1,915 matches
-
de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să răstoarne țara, să o scoată din făgașul ei bun-prost cum era, dar știut și acceptat, pentru a o împinge pe alt drum. Un drum necunoscut pe care el, Mihai Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce-l neliniștea profund era chiar amenințarea acestui întuneric. O amenințare pe care o simțea chiar în viața sa, cu cît înainta, cu atît jur-împrejurul său era tot mai întunecat, iar firul de lumină pe care îl urma, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să ținem cont cu aceeași grijă și în aceeași măsură cu care ne comportăm față de ceea ce numim realitate. De fapt, una se află în prelungirea celeilalte, situația poate fi asemănată cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același trunchi, difracție se cheamă; și deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu plăcerea porcului ajuns în noroi, nu s-a emoționat cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sadicul bătrân care e domnul Whittier. Deja echipa noastră se pregătește de luptă împotriva echipei formate din doamna Clark și domnul Whittier. Deja Miss America și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O urî pentru asta cu durerea și conștiința gândului că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sportivă. Deși era conștientă că-l lăsa cu inima grea, Luana nu reveni asupra hotărârii pe care o luase. De altfel și partidele de fotbal le onoră din ce în ce mai rar, dispăru hârjoneala cu băieții, cocoțatul, zilnic, prin toți copacii și se afundă în studiu cu toată seriozitatea. În clasa a VII-a îi veni colegă de bancă Anita Voch. Așezate una lângă alta formau o pereche ciudată. Anita era înaltă și solidă, cealaltă, mică și pipernicită, abia dacă-i ajungea la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție atât de serioasă și-o privea așa de pierdut, încât fata roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
local și Luana comandă o sută de grame de Angeli. Nu-i stătea în obicei să bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mângâie obrazul catifelat. Cristian Bariu e băiat mare. Se descurcă și singur. Luana dădu din cap cu încăpățânare. Nu-i adevărat. Dacă nu fac ceva, e pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele în părul cârlionțat, ferindu-se să creadă că ar putea să se bucure de mai mult. Dar Luana nu se putea concentra la altceva. Îngână, cu fruntea umbrită de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vedea decât luminile irizate de deasupra capului. Hai, ce mai aștepți, ia-o! Se aflau Într-un loc Întunecos. Lăsaseră În urmă luminile ora șului, care acum pâlpâiau În depărtare. Mașina lor era oprită pe un drumeag noroios care se afunda În plantația de palmieri, Însoțit de-o parte și de alta de șiruri de arbuști. Johan și-a Întins mâna spre mâna Întinsă de Bob, În palma căruia se contura nedeslușit un pătrățel. Părea să fie o bucățică de hârtie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe ceilalți în mocirlă ai șansa de a rămâne deasupra, neîntinat? Ultimele trei vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probleme din pricina unui aranjament, la urma urmei atât de firesc. Dacă ar fi fost singurul, dacă ar fi fost unicul, pe când așa... Și totuși această situație îl înfuria, îi displăcea să se știe amestecat de Alexe printre ceilalți, condamnat, blamat, afundat până la gât în marea mișcătoare a luptei pentru supraviețuire, a supraviețuirii cu orice chip. Oare el, Alexe, avea conștiința pe deplin curată, expresia de "a face rost de" îi era cu totul străină? Nu era chiar așa. Când Nina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voinței, un ghem de reflexe. De stări primare mute, cu fiecare clipă își mai leapădă o greutate, un clișeu, o interdicție, o îndatorire, prestanța, statura țeapănă, clarviziunea, înșiruirea de fraze, până devine curat ca o picătură de rouă ancestrală, se afundă în timp, dincolo de forța civilizației... În baie o privește altfel, o stare ciudată îi schimonosește fața cu trăsături atât de ordonate, sare dincolo de pereții căzii, o trage de mână. Haide, îi zice și o ajută să se săpunească de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că el n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi ai să vii. Știai? Serios? Ei, bine, eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]