651 matches
-
abătea din calea dreaptă, Hărăzindu-le genunea Ca decizie înțeleaptă. Nori și fulgere și trăznet Se-abăteau ca din senin, Dacă zeului sub râset Nu se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De supunere umilă Și de oarbe proorociri. Zeii toți fără de milă Se-ntreceau în năluciri. Și-ncărcau stoguri de nouri Ce potopuri descărcau, Iar la urmă-n curcubeuri, Pronia lor proclamau. Iernile puneau să urle
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
sale aduse la Chișinău pe banii știm noi ai cui (cine plătește acela comandă muzica) tocmai de la nordul Republicii, a mărșăluit cu fanfară pe străzile Chișinăului, pe artera principală Ștefan cel Mare și Sfânt (sfințenia căruia a spurcat-o această adunătură). O coloană impunătoare când a pornit de lângă clădirea Circului a ajuns practic pe jumătate în Piața Marii Adunări Naționale. Explicația este că oamenii aduși cu zăhărelul și-au primit banii și buna ziua. Bravo! Așa să faceți și la votare
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
MEMORIA REMINIȘCENȚEI Privesc pe sub geana cu gust de sălciu a devenirilor Și parcă zbor într-o rezervație a soarelui Deasupra unor creste vineții Sub care încinși Dorm vulcanii pămîntului Îmi închipui era în care nu voi mai fi Decat o adunătură de condei Vopsită în călimara frunzelor de castan Sau o sculptură în gerurile troienite De primele zăpezi ale planetei Ooo, tu, chemare degeaba mă strigi Caravanele mele au ajuns de mult în pustiul Unde oazele au secat sub apăsarea buzelor
EXTRAS DIN MEMORIA REMINIŞCENŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379732_a_381061]
-
iubirii nu știu dacă și când ei au acceptat cu spinii și toate umbrele petalelor să fie închiși într-un tipar ca într-o cutie stupid împodobită cu funde colorate lucitoare mie îmi plac florile libere împachetate seamănă cu o adunătură de clovni fericirea de o secundă a bărbatului care oferă masca de bucurie a femeii care uneori privește direct în centrul florilor așteptând darul... celălalt... acel ceva mereu uitat sub hârtiile colorate în nodul fundelor pachetelor realist sau nerealist aranjate
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374225_a_375554]
-
soldatul ăsta, sub boneta lui cu o stea cu cinci colțuri, are o frunte de două degete; sub ea, o căutătură încruntată, la care se adaugă o voce pițigăiată, de o asprime ieșită din comun. Ne privește ca pe o adunătură de răufăcători.” Cartea domnului profesor Grig Gociu mi-a amintit de un comentariu făcut de criticul literar, domnul Alexandru Ștefănescu, cred, cu prilejul reeditării unei cărți dragi mie, Un port la răsărit a lui Radu Tudoran. Domnia sa spunea: „Din dorința
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
cu miile fură deportați peste ocean spre Noua Caledonie și în fine națiunea franceză se crezu pe deplin asigurată în contra nefastei fantome roșie. Comuna a cauzat mari prejudicii libertății Franței; era p-aci să-i aducă moartea Republicei. Dacă Camera acelor adunături ar fi avut la îndemînă pe un pretendent potrivit, dacă Lulu n-ar fi fost prea tânăr, iar Chambord prea bătrân, monarhia îndată și-ar fi serbat învierea din morți. Se știe că cetățenimea, îngrozitu de anarhie, dorea o reacțiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecut; apoi un conte Brătianu, astăzi ministru în Moldo-Valachia. Restul, afară de d. Ranc, nu pare a fi pătruns la suprafață. La audiență d. Jules Favre, apărătorul d-lui Brătianu, se-ntreba ce-o fi căutat nobilul său client într-o adunătură în care era un pungaș, anume Martin, care juca pe nebunul și putea prea bine să fie un agent al poliției. Și-ntr-adevăr erau între ei tot soiul de oameni, un belgian, mai mulți cizmari ș. a. m. d. Iată dar de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate să mimeze oarecari orientări de lume nouă, postdecembristă. O dolofănică, privind nostalgic pieziș, își etalează gropițe-n obrăjorii bine hrăniți în vreo casă (naționalizată), gropițe-n degetele-crenvurști, în decolteu, în..., acompaniată de-un personaj cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proprietatea unui orășean mai înstărit trebuiau brațe de muncă salariate, năimite cum se spunea în acea epocă. Cei mai mulții dintre birnici, chiar dacă aveau în posesie mici loturi de pământ, practicau cele mai felurite îndeletniciri. Ei erau socotiți „oameni de adunătură niște săraci, carile toți se găsesc argați pe la unii și alții, negăsind (e vorba de 90 de birnici din Bârlad - n.n) la ei un bou măcar”. Dintre birnicii orașului Roman, parte au pribegit „ca unii ce s-au aflat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și cu un pârâiaș limpede. Găsești de fapt o stradă situată la periferia orașului, cu praf, cămine de nefamiliști și muzică de fanfară. Ca multe alte orașe ale țării, Vasluiul găzduia mii de muncitori transplantați forțat din mediile sătești. O adunătură de modele În care subcultura trona la loc de cinste. Dar nu-ți pierzi curajul. Asta este important. Intri În școală cu emoție. Este locul tău de muncă. Poate pentru toată viața. Te Întreții cu cineva din conducere. Ești primit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sânt aceia A cărora putere este mare, Gladiatori ai spiritului sunt Acei a căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Gheorghe călare p-o vijelie neagră în chip de cal * 2257 și spezile albe * 2254 Soarele părea tras la față. 2258 Ceru-ngălbenise de mânie în ajunul răzbunării sale asupra pământului. * {EminescuOpVIII 248} Caii fugeau ducând sufletele mișeilor. Românii - o adunătură nemărginită cărora el se pune unul, spre a li înmulți prețul în mii de mii. * Turcii sub buze de foc cu dinți de zăpadă - cu cari rânjesc ura lor cea rece ca moartea, cea caldă ca uraganele pustielor. * 2257 părea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine - a făcut c-a proclamat-o; el n-a proclamat decât înlăturarea unui " titlu" căci de fapt republica exista. Bine - au făcut tinerii Rosetti și Caligari când, în ziua încoronării, au băut, la cafeneaua Procope, în unire cu altă adunătură socialistă, în sănătatea Republicei române. Cui aveau să închine? Unui simplu titlu, fără însemnătate monarhică? Mai mult încă. Recompensă chiar s-a dat de statul monarhic - ereditar al României celui ce "a fost, este și va fi republican" iar părțile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de caldă și vie, cât de detunătoare ar fi fost filipica sa în contra acelei zile? Abstracție făcând de la împroprietărirea țăranilor, țara chiar a fost împroprietărită c-o a cincea parte din teritoriul ei, de pe care Cuza Vodă a alungat acele adunături de bizantini sodomiți, punerea în luptă cu biserica națională, oploșiți aci nu pentru răspândirea creștinătății, ci pentru a populariza uzura, adulteriul, concubinajul și păcatele Gomorei. Acea lepră imorală de greci n-o putea scoate decât Cuza din țară. Îngăduitorii de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai rea din formele republicei, când nu domnesc nici Pisistratizii cei iubitori de adevăr și de arte, nici medicii cei generoși și mari, nici patricii Romei, ai Veneției, ai Olandei, ci plebea... plebea în senzul cel mai rău al cuvântului, adunăturile fără trecut și fără tradiție din câteșipatru unghiurile lumii; căci acel care e cu totul înlăturat de la conducerea acestei țări și suplantat prin această plebe este poporul românesc însuși, adevăratul popor românesc de rasă, gens Quiritium. Și de-aceea lucrurile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu ale occidentului, și-au păstrat sănătatea sufletească, reflectă tinerețea etnică, curăția de moravuri, seninul neamului românesc. Când vede cineva ce soiu de literatură se prăsește în România, cum o revistă literară din București, care întrunește într-un snop o adunătură 85 {EminescuOpXIII 86} de tineret semistrăin, își duce cititorii prin locuri malfamate sub pretextul de-a face poemuri a la Alfred de Musset, cum spitalul, balamucul și cârciuma sunt singurele locuri cari furnizează sujete artistice literatorilor de la "Literatorul " și de la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care statul îl exercită în alte țări, prin corectitudinea actelor sale, asupra conștiinței cetățenilor. Vechi și drepte vederi de cuviință și de echitate se discompun în această atmosferă, poporul - o ființă organizată prin nestrămutate vederi intelectuale și morale - devine o adunătură inorganică de indivizi, predispusă spre anarhie atât în urma instigațiunilor vinovate ale agenților demagogi ai partidului cât și prin lipsa de dreptate și prin pierderea încrederii în stat. Oare să fim un popor atât de bătrân încît să fi pierdut memoria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
coincide cu înlăturarea definitivă din viața publică a tuturor elementelor din care partidul demagogic se compune. De la 1866 până azi se manifestă existența unei generații nouă, care-a învățat incomparabil mai mult decât cea veche și pentru care existența acelei adunături ignorante și străine ce guvernează țara e un adevărat scandal. E aproape de neînțeles cum într-o țară în care există în realitate și cultură adevărată, deși într-o măsură mult mai mică, unde există o sumă de capete de-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru jidan, căci zeci de mii de zile de lucru abia acopăr pensia reversibilă a unui grecotei. șampania băută cu comunarzii din Paris, mătasa ce îmbracă cocotele capitalei, monoclele ce armează ochii pornoscopilor, toată mlaștina aceasta etnică și morală, toată adunătura asta scursă din câteșipatru unghiurile lumii trăiește în ultima linie din vânzarea de brațe omenești cu luna și cu ziua, căci orice braț care nu produce nimic trăiește de la brațul ce produce ceva. Iată în adevăr încă o frunză de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
are mai multă îngrijire de popor decât republica străinilor din România, cu eticheta ei monarhică. Căci această republică nu are și nu a avut o altă menire decât a constitui din străini clase privilegiate, din român un sclav al lor. Adunături de rase degenerate, cari coboară zi cu zi mai jos pe scara organică, până ajung a se îngropa ca cânii și ca maimuțele, acestea domnesc asupra poporului românesc; pentru a plăti trebuințele lor, lenea, inepția economică și sterilitatea lor intelectuală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Domenii ș. a. m. d. in infinitum. Orice demnitate publică e în România apanajul ignoranței și al străinătății. "Gazeta de San - petersburg ", dând seamă despre cartea d-lui Martens asupra Egipetului, zice că egiptenii nu sunt o nație, ci o adunătură de naționalități, că nu pot fi independenți, căci o sumă de interese europene sunt angajate acolo, că pseudoautonomia țării e un rezultat al rivalității puterilor care-și țin cumpăna și că soluțiunea cea mai bună e de-a menține statu-quo
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încapă sub predominarea escluzivă a unei singure puteri. Puneți în loc de egipteni români, în loc de Suez Dunărea și e exact starea României în care-a adus-o partidul liberal și d. C. A. Rosetti. Românii nu mai sunt o națiune, ci o adunătură de naționalități. Negoț, funcții publice, proprietate fonciară - toate foiesc de numiri străine, cărora li-i de România cum ni-i nouă de China. Și asta merge crescendo. În fiece an, de la venirea lui Carol Îngăduitorul încoace, intră câte 20 000
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai e cu putință. În vremea Basarabilor mai exista încă o națiune română; ea exista încă la 1830 și a existat până la căile ferate ale regelui Stroussberg. De atuncea încoace națiunii române i se substituie din ce în ce o adunătură de naționalități, precum s-a întîmplat în Egipt de la deschiderea Canalului de Suez încoace. Cu cât țara se saturează cu elemente străine cu atât ea decade economic, intelectual și moral. Încă cinzeci de ani de domnie liberală și România nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt în fapt adevărații stăpâni. Așa e! Slugi, intelectual și moral vorbind, au devenit stăpâni în România. Vide valetul Chirițopol! Se poate zice că viața politică nu există în țară! Iată ceea ce spunem de mult. Nu există viață politică, pentru că adunătura de naționalități nu e o națiune și o asemenea adunătură a biruit România, fără arme, numai prin demagogie și prin amăgire. 162 {EminescuOpXIII 163} Toate acestea le constată "Romînul" pe baza unor enunțări ale d-lui C. A. Rosetti. [Î
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
moral vorbind, au devenit stăpâni în România. Vide valetul Chirițopol! Se poate zice că viața politică nu există în țară! Iată ceea ce spunem de mult. Nu există viață politică, pentru că adunătura de naționalități nu e o națiune și o asemenea adunătură a biruit România, fără arme, numai prin demagogie și prin amăgire. 162 {EminescuOpXIII 163} Toate acestea le constată "Romînul" pe baza unor enunțări ale d-lui C. A. Rosetti. [Î]i mulțumim că spune o dată adevărul. Dar oare d. C.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]