281 matches
-
Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează ca și Kommissar... Te face să crezi în afurisita de magie, nu-i așa? Dacă nu v-aș cunoaște mai bine, aș zice că sunteți la mâna cuiva. — Nu suntem toți? Într-un fel sau altul. — Eu nu; și, asta dacă nu cumva v-ați schimbat, nici dumneavoastră. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuse el și flutură din mână către ziarul din biroul său. Chamberlain a zburat la Bad Godesberg pentru alte negocieri cu Führer-ul. Korsch trase ziarul spre el și aruncă o privire la titlu, apoi îl împinse la loc. — Prea multă afurisită de vorbărie, după părerea mea, zise Martin, mormăind apoi ceva ce n-am înțeles. Martin rânji și-și puse bărbia pătrată în palmă: — Arthur Nebe mi-a zis că aveți un psihopat care bântuie pe străzile din Berlin, violând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua, Becker se înfipse în moaca lui și începu să-l tragă de obraji spre urechi. Când zic să deschizi ușa, deschizi afurisita de ușă! Apoi își puse toată mâna peste fața lui Lange și îl lovi tare cu capul de scară. — Ai priceput asta, poponarule? Lange protestă zgomotos și Becker îl apucă de păr și-l pălmui de două ori zdravăn peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mondial? Las-o jos, că măcăne... Numai conspirații vedeți peste tot. Se zguduie pământul - conspirație; ține Băselu un discurs - conspirație; l-au pus pe Răzvan Lucescu la națională - conspirație; giulgiul din Torino - conspirație; criza financiară conspirație. Tot conspirație e și afurisita asta de ploaie?! Când vine soacră-mea și nu mai pleacă două săptămîni tot conspirație e?! Gore Îl privește pe Gicu de sus, ostentativ, cam cum privește profesorul de filozofie un elev care spune că domnul Kant se scrie, de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să știi, am fost abandonată de un tip care m-a adus aici cu G-V-ul lui. Nu mai au locuri la clasa a doua. Cei de la Air France nu-mi acceptă cardul, iar logodnicul meu are o altă afurisită de logodnică. Spre marea mea disperare, o lacrimă uriașă mi se rostogoli pe un obraz. Charlie îmi întinse batista lui. Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
hrubă, o sală, ceva. Am ieșit teafăr din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
publice a cèzut în plasă poliției, pe èsta, însè, îl rezolvè plutonierul major, are el grijè! Deocamdatè plutonierul major revine cu filosoficè resemnare sisificè la procesele verbale pe care le comparè cu chitanțele, așteptând ca eu sè scriu o datè afurisita aia de declarație! Dar plutonierul major nu stie cè Matei, pentru a înțelege cum a fost el în stare sè iasè în lume la volanul mașinii roșii, deși a fost, vè rog sè rețineți, onoratè instanțè, conștient de faptul cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mea n-aș putea spune același lucru. Nu mi-au mai rămas decât amintirile despre Patrick. Dacă ele vor dispărea, nu mai am nimic. Voi fi complet singură. Când îl văd pe străzi, în restaurant, ori de câte ori închid ochii, în fiecare afurisită de scenă de dragoste de la televizor ori de la cinema, de fiecare dată când un tip își scoate puloverul și i se zărește pielea de deasupra curelei când i se ridică puțin tricoul... oh... unde rămăsesem? A, da, de câte ori mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Davey. Și apoi ce urmează? Vă veți preface și la nuntă? Finn face o mutră scârbită. —O să vedem când o să ajungem la asta! Aveți de gând să vă sărutați? nu-l slăbesc eu, întrebându-mă de ce sunt totuși așa de afurisită. — Nu, vom sta îmbrățișați și ne vom privi în ochi, îmi explică Finn cu pragmatism. Am negociat deja la telefon. Nefiind cu adevărat interesați unul de altul, ne-a fost ușor să ne înțelegem. Veți împărți același dormitor? — Am rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. Sunt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat decent și drăguț, fără absolut nici un motiv. O, Doamne. Chestia e că mă simt chiar vinovată, cu adevărat. De fiecare dată când Îl văd pe Connor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt un fel de Cupidon. Totul începe frumos. Cu scena balconului.Pe urma discuții,certuri, gelozie,ură,iubire,ură... In final desparțirea .Socrate spunea: „Dacă ai noroc să dai peste o femeie cumsecade ajungi bărbat fericit,dacă dai peste una afurisită,ajungi filosof”... Am salvat numeroase căsnicii. Continuară să se ospăteze în liniște.Savurară licoarea lui Bachus.Vinul avea un buchet exotic. Femeia și bărbatul întinereau în etape diferite. Se schimbase și vestimentația lor. Ținuta devenise specială pentru masa de seară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme Îmi pare c´am scăpat de´o grea osândă, Dar ultimul otgon mă trage spre´alte cazne.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
apar mai multe cuvinte de întâmpinare, lângă care se află trei căsuțe mici, pe un fundal de un albastru-deschis spre verde, înconjurate cu roșu. Și nu se mai întâmplă nimic. ― Doamne, ce mai pierdere de vreme, spune Ben. Unde sunt afurisitele de poze? ― Poate că ar trebui să apeși pe una dintre căsuțe? Ben încearcă, dar tot nu se întâmplă nimic. ― Rahat, rahat, rahat. Uite ce e, trebuie să mă duc să mă piș; vin într-un minut, și încercăm s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
suficient, trebuie să fie suficient. Numai că, doar ca să fiu complet sigură, pun mâna pe telefon și sun. ― Kilburn Herald. ― Geraldine? Eu sunt. ― Jemima? Bună! Mi-e dor de tine, obrăznicătură mică ce ești, ghici cine trebuie să-ți facă afurisita de rubrică cât ești plecată. Mersi mult. Nu vorbește serios, dar înțelege în sfârșit de ce eram eu atât de nefericită să scriu rubrica sfaturilor de milioane. ― Și mie mi-e dor de tine. ― N-are cum să-ți fie. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu ceva, se pare că se descurcă. Ca să fiu cinstită, publicul face o mică pasiune pentru el. ― Hmm. Oare de ce mă simt aiurea când aflu asta? ― Oricum, dragă, cred că telefonul te costă o avere, iar eu trebuie să scriu afurisitele astea de sfaturi de milioane. Te sun în câteva zile, ce zici? ― Sună minunat. ― Bine. Ies cu Nick în seara asta și Dumnezeu știe dacă mă mai pot abține mult. Îți povestesc când vorbim data viitoare. Ne spunem la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea. L-am ales inițial ca reporter, dar încă de-atunci am știut că aș putea obține mai mult»“. Când Geraldine termină de citit articolul, se lasă pe spate și-și aprinde o țigară, încercând să amâne lucrul la afurisita de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii îi lucesc. Ia ziarul din nou, scoate cele două pagini pline cu Ben Williams, le îndoaie cu grijă și le bagă într-un plic de format A4. „Dragă Jemima, scrie ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în carne și oase, poate că n-aș mai simți la fel, poate că m-aș uita pur și simplu, la el, aș recunoaște că arată bine, dar n-aș permite ca asta să mă afecteze, dar nu, e o afurisită de lege a lui Murphy. Simt exact același lucru pe care-l simțeam acum șase luni, și-mi dau brusc seama că am să mă comport ca o adolescentă lovită de amor. N-o să știu ce să-i spun, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el, să-i spună că se mutase. Ben căutat prin haine, prin genți, prin valize, și tot n-a găsit afurisita de bucată de hârtie. Deși s-a întors doar de o săptămână, s-a gândit tot timpul la Jemima Jones. În mijlocul unei transmisii își pierde deodată firul ideilor, când îi apare brusc în minte imaginea Jemimei, cum se uita cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat nici o speranță lotrului. Cât despre hangiu... Acesta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după alta și să-i depene înțelesul fiecăreia: ―Cum văd eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se arată prea limpede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le conducem. Tu ce părere ai de asta, Vaughan? - O s-o facem, într-o zi. Se citea o surprinzătoare urmă de deferență în vocea lui Vaughan, care-și coborâse acum ochii să-l privească. - Da, o s-o facem. - Și cu afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]