896 matches
-
acest sens Cranford Pratt, The Critical Phase in Tanzania, 1945-1968: Nyerere and the Emergence of a Socialist Strategy, Cambridge University Press, Cambridge, 1976, pp. 184-189. Jannik Boesen, Birgit Storgaard Madsen și Tonz Moody, Ujamaa: Socialism from Above, Scandinavian Institute of African Studies, Uppsala, 1977, p. 38. Este vorba aici despre programul de sedentarizare Makazi Mapya, de dinainte de 1969, destinat regiunii Lacului de Vest. Ibid., p. 77. Vezi Cliffe și Cunningham, „Ideology, Organization, and the Settlement Experience”, pp. 137-139; Lionel Cliffe, „The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Ideology, Organization, and the Settlement Experience”, pp. 137-139; Lionel Cliffe, „The Policy of Ujamaa Vijijini and the Class Struggle in Tanzania”, În Cliffe și John S. Saul, ed., Policies, volumul al doilea al Socialism in Tanzania: An Interdisciplinary Reader, East African Publishing House, Nairobi, 1973, pp. 195-211; Coulson, „Agricultural Policies in Mailand Tanzania”, pp. 74-100. Ultimul articol menționat este o extraordinară sinteză privind politica rurală din Tanzania. Vezi Cliffe și Cunningham, „Ideology, Organization, and the Settlement Experience”, p. 139. Coulson, „Agricultural
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ar face conștienți de caracterul revoluționar și permanent al plecării lor. Citat În Coulson, African Socialism in Practice: The Tanzanian Experience, Spokesman, Nottingham, 1979, pp. 31-32. Helge Kjekhus, „The Tanzanian Villagization Policy: Implementation Lessons and Ecological Dimensions”, Canadian Journal of African Studies 11, 1977, 282, citat În Rodger Yaeger, Tanzania: An African Experiment, ediția a II-a, Westview Press, Boulder, 1989, p. 62. A.P.L. Ndabakwaje, referat, Universitatea din Dar es Salaam, 1975, citat În McHenry, Tanzania’s Ujamaa Villages, pp.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vizită a lui Nyerere, iar apoi desființate. Vezi Hyden, Beyond Ujamaa in Tanzania, pp. 101-108. Mwapachu, „Operation Planned Villages”, citat În Coulson, African Socialism in Practice, p. 121. Henry Bernstein, „Notes on State and Peasantry: The Tanzanian Case”, Review of African Political Economy 21, mai-septembrie 1981, p. 57. Jannik Boesen, citat În Coulson, Tanzania, p. 254. Boesen, Madsen și Moody, Ujamaa, p. 165. Coulson, „Agricultural Policies in Mainland Tanzania”, pp. 88 (sublinierea Îmi aparține). Vezi Phil Raikes, „Eating the Carrot and
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Coulson, „Agricultural Policies in Mainland Tanzania”, pp. 88 (sublinierea Îmi aparține). Vezi Phil Raikes, „Eating the Carrot and Wielding the Stick: The Agricultural Sector in Tanzania” În Jannik Boesen et al., Tanzania: Crisis and Struggle for Survival, Scandinavian Institute of African Studies, Uppsala, 1986, p. 119. Prețul nefavorabil și fluctuațiile monetare au făcut ca o creștere de cinci ori a volumului importurilor Între 1973 și 1975 să reprezinte acum o creștere de treizeci de ori a valorii. Aici, esențială este diferența
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să ajungă vreodată mai mult decât o simplă aspirație. Boesen, Madsen și Moody, Ujamaa, p. 105. Graham Thiele, „Villages as Economic Agents: The Accident of Social Reproduction”, În R.G. Abrahams, ed., Villagers, Villages, and the State in Modern Tanzania, Cambridge African Monograph Series, nr. 4, Cambridge University Press, Cambridge, 1985, pp. 81-109. Pentru exemple timpurii de astfel de cifre În cazul a cinci tipuri de culturi, vezi Boesen, Madesen și Moody, Ujamaa, p. 102. Graham Thiele, „Villages as Economic Agents”, pp.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Pe măsură ce ne apropiem de tundră, numărul de specii de arbori, mamifere și insecte scade. Bineînțeles, acest lucru este valabil și În cazul zonelor climatice ce se succed pe măsură ce crește altitudinea. Citat În Paul Richards, „Ecological Change and the Politics of African Land Use”, African Studies Review, nr. 2, iunie 1983, p. 40. Richards Îl citează și pe Dudley Stamp, care scria entuziast, cam În aceeași perioadă, despre vasta arie de aplicabilitate a tehnicilor africane de prevenire a eroziunii solurilor: „Un tur
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
formă de agricultură ce nu mai poate fi Îmbunătățită ca principiu, ci doar la nivel de detalii, și care, așa cum este practicată În unele zone, permite o protecție aproape completă Împotriva eroziunii solului și pierderii fertilității. Acest lucru Înseamnă că africanii pot contribui la găsirea unei soluții la marile probleme privind eroziunea solului cu care se confruntă alte regiuni” (p. 23). Edgar Anderson, Plants, Man, and Life, Little Brown, Boston, 1952, pp. 140-141. Se Înțelege de la sine că grădinile pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
agricultura mixtă, care se referă la cultivarea În cadrul unei ferme a mai multor tipuri de plante (de obicei, fiecare pe un teren searat) și creșterea de animale după modelul micilor proprietăți din Europa. Richards, „Ecological Change and the Politics of African Land Use”, p. 27. Este doar un exemplu privind modul În care alegerea tehnicii agricole este influențată de factorii de producție pe care Îi are agricultorul la dispoziție. Aceștia constituie un element important, dar În nici un caz singurul. La strict
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de vedere teoretic. Pentru un exemplu al acestui argument, vezi O’Connor (1970). * Wehler (1970) ofer) un exemplu izbitor al modului în care se împotmolește analiza privitoare la cauze, atunci când industrializarea este echivalat) cu capitalismul. Cf. avertismentul dat de Nkrumah africanilor, conform c)ruia sl)biciunea creat) de lipsă de unitate duce la control de tip imperialist (Grundy, 1963, p. 450). Schumpeter omite s) menționeze Germania, aparent din pricina constrângerilor venite din partea cenzurii din perioada r)zboiului. Eseul lui Veblen au fost
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
conventus civium Romanorum)3. Pârvan nu s-a oprit doar asupra acelor mercatores și negotiatores italici, ci, sprijinindu-se pe un bogat material epigrafic, papyrologic și literar, s-a interesat cu egală atenție de comercianții de origine provincială - gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în primul deceniu scurs de la publicarea tezei pârvaniene apărând două sinteze consistente, rămase de referință până astăzi, ale lui Jean Hatzfeld • V. Pârvan, Naționalitatea negustorilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel mai mare număr de scriitori din epocă) a reintrat în circuitul de idei venite dinspre Bizanț și a început să participe din nou la dezbaterile cu caracter teologic care se nășteau în acel centru de cultură creștină. Astfel, contribuția africanilor la dezbaterea privitoare la problema teologică a celor Trei Capitole n-a fost, cu siguranță, nerelevantă, însă ar fi fost greu de realizat dacă Africa ar fi fost încă sub stăpânirea vandalilor, situație care îi determinase pe intelectualii creștini de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în prima carte arată ce-l determină pe un creștin să devină eretic, iar în celelalte două ce anume ne ajută să înțelegem că cineva este eretic. Bibliografie. Ediția: CChr.Lat 92, 1985 (W. Adams). 8. Iunilius Iunilius era un african pe care Primasius l-a întâlnit în timpul scurtei sale șederi la Constantinopol despre care am amintit deja, însă nu era un om al Bisericii ci un laic și aparținea birocrației bizantine. Era însă interesat de studiile biblice și de scrierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interesat de studiile biblice și de scrierile teologilor Bisericii grecești. Lui Iunilius îi este adresat unul din biletele trimise de Ferrando din Cartagina (p. ???) care i se adresează cu mult respect, iar istoricul bizantin Procopius din Cezareea vorbește despre un african numit Iunilius care ar fi fost înalt funcționar la curtea din Constantinopol. Așadar, la sugestia lui Primasius, Iunilius adaptează pentru cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar dacă, în urma examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate până și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme de mare actualitate, cum se întâmplă atunci când îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africani pentru că suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. Între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfântului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfântului Antonie, călugăr la Lérins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, până la Constantin. Apoi a renunțat pentru că pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. După ce a renunțat la acest proiect, el a vrut, oricum, să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească ajunsă până la noi e divizată în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
supraviețuit În rezervații, a continuat să-i obsedeze pe americani, subminând orice prețentie pe care ei o puteau avea la un statut moral superior printre popoarele lumii. La fel În ceea ce privește sclavagismul. Transportarea forțată și punerea În sclavie a milioane de africani În sudul Americii au anulat orice iluzie pe care americanii ar fi putut-o avea despre noblețea experimentului american. În mare măsură totuși proiectul american a fost ferit de obstacolele tradiționale și interesele conflictuale În măsura În care a fost posibil. Clasa capitalistă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cnn.com/2002/WORLD/"www.cnn.com/2002/WORLD/ europe/05/17/germany.animals, CNN, 17 mai 2002. 61. Ibidem. 62. Barboza, David, „Animal Welfare’s Unexpected Allies”, The New York Times, 25 iunie 2003. 63. Pepperberg, Irene M., „Referential Communication with an African Grey Parrot”, Harvard Graduate Society Newsletter, primăvara 1991. 64. „Koko’s World”, HYPERLINK "http://www.koko.org/world"www.koko.org/world, The Gorilla Foundation. 65. „Grantees in the News”, www.progessproject.org, The Glaser Progress Foundation, 19 ianuarie 2004
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
principii generatoare: - comunicarea nonverbală este determinată cultural; astfel, o mare parte din comportamentul nonverbal se învață în copilărie (exemplul oferit de Hybels se referă la comparația dintre americani - care-și învață copiii să privească drept în ochi partenerul comunicațional - și africani - potrivit cărora este o dovadă de lipsă de respect ca un copil să privească drept în ochi un adult). Continuând ideea, putem spune, extrapolând un model oferit de B. Bernstein, că elevii/studenții posedă, atunci când vin la școală, coduri nonverbale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
provincia Bizacena, care a dat cel mai mare număr de scriitori din acea epocă) a reintrat în circuitul de idei venite dinspre Bizanț și în dezbaterile cu caracter teologic care se nășteau în acel centru de cultură creștină. Astfel, contribuția africanilor la dezbaterea problemei teologice a celor Trei Capitole n-a fost, cu siguranță, irelevantă, însă ar fi fost greu de realizat dacă Africa ar fi fost încă sub stăpînirea vandalilor, situație care i-ar fi determinat pe intelectualii creștini de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prima carte arată ce anume îl determină pe un creștin să devină eretic, iar în celelalte două ce anume ne ajută să înțelegem că cineva este eretic. Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 92, 1985 (W. Adams). 8. Iunilius Iunilius era un african pe care Primasius l-a întîlnit în timpul scurtei sale șederi la Constantinopol, despre care am amintit deja, însă nu era un om al Bisericii, ci un laic, și aparținea birocrației bizantine. Era însă interesat de studiile biblice și de scrierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de studiile biblice și de scrierile teologilor Bisericii grecești. Lui Iunilius îi este adresat unul din biletele trimise de Ferrando din Cartagina (p. 000), care i se adresează cu mult respect, iar istoricul bizantin Procopius din Cezareea vorbește despre un african numit Iunilius care ar fi fost un înalt funcționar la curtea de la Constantinopol. Așadar, la sugestia lui Primasius, Iunilius adaptează pentru cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme mai profunde, cum se întîmplă atunci cînd îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africanii care suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfîntului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfîntului Antonie, călugăr la Lerin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]