KorAP: Find »[drukola/base=agentură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...20 >

480 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

armatele ruse și germane, având ca subiect „de a strivi” armatele poloneze și de a se întoarce apoi armata rusă contra României, armata germană stând în așteptare pentru a ataca, „după împrejurări”, fie Cehoslovacia, fie Iugoslavia. Ulterior, datorită unor sincope, agentura franceză din România a avut rezultate nesatisfăcătoare și a pus în pericol acțiuni informative și oameni care lucrau în favoarea britanicilor și românilor. Din acest motiv, spre finele anilor ’20, colaborarea româno-franceză pe acest segment s-a redus substanțial, fiind erodată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar Victor Bogomoletz, care se recomanda corespondent de presă, „are aerul că se ocupă de cele ce se petrec în Rusia”, însă și-a canalizat eforturile și asupra unor ținte din arealul autohton. Sediul organizației se afla la București, însă agentura pentru Rusia era coordonată din Chișinău de către Cuciulei, șef serviciu în Inspectoratul General de Siguranță local, care primea rapoartele prin curieri și se ocupa de trecerea lor peste Nistru. Dintre colaboratorii lui Bogomoletz au fost identificați Alioglu Ismail Bey (pașaport

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lui Novitzki că lucrează informativ pentru U.R.S.S. și că are „rol centralist”, iar despre colonel Otopenko a afirmat că „e în apele organizației de spionaj bolșevică”. Petrecerea prelungită a deschis limbile și astfel s-a mai putut afla că agentura sovietică de la Galați are sediul într-un magazin de manufactură, la Cernăuți aceasta se află la o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează în locuința unui oarecare Schwamberg, care are „o fată foarte frumoasă”. Un tentacul al organizației

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în scopul eficientizării activității. Cursul de informații de la Școala Superioară de Război a prevăzut că scopul activității informative este „căutarea și transmiterea în timp util a informațiilor de care comandantul are nevoie”, acesta fiind produsul practic al datelor obținute de agentură și analizate în folosul unităților militare. Într-o lucrare din 1937, privind organizarea armatei române, s-a menționat că Secția a II-a are sarcina de a oferi Marelui Stat Major „informații asupra forțelor militare a diferitelor armate și contrainformații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
națională și a strategiei militare românești. În conformitate cu prevederile Instrucțiunilor provizorii asupra informațiilor din 1927, Secția avea în subordine trei compartimente denumite fronturi: Frontul de Sud, Frontul de Vest și Frontul de Est. Fiecare compartiment avea în componență un serviciu de agentură și un aparat de lucru (coordonare, analiză-sinteză, logistică etc.), coordonate de un atașat tactic, un ofițer cu experiență detașat de la serviciul de informații militar. Frontul de Sud a avut ca arie de acțiune Peninsula Balcanică, sudul Europei și Africa, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și din punct de vedere al întinderii teritoriului aflat în zona de responsabilitate a cuprins: - Biroul 1 - U.R.S.S.; - Biroul 2 - Polonia și țările baltice; - Biroul 3 - China, Japonia și Manciuria; - Biroul 4 - politico-economic. În scopul verificării datelor obținute prin agentura Fronturilor, conducerea Serviciului a antamat diferiți agenți, în general persoane cu funcții oficiale în străinătate, care au fost instruite și au primit sarcini informative. Unii dintre cei utilizați au devenit oameni politici importanți, miniștri și chiar prim-miniștri, în timp ce alții

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Becescu (conspirativ Georgescu, 1937-1942). - Secretariatul, cu următoarele compartimente: presă, tehnic și arhivă. - Atașatura justiției militare, alcătuită din ofițeri magistrați, însărcinați cu instrumentarea cazurilor de spionaj, sabotaj și terorism identificate de Serviciul Secret. Grupa 1 Contrainformații, structurată pe compartimentele Evidență și Agentură, avea în atribuții descoperirea agenților străini și acoperirile sub care se aflau în România, prevenirea scurgerii de date din instituțiile publice centrale, anihilarea persoanelor care manifestau interes pentru culegerea de date confidențiale, protejarea stabilimentelor militare de infiltrări ale spionilor sau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în atribuții descoperirea agenților străini și acoperirile sub care se aflau în România, prevenirea scurgerii de date din instituțiile publice centrale, anihilarea persoanelor care manifestau interes pentru culegerea de date confidențiale, protejarea stabilimentelor militare de infiltrări ale spionilor sau sabotorilor. Agentura avea în subordine trei echipe, corespunzătoare palierelor de activitate: contraspionaj, ministere, respectiv atașați militari. Grupa 2 Industrii, structurată ca și Grupa 1, s-a ocupat cu obținerea de date despre personalul din întreprinderile care lucrau în favoarea armatei și asigurarea securității

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost cel al unor „sondaje” asupra corespondenței unor persoane - române sau străine -, care își desfășurau activitatea în diverse domenii strategice și aveau legături dubioase cu străinătatea. Obținerea datelor de interes pentru valorificarea în folosul armatei române a fost efectuată prin agentură, anchete informative, interceptări ale comunicațiilor și corespondenței, exploatarea și analiza surselor deschise, schimbul de informații cu servicii partenere din țară și din străinătate ș.a. Agentura secretă a fost structurată pe mai multe categorii de informatori: observatori, incidentali, locali, de penetrare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
străinătatea. Obținerea datelor de interes pentru valorificarea în folosul armatei române a fost efectuată prin agentură, anchete informative, interceptări ale comunicațiilor și corespondenței, exploatarea și analiza surselor deschise, schimbul de informații cu servicii partenere din țară și din străinătate ș.a. Agentura secretă a fost structurată pe mai multe categorii de informatori: observatori, incidentali, locali, de penetrare, mobili, cercetași, sedentari și de rezervă. La rândul lor, agenții - indicatori, recrutori și de legătură - au fost recrutați și instruiți după metodele utilizate cu succes

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
alungării elementelor turco-tătare, împotriva cărora au dezlănțuit „o adevărată teroare”. Dacă până în anul 1932, bandele de comitagii au acționat oarecum dezordonat, fiind atacați, uneori, chiar și cetățeni bulgari, începând din acel an situația s-a schimbat. Conform datelor obținute de agentura Frontului de Sud a Secției Informații Externe, la 2 august 1932, în capitala Bulgariei a avut loc o conferință a Comitetului Suprem Dobrogean organul de conducere a V.D.R.O. cu reprezentanții din teritoriu, atât cei moderați cât și cei radicali

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pregătirea să constate despre ce fel de marfă este vorba. Ulterior, s-a luat decizia ca un delegat al Ministerului Aerului și Marinei să verifice toate transporturile suspecte care tranzitează România. La sfârșitul lunii noiembrie 1938, Secția I Informații Externe, Agentura Frontului de Vest, a elaborat un amplu studiu referitor la propaganda subversivă și acțiunea teroristă desfășurată de Ungaria în Cehoslovacia, ca parte a procesului de obținere a unor teritorii revendicate. Zonele de acțiune ale propagandei subversive, ale acțiunilor de sabotaj

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
localități din statul cehoslovac. Acțiunea, organizată „minuțios și cu cea mai mare discreție” a cuprins recrutarea, instruirea și echiparea unor grupe formate din „elemente dubioase și dornice de un câștig ușor”, cu condiția să cunoască limba ucraineană. Localitățile identificate de agentura S.S.I. ca fiind centre de instruire pentru aceste grupe au fost: Turka (20 km nord-est de frontieră), unde au fost recrutați și instruiți 28 de inși, Wetlina (5 km nord de frontieră) și Stryj (70 km de frontieră, dar pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Bulgaria (24), Germania (23), la care se adăugau alte 15 diverse. Pe ansamblu, organele contrainformative au constatat că totalul organizațiilor de spionaj descoperite până la acea dată erau în număr de 62 (32 maghiare, 27 sovietice, două bulgare, una diverse). Activitatea agenturii Grupei de contraspionaj a fost și ea una complexă și plină de substanță, într-o perioadă când soarta unor țări era decisă de altele mai mari, prin tratate care conțineau anexe secrete. În acest context au fost executate 400 de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
R.S.S., Ungariei, Bulgariei și Germaniei, iar în scopul unei supravegheri eficiente, a fost închiriată vis-a-vis de fiecare legație câte o casă conspirativă, de unde erau observate toate persoanele care intrau și ieșeau din aceste sedii. Grupa I, prin Biroul Evidenței și Agenturii, a desfășurat, în afară de activitatea contrainformativă, acțiuni informative și operative. Pe întreg anul 1939, Biroul Evidenței a primit spre executare lucrări de la Marele Stat Major (1561), Ministerul Apărării Naționale (45), Ministerul Aerului și Marinei (38), Corpul 2 Armată (10) și, bineînțeles

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Secției Militare și atașat tactic al Ministerului Apărării Naționale pe lângă Serviciul Special de Informații (noua denumire a Serviciului Secret), acesta a fost lăudat pentru următoarele activități: coordonarea activității informative a celor trei fronturi (est, vest și sud); elaborarea instrucțiunilor necesare agenturilor și diferitelor „surse speciale”, precum și a unor lucrări despre situația politică și militară din diferite zone de conflict; consilierea șefului Serviciului în probleme militare, politice și economice; reorganizarea serviciului de curieri și legăturilor radio; organizarea unui birou special de cifrare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Poliția Secretă de Stat (Geheime Staatpolizei, prescurtat Gestapo) și alături de Poliția Criminală a Reichului (Reichpolizei) constituia Serviciul de Siguranță al Germaniei (Sicherheitspolizei). Centrala Gestapo se afla concentrată la Berlin, însă avea secțiuni speciale în unele state și a organizat agenturi informative în toate capitalele Europei. La Ministerul Propagandei își desfășurau activitatea Secțiile VI și VII, diversificate pe spațiile de interes și care au avut „o vie” prezență în culegerea de date. Alături de o monitorizare atentă a presei din toată lumea, Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru Străinătate a Frontului Muncii Germane, Oficiul Politicii Externe, Statul Major al legăturilor cu N.S.D.A.P., Uniunea Națională pentru Germanii din Străinătate, Uniunea Reichului pentru Colonii, Uniunea Național-Socialistă pentru Îngrijirea Victimelor de Război, Biroul de Informații pentru Protecția Industriei Germane, Agentura Economică pentru Europa Centrală, Serviciul Economic German ș.a.m.d. Domeniul contrainformativ se afla în atribuțiile Biroului Politic de Apărare, constituit în 1933 la München, constituit pe șase secțiuni: chestiuni politice; informații, apărare economică și apărarea științei; chestiuni de legislație

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
revenit sarcina de a organiza acțiunile informative, a interpreta datele obținute, a comunica rezultatele și a le exploata. c) Organele de căutare, care aveau rolul „de contact cu elementul populației și cu toate izvoarele de informații”, care trebuiau exploatate. d) Agentura - „personalul care execută misiunile de căutare impuse și dirijate de organele de informații sau de căutare și ale căror elemente trebuie să rămână necunoscute (perfect acoperite)”. Un accent deosebit a fost îndreptat pe cultura generală și de specialitate a elementelor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
poliție dintr-o gară se va ocupa numai de activitatea feroviară, un detașament de frontieră să ocupă numai de situația de la graniță etc.). Al doilea capitol - Ierarhia organelor informative - a arătat care sunt cele trei ramuri ale acestei activități: 1. Agentura (agenții de informații ai unităților de poliție și informatorii acoperiți) care au misiunea de a culege informații și de a le raporta în forma în care le-au obținut. 2. Organele de căutare (detașamentele și comisariatele), care primesc rapoartele informative

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
reliefându-se îndeosebi activitatea preotului romano-catolic I. Minuț din Tg. Trotuș. Acțiunile maghiare și-au continuat seria propagandei antiromânești în primul rând prin activitatea preoților. La sfârșitul anului 1943, Legiunea de Jandarmi Cluj-Turda a comunicat, pe baza datelor obținute de la agentură, despre intenția de a se împânzi localitățile de graniță cu preoți fanatici, iredentiști, unii aflându-se în solda serviciului de spionaj maghiar. Mutările de preoți erau operate de Comunitatea Maghiară, Episcopia Reformată din Aiud și Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Stat Major aflat la conducerea activității informative/contrainformative din marea unitate. La dispoziția sa se aflau toți specialiștii din comandament (translatori, topografi, fotografi, specialiști în transmisiuni/criptare/decriptare etc.), care aveau sarcina să analizeze datele și documentele primite de la agentură. Șeful secției (biroului) putea convoca reprezentanții organelor speciale de informații de câte ori era nevoie, pentru a determina ce informații trebuie căutate, pentru consultări asupra interpretării unor date obținute etc., iar această colaborare trebuia să fie „intimă și continuă” pentru a avea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care urmărește să transforme datele obținute în unele exploatabile. Această activitate a cuprins următoarele operații: analiza, interpretarea și sinteza informațiilor. La baza tuturor aprecierilor și studiilor de specialitate trebuiau să stea elementele pozitive și reale rezultate din informațiile primite de la agentură. Pentru o imagine cât mai aproape de realitate și pentru a evita contrafacerea unor date primite anterior, acestea trebuiau verificate prin mai multe surse, independente unele de altele. Analiza reprezenta examenul critic și aprofundat al tuturor elementelor de fond și de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din 1 mai 1941, de colonel Ioan Lissievici. Acesta din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]