386 matches
-
Beei. Cum, cu o noapte În urmă, nu Închisesem un ochi, oboseala mă copleși repede. În vis, silueta cu gluga trasă a unei Parce din aburi călărea pe deasupra Barcelonei, o străfulgerare spectrală ce se zărea peste turnuri și acoperișuri, purtînd agățate de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-ar fi fost, desigur, de folos lui Papil, a cărui dantură falsă se mișca În gură ca o greblă. Nu știu de ce, Noimann privi În direcția acvariului, dar nu-l văzu În prima clipă. Acvariul atârna ca o colivie agățat de tavan. Peștișorii Înotau printre scoici și printre proteze. Dinții albi de ceramică erau acoperiți de o mâzgă verzuie. O mulțime de viermișori roiau printre gingiile de plastic. „Clinc Advance. Implantologie ORALĂ. DentalPlus&Minus tratează fără operație! Fără internări! HEMOROIZI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așeze uriașii pentru a aștepta autobuzul care trece de două ori pe zi pe aici - o dată Într-un sens și seara În celălalt sens. De peretele unei alte case din această intersecție centrală a satului cu nume obscen se află agățată o cutie de poștă care a fost cândva albastră (nu galbenă așa cum Între timp au fost vopsite mai toate cutiile de poștă din țară, deci vopseaua ei se decolorează dinainte de prima vopsire În galben de care n-a profitat) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în uniformă LASD. Buzunarele polițistului erau doldora de dolari, iar pe bula desenată din gura lui Cohen scria „Zâmbește, dulceață! Mickey C. ți-o trage cușer!” Danny împinse la o parte un șir de polițiști în uniformă și smulse obscenitatea agățată acolo. Apoi se răsuci pe călcâie, întorcându-se spre un contingent de polițiști inamici, și rupse caricatura în bucățele. Polițiștii de la LAPD stăteau încordați, priveau în gol sau se zgâiau pur și simplu la el. Gene Niles își făcu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se vedea că drumul până acolo o obosise peste măsură. - Unde e Cosmin? Întrebarea rămase agățată parcă În frigul dimineții de iarnă. O auziră și Apărătorii, dar nu răspunse nimeni. - Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet de-a lungul peronului, dar mâinile rămân agățate acolo și nu-și dau drumul până când viteza nu crește destul de mult cât să nu mai poată ține pasul. Apar apoi câmpurile galben-maronii, pierzându-se repede din vedere, câmpuri nelucrate, brute, o senzație de schimbare. Poți să-ți ridici vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
noroi și mâinile îi tremurau. — La dracu’, eram gata-gata să cad și eu înăuntru! mormăi el, după care se uită în jur după Judy. Numai că Judy dispăruse. Wilt își căută lanterna și lumină pe gaură în jos. Judy rămăsese agățată aproximativ pe marginile puțului, pe undeva pe la jumătatea lui. Dar măcar de data asta peruca îi rămăsese pe cap. Wilt se holbă disperat în jos la obiectul acela și se întrebă ce dracu’ mai putea să facă. Ăla - sau aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce să-și facă griji. Judy era făcută dintr-un material mai solid decât s-ar fi așteptat cineva. Pe măsură ce capul continua să se ridice deasupra solului, iar trupul rămânea agățat ferm în puț, gâtul lui Judy se înălța tot mai tare. Se întindea. — Doamne Dumnezeule, exclamă înnebunit profesorul Baxendale, oare n-o să se mai termine? Dr. Board studie fenomenul cu un interes tot mai sporit. — Din câte se pare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
același timp, deosebit de plastic, ca un veritabil artist. ― Crezi că poți să faci așa ceva, Matteo? ― Va fi un onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie nebună, de gâtul lui. Ah, teribil intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au pocnit cupele bustierei, căci n-aveam pe mine decât costumul național de harem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l silească, să pice pe capul lui cu un copil. Nu e ea genul, deh, și uite-l ușurându-se, și de-acum se putea considera și el un bărbat liber. Asta era tot ce l-ar mai fi ținut agățat. A fost ultima dată când a căutat-o, și n-a stat la ea decât un sfert de oră. Mirela îi spuse să plece, că nu se simte prea bine. Tocmai că-i era foarte bine. De mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acestea care mă văzuseră umilită, dacă te vei întoarce, o vei face la o viață complet nouă, îi voi spune eu, la viața unor oameni maturi și independenți, care s-au ales unul pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Dacă nu încerc, nici măcar n-am să știu încotro s-o apuc. Așa cum spuneai înainte, eu și Naoko trebuie să ne salvăm unul pe altul. Ar fi singura noastră scăpare. Și mai ai de gând să te culci cu fete agățate? — Și asta e o problemă care mă frământă, am zis eu. Tu ce părere ai? Doar să aștept și între timp să mă masturbez? Nu prea știu cum e mai bine. Reiko a pus mingea jos și m-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lipite de peretele din stînga, cum intrai. Asta Îl făcea să se simtă mai sigur pe sine decît la The Index, unde erau Împrăștiate, pentru că era mai mult spațiu. În noaptea aceea era foarte frig și, cînd intră, avea țurțuri agățați de mustață și niște pojghițe mici pe gene și n-arăta prea bine. PÎnă și mirosul Îi era Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prindere. Mulțimea de gură-cască privește uimită ca la o scenă de cascadorie. Coarda este lăsată cu precizie până la Trafulică. Acesta, ținând pisica sub vestonul de pompier, prinde cârligul de la coardă și-l leagă de centura sa, iar pilotul, văzându-l agățat, îl ridică din turn, trăgându-l spre elicopter. Mulțimea aplaudă. Trafulică ține ochii închiși și-i tot numai o apă din cauza transpirației provocată de emoțiile prin care trece. Pilotul elicopterului îl lasă ușor în Piața Palatului, acolo unde cei strânși
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă. Mă ridic primul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a atașat și particula Dej la nume, În amintirea acelor momente de luptă de clasă. Ai priceput? Bunicii voștri erau unul legionar luminat, celălalt comunist ilegalist, prinși sub un alt mal al timpului. Iar voi, nepoții, zîmbiți dintr-o poză, agățați unul de altul, parcă presimțind ce nebunie o să-l apuce pe Ceaușescu - nu că În momentul ăla s-ar fi simțit bine. Aha... Ei, am priceput, sigur că da, ești plin de ironii de viață. Dar hai să mai luăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gîndirii, așa că spre orele serii, stînd și fumînd la geam, singur, singur, pentru că negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În văzul tuturor, Dogaru își trecu limba peste dosul unui petic și îl apăsă de geam. Peticul rămase lipit, strâmb. Erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]