460 matches
-
în alt veac, Ion D. Sîrbu ar fi fost invitat în cele mai vestite saloane, spiritul său sclipitor, în continuă fierbere, putând uimi un auditoriu foarte pretențios, cu gusturi dintre cele mai variate. Căci el trece cu ușurință de la formula aforistică (vădind o profundă cunoaștere a naturii umane) la ironia cârcotașă de tipul celei ilustrate de Voltaire, autor care a manifestat, de asemenea, o propensiune aparte pentru arta epistolară, una nu lipsită de maliție, prodigioasa-i corespondență citindu-se și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca sfinți și ne curăță de rugină numele imprimat în metalul veșniciei." Grigore a fost unul dintre marii apărători ai limbii române, cronic agresată dincoace de Prut, dar mai ales dincolo, unde i se contestă până și numele. Formulările sale aforistice sunt întrutotul memorabile: Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia și Limba Română". Sau: " Aș putea să îndur toate nenorocirile revărsate asupra țării mele, afară de una singură: asuprirea limbii strămoșești (...) Toate zilele mele izvorăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care o fac filosemiții nu mă flatează. Visul meu e să am de-a face cu semeni cărora puțin le pasă dacă sunt sau nu evreu” <endnote id="(510, pp. 135-136)"/>. Aceeași idee a fost exprimată și Într-o formă aforistică de F. Aderca : „Când Îmi mărturisește În taină că e filosemit, mă cuprinde o bănuială. L-aș prefera indiferent” <endnote id="(510, p. 177)"/>. În schimb, Nichifor Crainic făcea deosebire netă Între „toleranța creștină” și „indiferența democratică”. „Ideea de toleranță
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Yom Kippur, așa cum ar fi trebuit să port steaua galbenă În 1942” <endnote id="(379)"/>. Șocat de stigmatizarea evreilor din Paris, dar și de destinul lor după deportare, Emil Cioran și-a exprimat sentimentele În felul său, paradoxal și aforistic : „Fapta cea mai gravă comisă de naziști nu sunt lagărele de concentrare, ci steaua galbenă. E mai puțin grav să fii ucis decât să fii umilit” <endnote id="(890, p. 236)"/>. Chiar și un ofițer german aflat În Parisul ocupat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată de un alt personaj. Fondul de înțelepciune nu se rezumă la cele 760 de sentenții anunțate pe copertă, ci este îmbogățit de numeroase formulări aforistice originale. Parantezele filosofice, elaborate într-un stil literar foarte încărcat, și mai ales pasajele ce țin de științele exacte, ca și de cele oculte, stârnesc plăcerea lecturii doar pentru un cititor specializat, familiarizat cu structura complicată a frazei lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
din România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
a discursului descriptiv este obsesia scopică. Din perspectiva lui Alain Buisine, valențele în cazul triadei obiect reprezentat/descriptor/descriptar se modifică. Prevalează nu atât relația obiectului descris cu autorul descrierii, cât aceea dintre autor și destinatarul textului 51. Realitatea, susține aforistic Buisine, există atâta timp cât este descrisă, iar descrierea constituie cea mai pertinentă formă de reflecție a ei52. Perspectiva pe care o deschide studiul lui Buisine asupra descrierii ekphrastice face din stimulul pictural o problemă centrală a ekphrasis-ului. Miza fragmentului ekphrastic este
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de artă evocate în ekphrasis, Plata dijmei, Parabola orbilor și statuia zeiței Victoria, au clare veleități alegorice. Semnificația romanelor se construiește reciclând sensurile metapicturale antrenate de operele de artă. Astfel, amândouă tablourile flamande sugerează o realitate metapicturală și un sens aforistic, asimilabile unor adevăruri eterne despre interacțiunea omului cu istoria. Plata dijmei comentează o poziție frecventă a individului prins în mecanismul social - relația oprimantă cu un stat inflexibil și abuziv, în timp ce Parabola orbilor prevestește consecințele inevitabile ale asocierii insului unor acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
se nasc egali în drepturi...) sau geografice (descrierea pădurii ecuatoriale din T82). Trebuie adăugat PR gnomic al proverbelor, dictoanelor, maximelor (Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată din T84 și versul 8 din T18: ce ucide..., care doare). Dacă discursul aforistic recurge în special la PR gnomic asociat cu vebul a fi, mai găsim și alte verbe și alte sertare verbale, precum viitorul din Cine fură azi un ou, mîine va fura un bou, Vom trăi și vom vedea, și chiar
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scriitori (Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Marin Preda, Nichita Stănescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade ș.a.), întoarcerea la cărțile preferate, rememorarea unor anecdote din perioada totalitaristă. Se discută și despre dragoste, frumusețe, singurătate, filosofie. Răspunsurile lui Bogza vin prompt, spumoase, memorabile deseori, aforistice. În completarea dialogului este republicat Poemul invectivă (apărut în 1933) și se reproduce o selecție a scrisorilor trimise de Constantin Noica lui Geo Bogza. Volumul este ilustrat cu fotografii ale scriitorului, precum și cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
divergențe existențiale. Modul de a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
amestecă lungi note de lectură cu pedante excursuri bibliografice, intuiții poetice, paranteze polemice sau chiar inedite impresii de călătorie. Astfel croită, cartea poate fi citită de la sfârșit către început sau invers, fără ca impresia finală să se modifice prea mult. Genul aforistic, cultivat cu voluptate de autor, face atractivă o lectură holistică, dinspre parte spre întreg. Deși cuprinde aproape cinci sute de pagini vii și foarte dense, Omul recent este o carte deliberat scrisă pentru „nespecialiști” despre o temă care ne privește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sugestie venită dinspre Pierre Bourdieu, l-am numi discursul louche: ca și persoanele cu privirea încrucișată, acesta rostește într-o parte și semnifică în alta. O figură a limbajului specifică, credem, operei cioraniene în ansamblu, în care se strecoară ostentativ aforisticul, un fel de gardă de corp pentru limbaj, la adăpostul căreia autorul poate spune, ca și un Pascal sau Nietzsche, fără pericol, chestiuni particulare (aforismele sînt deopotrivă produse și producătoare, deoarece "sensul nu le preexistă, nici nu le este contemporan
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
o carte ceva mai subțire iei mai puțin decât câștigă un șef de aprozar într-o lună. Astea toate, și altele care nu încap aici, m-au determinat să iau drumul Occidentului în acord cu una dintre propriile mele sentințe aforistice în care susțineam că Patria nu e doar pământul de sub picioare, ci și locul de sub o anume stea! Și acum, după această destul de lungă introducere, din care sper că v-ați edificat asupra neînsemnatei mele persoane și asupra motivelor ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deconcertantă", "străvechea relatare a unor întâmplări cu relief neobișnuit, uneori a unei experiențe-șoc"32. Termenul ce reunește, în viziunea teoreticianului român, toate aceste texte, este "literatura de frontieră". Aici sunt incluse atât textele caracterizate de lipsa de intenție literară (oratoria, aforistica, reportajul, memoriile, jurnalul, corespondența), cât și cele în care literatura se îmbină cu documentul. În ultimele decenii, în critica de specialitate s-a impus termenul de literatură concentraționară pentru a desemna totalitatea scrierilor consacrate experienței de detenție în lagăre. Desigur
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deviat și subtil ironic: „A primit să stea în intimitatea oului de furat. Mecena național: pozează pentru Grigorești. / Agricultor în orele libere, îngrașă pământul. / În raport cu taurul, e pur și simplu o vacă. / Iar după mamă e supus elvețian” (Boul). Notații aforistice, asocieri neașteptate sunt placate pe texte scrise deja sau pe un univers domestic. Pagina e încărcată cu viniete executate cu minuție și har. Cea mai bună caracterizare îi aparține lui G. Călinescu: „Jules Renard, tratat în maniera Urmuz”. SCRIERI: Exerciții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
protestatar și agresiv, lansat cu suficiență și temeritate, lucru care place tinerilor, și evocând, fără a le preciza, câteva moduri de viață, altele decât fuse seră ale noastre și realizate de ei În răstimp; apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care aș adăuga ra cila lor profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
enciclopedice, sufe rințelor noas tre de atunci. Din acest prilej de convertire ajutată apoi și de alte Împre jurări și Întâlniri asemănătoare, avea să iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna lui 1918, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
majoritatea fiind documente din arhivele Securității. Numărul 1-4/1999, dedicat lui Cristian Popescu, e însoțit de volumul Arta Popescu, al autorului omagiat, iar numărul 1-4/2001 scoate la vedere o seamă de texte inedite (poeme, poeme în proză și însemnări aforistice) ale lui G. Bacovia. Alți colaboratori: C. Popescu-Cadem, Dumitru Ivănescu, Victor Crăciun, Valentin Silvestru, Mircea Zaciu, Paul Cornea, Al. Andriescu, Al. Piru, George Macovescu, Marin Bucur, Dan Simonescu, Nicolae Manolescu, Iordan Datcu, I. Oprișan, D. D. Panaitescu, Stancu Ilin. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
s-au inversat. Azi satul este locul unde moare veșnicia. A.B.: Fericirea? G.V.: Fericirea este chiar teama de a nu o pierde. A.B.: Norocul? G.V.: Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă. E ca-ntr-o desfășurare aforistică, fraze scurte, expresive și pregnante, formulări esențiale, înțelepte. Stilul plastic, conținutul ingenios și laconic. Fiecare răspuns este o cugetare în formă condensată, ca rezultat al experienței de viață dintr-o perspectivă filozofică. Lapidar, nuanțat, paradoxal, orice adaos este de prisos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
manuscris respectând ultima sa lectură”. Respectând-o, firește, cum altminteri ? cu atât mai vârtos, cu cât poetul a decedat între timp, în plină maturitate. Să fim recunoscători editurii că ne face cunoscut pe această cale titlul autentic al cărții. Genul aforistic era în firea lui Marius Robescu. Avea o preferință evidentă pentru formulările succinte, cu rest. O anumită rezervă, deloc prudentă, deloc retractilă, dimpotrivă, aș zice chiar cutezătoare, se simte foarte net în poezia lui, după cum tot atât de net se simțea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au darul fermecător de a nu sătura niciodată. De aceea el nu scrie și nici nu cred că va scrie vreodată indigeste tomuri „exhaustive”. Exhaustive sunt la el privirea, înțelegerea și fulgurantele lui formulări. Stilul lui are ceva de esență aforistică, nu departe de al unui Nietzsche sau al unui Lichtenberg, deși nu se exprimă în atare formă ; un stil rezumativ, transparent, strălucitor. Andrei Pleșu a scris, e drept, și o „carte unitară”, Pitoresc și melancolie, o carte foarte înrudită ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
politicului”). Cartea are aspectul unui rechizitoriu antitotalitar, ce vizează îndeosebi ideologia comunistă în varianta ei stalinistă. Este totodată o carte-șoc și o carte-semnal de alarmă, în linia Panait Istrati - André Gide, avertizând asupra iluziilor intelectualilor occidentali cu privire la modelul sovietic. Concluzia, aforistică, a capitolului Rusia și civilizația occidentală este tranșantă: „Cei ce abandonează Occidentul preferând o altă cultură sunt ca aceia care noaptea sting luminile sperând astfel că vor vedea mai bine”. Depășirea „crizei culturii” autorul o crede posibilă prin prisma filosofiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
e ceva ce vă privește pe dumneavoastră“. Credeam că activitatea mea care începuse luni fusese cântecul de lebădă, dar nu, era doar un frumos început. Mâine, 8-1 cursuri, 1-2½ mitingul UAER „Uniunea Antifascistă a Elevilor din România“. Apoi lozinci: adevăruri aforistice sau Îndemnuri. Eu am găsit două: „Tineret! Suntem sufletul nou al Țării“ și „La drum nou, suflet nou“; am ales echipa de „muncă voluntară“ și ele au mai rămas ca să scrie cu litere de foc pe un carton crem aceste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]