491 matches
-
încruntarea sorții"; "lampa bolnavă a zilei în retragere"; "cenușiul crepuscular"; "groazele nopții care vine"; "valul cel întunecat"; "sumbra-întunecime îndesîndu-se"; "vrăji necromantice"; "mormîntul de moarte"*; "văiugă întunecată"; "aburii ca de smoală ascunz[înd] pajiștea"; "un clopot îndoliat al morții"; "nocturna pasăre afurisită"; [*the deathy tomb: crearea de adjective prin sufixarea unui substantiv (death-y) avea să devină un procedeu des folosit de John Keats, mai ales în Endymion (1818), poemul dedicat de acesta lui Chatterton.] Dar poate Muza ca să tacă, Phillips de moarte
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
principilor transilvăneni pentru a purta tratative cu reprezentanții Porții. Un secol mai târziu (1716), Eugeniu de Savoya pune capăt Eialetului Timișoara, făcându-și intrarea în cetatea pe care, timp de două luni, „dușmanii credinței, în număr de peste 150 000 de afurisiți”, o asediaseră. Guvernământul Voivodinei Vârtejul anului revoluționar 1848-1849 nu avea cum să ocolească Banatul; în aprilie 1849, trupele rebele maghiare trec prin Urseni, Giroc, Freidorf și atacă avanposturile timișorene. Sunt ocupate acum Iosefinul, Fabricul și Mehala. În august, cetatea este
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
plecări din prezent (2005) și Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința de a fi citit. Afurisita umoare histrionică ne joacă feste tuturor: vrem să ne oglindim în alții chiar și atunci cînd jurăm că nu ne pasă de părerea lor. Numai că, în cazul lui Dragomir, varianta aceasta nu poate fi luată în calcul. Intenția cabotină
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă. Florina Ilis, unlike them, să spun așa, chiar își obține povestea acolo, în formele cu care îmbucătățește evenimentele. De aici, al doilea avantaj. Tăietura. Un decupaj ,agățat", ca și cum foarfeca s-ar opri într-o bandă de siguranță. Dacă
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o notă asupra ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-audă, pentru cei cu ureche fină, a unor proiecte de revoluție. În ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
în rutina unei vieți terne, cădem treptat din rangul unor ființe cu pretenții culturale. Mai precis e vorba de inerție, de fuga de răspundere și de mutația mentală pe care a suferit-o, în ultimele decenii, noua generație. Inerția, această afurisită pasivitate de a lăsa lucrurile să vină peste noi fără să schițăm vreun gest de împotrivire, o regăsim nu doar sub forma rutinei care ne ucide treptat resorturile de spontaneitate, dar mai ales sub chipul obedienței cu care întîmpinăm restricțiile
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
Moartea suspectă și violentă a martorului înainte de a-i fi indicat misteriosul loc, îl convinge pe istoricul american să rămână ilegal în Rusia și să continue cercetările. Prilej pentru romancier să înfățișeze un tablou cutremurător al actualei Rusii. Această "patrie afurisită a istoriei" a devenit o lume măcinată de corupție, prostituție, crimă organizată, sărăcie cruntă, lupte crâncene pentru putere în numele unor idealuri absurde, o lume în care noua securitate este la fel de abilă și de agresivă și în care nostalgiile comuniste ating
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
salariile parlamentarilor... Iar ăștia vor banii depuși pentru autoturisme! Ai văzut ce s-a mai jupânit lumea, domnule? Bravo! Badea Cârțan a mers pe jos până la Roma și retur și nu s-a plâns de bătături... Are dreptate... Simplă coincidență? Afurisita mână a zeiței Fortuna? Știe, eventual, doar Antichr... Nu - Nici el! La TVR2 se transmite un reportaj cu niște excursioniști perpedeși. Vai, nouă, și ce faini sunt! Ce umblet pe jos!... Or fi rumânași de-ai noști? Nu contează... O
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
cununie religioasă nu mai sunt admise”, a explicat preotul Ștefan, întrebat dacă cel care trece prin mai multe divorțuri poate obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
nu e atît de deștept pe cît îl crede lumea, pentru că un om deștept nu spune asemenea tîmpenii, despre fluturași în burtă, nici măcar cînd e pulbere de beat. Și-apoi, cît timp am ascultat, de zeci de ori, melodia aceea afurisită, am început să mă gîndesc și eu la lucruri la care n-ar fi trebuit să mă gîndesc, cum că îndrăgostirea e specială, pe cînd iubirea e doar iubire și-atît, e plină lumea de iubire și e atît de goală
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
de tristă amintire și grație finală, 1989. Sînt pagini scrise la temperatura maximă pe care o poate atinge prietenia și mi-au amintit de corespondențele masculine din secolul romantic, de oamenii celeilalte revoluții, cea de la 1848, cu o gură mai afurisită, totuși, la 1989. Iată cum se încheie scrisoarea către Pleșu a poetului încă activ Dinescu, din 2 decembrie 1989, cînd destinul nostru politic era înspăimîntător de nesigur: “Totul e să nu murim. În decurs de 9 luni eu am fătat
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
este lumină, formă și culoare. Nici un medic nu a izbutit să vină de hac acestei infirmități care, fără să fie propriu-zis orbire, pogorîse asupra bătrînei doamne întunericul neîntrerupt, un întuneric bîntuit doar de umbrele aripilor de porumbei și fîlfîitul lor afurisit. - Și tu chiar crezi în asemenea prostii, în asemenea fleacuri și superstiții? o întrebasem ocazional - îmi amintesc de parcă ar fi azi - pe vecina care-mi povestise aceste blestemății. La urma urmelor, coincidență sau ba, poate că bătrîna aceea se săturase
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
eu și numele meu e românia. avuția mea: cîteva sute de cărți un lighean roșu de plastic un fier de călcat uzat un aparat de radio un serviciu de ceai de culoarea pămîntului un suflet orgolios și necruțător o piele afurisită un dumnezeu plictisit o dorință ca o vină de moarte tu plimbi pe străzile unui oraș din centrul europei lașitatea și lipsa mea de speranță a doua scrisoare către nikos pune mîna pipăie simți zidul? aici nu ne vede nimeni
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
o javră schelălăitoare, un hibrid dezgustător între proletar și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu nuanțe, diferențieri, excepții. Mic-burghez m-am strecurat în facultate, mic-burghez afurisit și arogant am fost îndepărtat prin mijloace dosnice, de mică procedură. Cu sfatul de a folosi trotuarul de vis-à-vis. Ramas de izbeliște, întindeam ghearele mele veninoase către câte o slujbușoară în lipsa de vigilență a vreunei cumsecade mătuși de la serviciul de
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La o privire înapoi redescoperim portretul primului dintre Măgureni
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii sînt undeva mai jos în ierarhia socială, românii și mai jos. Educația atenuează totul, diferențele rămân însă clare în mintea personajelor. Cel
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
nu reușea să-și scoată din cap cuvintele lui Sadedin despre trupul de femeie. Nicicând nu se înfierbântase așa de tare. Pesemne că apropierea luptei îi ațâța pe toți. - Ochii, ca și părul, sunt partea cea mai rușinoasă și mai afurisită a trupului femeii, răcnea mai departe predicatorul. O femeie cu ochii descoperiți este mai primejdioasă decât o femeie dezbrăcată. Fără să știe nici el de ce, Tuz Okcean simți nevoia să ofteze din rărunchi. Într-o viață întreagă nu auzise atâtea
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese cu porcăria frustă și chemarea magică a rutului anonim și a erecțiilor gratuite și triste, generează nu numai un alt tip de imagine, - autentică, afurisită și surprinzătoare -, ci și o cu totul altă formă de lectură a lumii și de evaluare a sinelui. Bochiș nu mai este acum un creator abstract și absolutist, care și-a transformat atelierul în templu și instrumentele în recuzită liturgică
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
pensiune cuprinsă de frisoane și febră. Sorbi cîteva linguri de supă și se băgă în pat. Îi era frig, deși era în toiul verii și se învelise bine. Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai oare atît de bătrînă? La patruzeci și unu de ani o ființă umană e plină de viață. Cît de mult ți se deteriorase organismul, Andaluzo
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
îl cheamă pe erou, îi cântă Wagner, înțelegeți de ce, o poreclește batjocoritor Miss Holocaust 1945, dar, în cele din urmă, se obișnuiește cu ea și conviețuiesc o bucată de vreme. Așa își dă seama că Anna Frank e o femeie afurisită, o revoltată permanent, care se certa în copilărie la cuțite cu mama ei și se visa scriitoare, iar acum îl tratează pe Simon Wiesenthal drept „un mare rahat”. Toată această „farsă metaforică”, după cum o numeș te un comentator, ar avea
Un roman provocator () [Corola-journal/Journalistic/3887_a_5212]
-
pentru a purta tratative cu reprezentanții Porții. Un secol mai târziu - la 18 octombrie 1716 - Eugeniu de Savoya pune capăt Eialetului Timișoara, facându-și intrarea în cetatea pe care, timp de două luni, „dușmanii credinței, în număr de peste 150 000 de afurisiți”, o asediaseră. Guvernământul Voivodinei Vârtejul anului revoluționar 1848-1849 nu avea cum să ocolească Banatul; în aprilie 1849, trupele rebele maghiare trec prin Urseni, Giroc, Freidorf și atacă avanposturile timișorene. Sunt ocupate acum Iosefinul, Fabricul și Mehala. În august, cetatea este
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
vor conduce cerbii pînă-n prag și vor izbi cu coarnele în poartă. (Pseudokynegheticos) Ai regăsit, scumpe domnule Odobescu, într-unul din poemele de mai sus, o imagine asupra căreia zăboveai îndelung în cartea domniei tale: aceea a Sfîntului Hubert, "vînătorul afurisit care-și vînduse sufletul către diavol pentru ca să poată lovi tot drept, printre brazi și printre stînci", și care, "printr-o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a-l milui, // cu ultimul cent ..." (Afurisită ispită). În direcția unei asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]