362 matches
-
el se plimbă pe străzile singuratice din cartierul Antim, ieșind apoi în strada Rahovei, până ce se liniști. Când se întoarse, nu mai era nici un student în odaia cu pian. Sus, în odaia lui, găsi pe Stănică. Individul începuse să-l agaseze. - Iubite domnule Felix, zise acesta pompos, te rog săprimești scuzele mele cele mai solemne. De aceea am așteptat aici. Ai avut dreptate, perfectă dreptate. Pe tipi i-am expediat numaidecât, le-am dat a înțelege că aici nu e ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se vor desfășura relativ ritmic. Desele Întreruperi, totala incertitudine privind viitorul au mărit și mai mult afluența cererilor de plecare. Cozile uriașe la Miliția Capitalei au intrat În perioada 1959-1960 În cotidianul bucureștean, alimentând noi zvonuri și multe... bancuri. Agasate de aceste cozi, autoritățile au folosit, În repetate rânduri, pompierii ce au risipit mulțimea cu tulumbele de apă4. Din nou conducerea de la xe "București"București este depășită de amploarea valului de aliya. Astfel, la 1 martie 1959, Ion Gheorghe xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se uită la ce spun eu. Idolul ei ești tu." Astea sunt definiții de-ale tale. N-am să devin confesor de fete nubile. O mamă e datoare să câștige intimitatea copiilor, a fetelor îndeosebi, să se facă necesară." "Mă agasezi cu teoriile tale! Altădată tu mă sfătuiai să nu-i importunez, să lăsăm să lucreze natura. N-am nici un talent în pedagogie." Ioanide trebui să recunoască, nu fără ciudă, că imaginea Elvirei avea dreptate. Într-adevăr, clamase de multe ori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
învățate în școală, cu oroarea ineditului, de un patriotism fără nuanță, gata de a respinge orice valoare nouă în numele "povestitorilor neamului" sau al lui N. Grigorescu, "marele zugrav al țăranului romîn". Ioanide era un om fin și blazat și se agasa de dogmatismul acestei rase sănătoase, însă fără subtilitate. Știa prea bine că nimeni nu-l înțelegea aci, recunoștea totuși rezerva respectuoasă a tuturor, voința de a nu lua atitudine ostilă față de un bărbat devotat familiei. Îl apărau din sentiment de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o anume socoteală, apoi răspunse că zece-cincisprezece ani, spre a realiza o monografie completă a regiunii din punct de vedere geobioantropologic. Ioanide plesni iarăși cu mănușa. Avusese o mătușă care, în vârstă de optzeci și patru de ani, era foarte agasată de o albeață la un ochi, ce se agrava mereu, cu toate tratamentele. "Cum, se indigna ea, toată viața am să rămân așa?" (Ea spunea "toată viața" ca și când milenii de existență s-ar fi deschis înainte-i.) Conțescu mai întrebă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l, făcea simultan un gest detestabil: își ștergea foarte serios buzele de sucul fripturii cu miez de pîine). Toți păreau a se regăsi în această condiție fatală, care îi obliga să nu producă ceea ce se aștepta de la ei. Ioanide se agasa când auzea astfel de teorii și numai mestecatul îl împiedica să protesteze. Suflețel citea pe Homer în grecește, ilarul Hagienuș descifra cuneiformele, Pomponescu nu era deloc un om fără pricepere în specialitate (beton armat), Dan Bogdan era un profesor cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici un cuvânt nu și-ar fi permis să bârfească brutal un prieten al casei în care intra, și vreo insinuare oricât de minimă asupra lui Ioanide i se păru inoportună, având în vedere că de fapt omul începuse a-l agasa. Alterat sufletește, Pomponescu stătu multă vreme fără a putea scoate un cuvânt. Madam Valsamaky-Farfara căută a repara atmosfera: - Ioanide, săracul, totdeauna paradoxal și cu capul înnori. Câte am auzit eu de la el? Trecea plin de var pe stradă, am pus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-o vadă mai invadată de persoana sa. După o scurtă fază de subjecțiune, Ioana se adaptă calității de ministru a lui Pomponescu și nu mai părea a-i acorda nici o importanță, nereacționând în nici un chip când Pomponescu se proclama agasat de demnități. Pentru Indolenta, un gagist de la Operă, Pomponescu sau regele Angliei ședeau pe același plan, poate cu o nuanță de interes mai acut profesional pentru cel dintâi. Nimeni nu se distingea în mod deosebit în ochii Indolentei, insensibilă la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dau, să-l stăpâniți sănătos! La ieșire, Demirgian nu uita să adauge: - Știu că vă pricepeți la tocmeală. Ați făcut o afacere strașnică. Vă salut! În materie de tocmeală orientală, Saferian povestea cazul unui negustor de plăpumi care obținea prețuri agasând clientul din popor, abuzând de mania lui de a se târgui. - Ascultă, negustorule, se hotăra clientul, hai să-ți dauzece lei. (Saferian folosea prețuri ipotetice, în valuta de dinainte de războiul din l9l4-l9l7). - Dacă vrei să mă lași în pierdere, poftim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casă! Ferice de cine o pica aici, înparohia mea! . - Aveți pe careva în vedere? glumiră cu intenție fină preoții. . - O să recomand Patriarhiei pe acela căruia o să-i placămai mult biserica. . - Sfinția-ta, zise primarul unui episcop, spune-i patriarhuluică mă agasează niște popi. Au venit să-mi inspecteze biserica. Întâi m-am trezit cu niște ofițeri. Toate astea sunt de ale lui Pomponescu. Cu asemenea mizerii, vă las baltă și nu mai fac nici o biserică. Să nu vă mai plângeți că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Ulise, confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Așadar, ne revedem mîine! . După ieșirea lui Gonzalv și a celorlalți, fața lui Gaittany se metamorfoză brusc, scoțând la iveală o stare de spirit preocupată și un total dispreț pentru Gonzalv. . - Un tîmpit! califică Gaittany pe Gonzalv față de Ioanide,mă agasează de un ceas. . - Îți închipui pentru ce viu! . - Pentru Tudorel, probabil. Te-nțeleg! Sunt cu totul alături de dumneata! Ce nenorocire! Regret din suflet. Și Gaittany bătu palmele și țâțâi din gură. Părea fals și convențional din obișnuință, și adevărul este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul continuu zi și noapte îi da sentimentul de a fi centrul unui interes larg. În vreme ce el dormea sau își lua cafeaua cu lapte, numeroase persoane se gândeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
185). Există în negativism o componentă de sabotaj, de frânare a inițiativelor, o agasare față de entuziasm și spontaneitate; mai clar, există tendința de a trage în jos; e. ironia: este "modul indirect de a lua în derâdere sau de a agasa sau de a critica, simulând naivitatea sau necunoașterea", precizează Ch. André (2009, p.186). Această stare sufletească și acest tip de comportament relațional este un teren al răutății rafinate; ceea ce nu îi este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
considerate adecvate Reacții considerate neadecvate Serenitate și obiectivitate A liniști prin propriul exemplu, a da dovadă de realism, a fi sincer, a da dovadă de răbdare Îndrumare cognitivă A încuraja, a ajuta în găsirea soluțiilor, a da sfaturi fără a agasa Prezență binevoitoare A fi prezent fără a interveni, a rămâne neutru, a-și manifesta disponibilitatea Dezinteres A vorbi fără a înțelege, a întoarce spatele, a manifasta dezinteres, a pune întrebări care rănesc, care răscolesc Amplificare A vorbi prea des despre
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
chiar definirea faptelor violente: o încăierare în curtea școlii trebuie oare contabilizată printre faptele grave? Banalitatea insultelor și glumele răutăcioase spuse între elevi înseamnă cu adevărat violență? Acest lucru pune foarte profund problema experienței victimare. În fond, problema definiției mă agasează teribil. Mai exact. Nu problema în sine, ci aceia care o ridică în veșnica încercare de a propune o definiție a violenței universale, care să întrunească unanimitatea. Îmi aduc aminte astfel de colocviul care a adunat în iulie 1996 diferitele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
noastru valorifică uneori medicii reali sau improvizați. Personajele au nevoie de toată vivacitatea. Familia Necșulescu din Titanic Vals se calmează cu „bromural” și ia inutil „uronal”. Margareta din Gaițele e doar însărcinată și puțin isterică. Maică-sa și mătușile o agasează diagnosticându-i tot felul de boli și evocând decese. Bătrânele o suspectează de apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul curant face și el o previziune
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de trăiri și de semnificații. Soljenițîn era conștient de faptul că modul său de a scrie este nu este "la modă", însă și-a asumat formula artistică și implicarea: Din punct de vedere artistic, pe dânșii (pe occidentali, n.n.) îi agasa puternica mea implicare în tot ce scriam. Acum, în Occident o operă literară este cu atât mai prețuită cu cât autorul tratează la rece realitatea de care se distanțează hotărât și pe care o transformă într-un joc și într-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sale pentru jocurile fetelor, preferințe care au durat destul de mult: îi plăcea să se joace cu păpușa, de-a făcutul mâncării și refuza jocurile pentru băieți. Tatăl său încerca să-l facă să-și schimbe preferințele, fratele său era uneori agasat și-l îndemna să se joace cu băieții tratându-l ca pe o fetiță. Mama sa nu spunea nimic, îl lăsa să facă ce dorea și-i dădea păpuși... Într-o manieră defensivă și intelectualizată, el spune că este conștient
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un capitol care să se numească simplu La medic. De precizat, însă, din start că nu Cioran este bolnavul (poate el, întrucâtva, închipuit), el este medicul: tuturor le dă sfaturi, tuturor le oblojește, cu o răbdare de fier, rănile. E agasat numai de români și uneori de amintiri, dar asta e, deja, altă poveste. Cu câteva zile înainte precizase: „În legătură cu dificultățile prin care treci, trebuie să ai grijă cu somnul, el este cheia universală. Ar trebui să-ți faci obiceiul să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Benjamin Fondane Ă și că a fost surprins să observe că, deși franceza părea să-i fi devenit patrie, „păstrase un ușor accent românesc”. Se știe, de altfel, că, oricât ar fi tunat și fulgerat Cioran împotriva românilor, care-l agasau la Paris, când și când, și nu de dragul expresivității, ci al exactității nostalgiei, el folosește în corespondența sa, scrisă, de altfel, în franceză, cuvinte românești. Și o face cu o plăcere evidentă. Oricum, o ficțiune, una construită din frânturi, piesa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
jurnalist român. În Balcani, cinismul atinge proporții pe care un occidental nici nu le poate bănui. Se exprimă în el umilințe nespuse, și o disperare atât de străveche că nimeni nu mai este conștient de ea” (I, 144). Permanent, e agasat de prezența românilor: „Sunt chinuit de compatrioții mei, de indiscreția lor, de proasta lor creștere, de lipsa de delicatețe” (III, 208). Altundeva: „Compatrioții noștri, din cauza lipsei totale de principii în viața practică, seamănă cu arabii: lașitate, nepăsare, arbitrariu, nerespectarea cuvântului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În afară de problema creatorului, care se cuprinde în multe poeme ale volumului, simțim în alte poeme semne de plictiseală albă, vecină cu angoasa, precum și o încercare de izolare într-o casă îndepărtată de toate locurile cunoscute. Ceea ce îl obosește și îl agasează este neputința: Totul e calculat dinainte/ Cu mare precizie,/ Numai noi, naivii/ Mai umblăm pe la policlinici". Volumul se numește "Moartea ceasului", pentru că poetul se vrea în afara timpului. Ceasornicul a obosit să mai măsoare "destrămarea", de aceea încearcă să se situeze
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea se călca-n picioare să-l revadă!), Nicolae Andronache (om de multe carate, scenograf de excepție), Iuri Sadovnic (cantautor, boem, prieten minunat) și un om de afaceri, Gh. Mironică, sponsor al teatrului, soțul unei actrițe simpatice. Des îi mai agasam pe acești amici cu rugămintea de-a-mi face rost și mie de o bucată de... șorici (asta fiindcă l-am cunoscut pe un conviv de-al lor, directorul unui combinat de porci din localitatea Cantemir). Azi așa, mîine așa, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de ―copilul universal-, așa cum apare în vorbele tatălui, Ștefan a Petrei: ―Dacă-i copil să se joace...... -. Institutorul,Creangă știe că jocul presupune spirit inventiv, bucurie ă―....mă făceam tot mai neastâmpărat...-). În consecință, jocul presupune ―năzbâtii-, năstrușnicii. Uneori, Nică, agasează prin năzdrăvăniile lui pe cei din jur care-l etichetează drept―ușernic-, ―zbânțuit-, sau ―spânzurat-. Vârsta primilor ani de școală împletește jocul cu învățătura . Mărturie stau ceasloavele cu urmele muștelor care și-au găsit sfârșitul între filele lor. Nică ,intrat
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]