva că ar putea să fie fericit. Nu, a zis ea În cele din urmă. Îi simțea respirația pe gât. Nu e bine, Johan. De ce? știi de ce. Nu s-a Îndepărtat, și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc în jurul lui, ca un câine, nu miroase a tutun, n-a fost la nici o ședință își va spune ea în gând. Și oricum, până la ora aceea? Minciuni, minciuni, minciuni. Era plictisită de toate scuzele lui. Va răsuci butonul yalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și așeze pe umărul ei fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi. Îl simțea vibrând, adulmecând cu degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot nu înțelegi nimic! Clătină capul. Tu nu înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e în ședință, la sediu, nu l-am luat în seamă și am pornit mai departe să adulmec. Am găsit-o pe femeia aceea într-unul din grajduri, avea un șorț mare, alb în față, mi s-a părut dintr-odată inofensivă și bună, mi-a dat să beau lapte abia muls, cald încă, înspumat, într-o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea să fiu tu. Suntem robii frumuseții și Mihai știe asta, și eu, atunci când Marius, subțire și lung și dezbrăcat, cu buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de bărbie, degete lungi oarecum alipite și nepricepute care cuprind oarecum deodată, mă uitam fascinată când el pe scaun dansa cumva cu palmele, încadrându-și fața după tehnica videoclipurilor, era așa de frumos, că desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Da! Îmi place de tine, gesturile tale, faptul că lipsești de la repetiții și faptul că noi te așteptăm și ești calm și nu te stresezi, mâinile tale, degetele tale, ai mâini foarte frumoase, felul cum ridici bărbia, gâtul lung, cum adulmeci aerul, aș vrea să fiu cu tine, să stăm o zi, să ne uităm la televizor, să mâncăm, aș vrea să fiu cu tine, dacă rămân gravidă, îți fac un copil, Postinor, Postinor, Postinor, să nu te îndrăgostești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Adrian, fii cinstit! Tu i-ai povestit lui Fanny Tarrant despre noi trei și anii noștri de studenție. Treaba asta a rămas între noi. — Și totuși ce rost a avut să i-o spui? — Am facut-o pentru diminuarea daunelor. Adulmecase cum stau lucrurile... — Și ce rost a avut sauna? Adrian rămase o clipă tăcut. — Nu știu, veni răspunsul lui. Nu știi? îl îngâna Șam. A fost o idee de moment. Mi-am zis, cred, că dacă vin cu ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ei i se păruse foarte scurtă, iar răcoarea dimineții următoare să tremure ușor. Dar raza coborî iarăși și ziua toată, frunza își scăldă fața în aerul înmiresmat al primăverii. Crescuse acum ceva mai mare, era mai verde, mai frumoasă și adulmeca mireasma florilor. Ciripitul unei vrăbii o speriè. Într-o altă zi, cerul se acoperi cu nori negri și grei. O picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu aripa ei, să le mângâie ca pe niște copile, să le adulmece și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân. Dar vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucura de toate drepturile transferului În interes de serviciu. 18. Chelnerul nu s-a mirat și n-a insistat aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am luat-o drept iluzie optică, sau o deformare a oglinzii cum vezi În bâlciuri. M-am Întors cu spatele, dar ceea ce luasem drept iluzie era pură realitate. În plus, forma aceea, pe atunci o vedeam supradimensionată, caldă și elastică, adulmecând parcă asemenea unui animal o pradă nevăzută sau plutind Încet la suprafață ca un șarpe de apă. Semăna cu gâtul viorii mele de Reghin. Simțeam În mine un val de căldură, un plus de energie cu care nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe cum se alege un parfum. Nările ei delicate adulmecau lacom parfumul care plutea În cameră și pe care Îl capta numai pentru ea, așa cum vara, În copilărie, prindea fluturii cu plasa lui Szántó În livada Alidei de la Salinae, de care Își aduse aminte doar acum, ca de o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spirit de observație sau o memorie ieșite din comun, atunci când indicatoarele obișnuite de orientare lipsesc. Drumul pe care mergeau nu mai fusese umblat demult, pentru că iarba era la fel peste tot, adică indigo, și aproape de aceeași Înălțime. Ea mergea desculță, adulmecând aerul În care se făcea tot mai simțit mirosul de broaște și de nămol adus de aiurea de rafale iuți de vânt care mutau norii de ici colo, după câteva zile ploioase. În fața lor se desena tot mai clară cumpăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor, o balansare lentă a capului ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție la traume psihologice severe, blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deloc așa, dar - sfârrr -a trecut pe deasupra, pe deasupra capului ei mare și năuc, dimpreună cu toate celelalte lucruri. Poate că majoritatea oamenilor nu observă nici jumătate din ceea ce chiar văd. Am încredere în dumneata, am spus. Rusty, cățelul doctoriței Randle, adulmecă fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]