359 matches
-
lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascunse de lăcomia fratelui. Mamele mele nici nu începuseră să împartă odoarele și să pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și pierduse atâta timp cu gândul la demoni și îngeri care-l abătuseră de la treburile lui. Corturile noastre erau expuse și nici nu aveam pe unde să fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să dea de Marie, dar ea lăsase să se adune mesajele de la el pînă ce se umpluse căsuța vocală. Îl interoga pe Loïc de mai bine de două ceasuri cînd Își făcu apariția unul dintre acei ași ai baroului, un afurisit de individ care flutura Codul Penal și o sumedenie de argumente vizînd scurtarea perioadei de arest preventiv. Un telefon dat procurorului și Fersen, căruia Îi lipsea un mănunchi de elemente - probatoare și convergente - fusese nevoit să capituleze. Loïc Kermeur avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să strîngă vechiul năvod pe care tocmai Îl reparase. Vorbi despre tot soiul de nimicuri și răspunse fără urmă de neîncredere la Întrebările pe care i le punea fiica lui În legătură cu copilăria fraților ei. - Trebuie că era o bandă tare afurisită de ștengari, nu e așa? Cine era șeful? - Micuța Le Bihan. - Gwen? O fată? Nu-mi vine să cred... - Și, evident, Pierric se ținea după ei peste tot, dar era cantitate neglijabilă, după cum ziceau. - Pierric... Nu s-a știut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amânarea în chestiunea cu moarte fratelui Visarion, cât felul în care Țongu își bătea joc de el. Simțea că este o înțelegere între Emilian și judecător. Poate chiar și maestrul Pârțângău era complice. Prea nu puteau să-l dovedească pe afurisit. Ba că nu-l citaseră cum trebuie, ba că i-au trimis citația la o adresă greșită, ba că documentele de la arhivă aveau încă unele neclarități, ba că martorii nu fuseseră aleși cum trebuie, azi anemia asta, data viitoare cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu binoclul la stele!“ Ideea lui Goncea era că și el făcuse parte dintr-o generație mai nehotărâtă, că nu mai avea cine să-i îndrume pe cei ca el, fără tată, cu mama dată afară de la mănăstire, cu bunicul afurisit de biserică și multe altele. „Ceea ce vreau să faci la roman, dar cu multă poezie - îl sfătuia Goncea - este să reiasă că și noi am făcut tot ce am făcut numai și numai pentru România. Generația aia se dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-ar fi văzut mai bine de Biblia lui, din care tot citea, de parcă ar fi aflat acolo izbăvire pentru toate. Nu pricepea că lumea se schimbase, că era În plină revoluție sexuală, era permis orice, chiar dacă unii, căpoși, tot afuriseau o generație liberă, liberă, liberă, care Își Îngăduia totul - dar pînă cînd? Întrebau necontenit aceștia; Dumnezeu nu mai vede? Din destrăbălare porneau toate celelalte rele, era convins bătrînul. Ce conducători se puteau ridica dintr-un tineret stricat, ce turmă ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fleac; nu se cununau, atunci, Între ei bărbați cu bărbați și nici femei cu femei, cum se Întîmpla acum! Asta o Înfuria cel mai rău pe Antonia. Biserica era și ea cuprinsă de păcat, era limpede, pentru că, altfel, ar fi afurisit pe orișicine ar fi Înlesnit așa ceva! Ce-ar mai fi fost de zis despre făptași! Rusoaica era fără milă! De i-ar fi fost la Îndemînă, ar fi făcut din Întreg pămîntul un bulgăre de lut ars. O cărămidă pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se cheme toți! Cum ar fi putut, străini acum, să-i lege de o bătrînă neștiută, nițel scrîntită, care ar fi dat, poate, orice doar să știe că ei există? Sau, pornită - considerîndu-i odrasle ale necuratului -, i-ar fi afurisit, neînduplecată, chemînd iarăși pe Domnul pentru a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
noapte Vaticanul, trecînd furioase peste garda elvețiană și oprindu-se doar la ușa dormitorului papal, trezindu-l pe Pontif - prima oară, după mulți ani, din somn. Unul al rațiunii, ar fi zis Goya. Bunicuța era sigură: dacă Papa ar fi afurisit, neîndurător, toate țările În care bărbații se Însurau cu bărbați și femeile se măritau cu femei, lumea s-ar fi luat de gînduri și lucrurile ar fi fost date Înapoi. O spoială și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și fîșneau în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana preoteasă, plină de bun simț, se stinge și ea. Patru frați și două surori nemăritate îl consideră principalul vinovat că viața e dură. Sportiv, Ulpiu își primește fără ostilitate foamea, îi deschide porțile mari ale destinului său și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei, patru lovituri de cot, pereții parcă din carton al holului, descoperi rapid dormitorul și adormi. Dar nu adormi. Când, pentru ultima dată, fu obligat să-și înalțe fruntea de pe fața de masă, descoperi că nu întreprinsese călătoria către nici un afurisit de dormitor. Lumina devenise plumburie. Cafeaua fusese menținută, prin cine știe ce trucuri, fierbinte și - i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fost rostit ș.a.m.d.: Cum îi spuneam amicului meu, pentru că eu vorbesc întruna - John, am zis, de altfel nu era numele lui, bezna ne înconjoară, ce putem face împotriva ei, sau altfel, să cumpărăm și de ce nu, un afurisit de automobil mare da’ condu-l a zis, pentru numele Domnului, vezi pe-unde mergi 201. Este adevărat că acest text nu urmărește să ne spună mai mult decât ne spune, dar situația de viață pe care poezia o tematizează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aia nici setea mea nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de drag ce-mi ești, bată-te ăia trei sute optșpe sfinți ! Bătu-te-ar Dumnezeu cu toți îngerii, cu serafimii, cu arhanghelii și cu puterile cerești ! Bată-te intrarea în biserică ! Bată-te toate sfintele rugăciuni și Duminica Floriilor și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
față ! Popa se înflăcărase. Încuviințările lui Maca îi sporiră elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să schimbi, adică, rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să schimbi, adică, rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu arătătorul spre variante imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să schimbi, adică, rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu arătătorul spre variante imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi iei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de nimeni că eu doresc, ca Băsescu să fie cât mai longeviv. Oricum va trăi mult, fiindcă îndeobște se știe, ticăloșii mor ultimii. Ha-ha-ha! Ai dreacu' ne stau în gât până în ultima clipă! Ha-ha-ha! Hai dă-mă dreacu' că sunt afurisit! Ha-ha-ha! Nu pe bune, nu-l vreau mort pe Spurcat, îl vreau cât mai mult în viață și cu simțurile cât mai vii. Asta pentru că trebuie să dea seamă. Vreau să-l văd anchetat! Vreau să-l văd cu venele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
primelor elicoptere din lume, generali și diplomați, bancheri și oameni de afaceri, maeștri de balet cunoscuți în întreaga lume și actrițe, scriitori, pictori, sculptori, ingineri, arhitecți, ofițeri, juriști... Chiar și cei care au ridicat în slăvi proprietatea socială și au afurisit orașul diavolului galben și America vilelor, cei din stirpea lui Gorki și Maiakovski, și ei au fugit. Ridicau osanale puterii muncitorilor și țăranilor, aflându-se departe de ei."240 Ca și Troțki, Lenin a admis profetic: "Existența îndelungată a Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată - epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe adepții primului și a-i afurisi pe complicii celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât în termeni de bine și de rău, cât în termeni de bun și de rău. În această ordine de idei, bun desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar rău
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
2); înțelept (2); matur (2); minunăție (2); năzbîtii (2); neastîmpărat (2); nevinovăție (2); odor (2); om mic (2); persoană (2); plînge (2); răsfățat (2); rău (2); responsabilitate (2); rîde (2); sfînt (2); simpatic (2); urmaș (2); zîmbitor (2); adolescent; adolescență; afurisit; amintiri; amuzant; apus; așteptări; atent; avere; binevoitor; Bogdan; borac; botez; candid; cheltuială; chinez; copii; credință; curajos; da; deget; desene; dificil; divin; drăgăstos; dulceață; emoție; eu; fată; fățarnic; fetiță; fiica; ființă umană; flăcău; frate; fratele meu; frați; frumusețe; grăsulean; grup; haină
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]