252 matches
-
în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii și nici poziții, nu era mînat de impulsuri sîngeroase, așa încît își folosea istețimea și agerimea trupului pentru a nu răni și a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică absolut inedită: reușea să se apere, să lupte și să-și spună păsul în același timp. Unii auziseră de lupul căutat. Alții
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și nimeni nu Îndrăznește să le Încalce. S-a dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu domnul cu Magazinul. Vorbeați de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă... Se vede că nu va pricepeți la boli... Acesta e semnul progresului, doamnă. În țara noastră, după cum se știe, au fost eradicate foarte multe boli. Aproape toate. Cum să te pricepi prin urmare la ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau doi pe trotuar, nu se dădea În lături. De fapt avea un număr din trăsăturile - și bune, și rele - a ceea ce pe vremuri se chema mentalitate de ghetou: pe de o parte o admirație profundă pentru realizările intelectuale și agerimea financiară (Îndemânare combinată cu eficiență), o slăbiciune pentru emoțional, pentru mendelssohnian, În lucruri precum poezia și muzica clasică, pentru spectacolele de o virtuozitate debordantă (nu avea răbdare cu plantele de grădină care nu erau „arătoase“) și pentru artele esențial urbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
asemui cu Muntele de Obârșie, ieșit din ape. Auta zâmbi în sine: era amintirea Piscului Sfânt. Și nu se miră nici măcar când auzi că Marele Preot era în palatul său din marele oraș Zidul Alb: și de astă dată deci, agerimea neobișnuită a minții îl făcuse să părăsească Sodoma cu o clipă înainte de prăpăd. Nu, în aceste ținuturi nu-l mai atrăgea pe Auta nimic. Ar mai fi vrut poate doar să mai calce o dată pe nisipurile copilăriei lui, însă arșița
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu e bună de nimic. Cel puțin acum... Babilonianul nu mai râse, nici nu mai zâmbi. Umblară multe zile împreună. Când n-aveau ce face, la câte un popas, bătrânul îi istorisea babilonianului întîmplări din viața sa. Înțelept, știind prin agerimea minții lui că nu tot ce nu se cunoaște nu este, de la o vreme începu să-l și creadă, mai ales de la dovada pe care i-o arătase bătrânul și pe care nimeni pe pământ nu i-o putea arăta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu facă vreun gest inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ucenicul îl măsura nepăsător. Nou-lsosit era îmbrăcat într-o redingotă și în pantaloni largi, din stofă reiată. În mână învîrtea un baston cu cioc de metal. Părea între două vârste, deși după felul cum urcase treptele i se simțea încă agerimea. - Îmi dai voie, spuse vărul Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a coborât privirea Într-o parte, spre sfioasa inserare a florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
încarce arma și s-o ducă la ochi, riscul să n-o nimerească mortal era mult prea mare. O spaimă cumplită, ca niciodată în viața de vânător, îl înfioră, și o subită teamă de moarte îl cuprinse. Primejdia îi ascuți agerimea. Cu o iuțeală de care nu se știa în stare, a tras toporișca de la șold, și cu un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi ieșea bine închegat și echilibrat la suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru și chiar indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una, ca altor tineri. Când vorbea, însă, dovedea mereu agerime în gândire prin replici rapide, 1 Aurită este calea de mijloc (în limba latină). F 22 Rareș Tiron neașteptate și îndrăznețe, fiecare propoziție scoțându-i în evidență inteligența, gustul și buna creștere. Nu uita niciodată să se manifeste, iar acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numită Vatoped,... pentru sufletele moșilor și strămoșilor și părinților lor”... ― Acum știu ce urmează. O înșiruire nesfârșită a bunurilor dăruite de logofeteasa Ana Golăi. Dacă nu te superi, părinte, aș citi eu mai departe. ― Dorința ta vine la timp, fiindcă agerimea vederii mele nu mă dă afară din casă. Te ascult: ― Apoi, din câte danii am văzut, părinte, asta mi se pare una din cele mai bogate. Iat-o, așa cum a scris-o uricariul din porunca lui vodă la 30 mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-au înecat ceva corăbii! Bine că nu toate. Moș Pantalon soarbe berea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
enciclopedist. La omul bogat bădărănia este stimulată de "ban", element care îi asigură accesul chiar și în elita spirituală. Acest tip de bădăran este convins că cei care "îi mănîncă din palmă" sînt pe locul doi într-o competiție de agerime a minții. Bădăranul cultivat atacă de obicei oameni importanți, cunoscuți publicului și chiar cu un mare prestigiu. În logica lor, o polemică între doi oameni îi situează pe aceeași treaptă valorică. Anonimii bădărani atacă academicieni, miniștri, președinți de state, notorietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stăpîn înțelept și abil. Suveranii din a doua categorie sînt, din lipsă de inteligență sau dintr-o indolență nativă, cufundați într-o indiferență letargică. Dacă statul, gata să cadă răpus din pricina slăbiciunii suveranului, trebuie să fie susținut de înțelepciunea și agerimea unui ministru, principele nu mai este, în acest caz, decît o fantomă, dar o fantomă necesară, căci el reprezintă statul; tot ceea ce se mai poate spera este ca el să facă o alegere fericită. Nu este atît de ușor pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
coșmaruri repetate din vremuri trecute, din vreme de război și perioada nefastă prin care am trecut după aceea. În timp ce în coșmarurile cu tentă didactică nu pot face nimic, sunt nula nulelor, în cele de natură militară ori politică acționez cu agerime și responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai diversificate și mai intense decât în familie; - particularitățile lingvistice și educaționale ale mediului familial; - grupurile sociale de aparteneneță; - starea de funcționalitate a aparatului verbo-motor; Un rol important în formarea competenței de comunicare îl au capacitatea perceptivă - observarea și priceperea, agerimea, perspicacitatea, capacitatea de ascultare, motivația și capacitatea de prelucrare (decodare) a informației. Pentru formarea competențelor de comunicare la elevi, E. Macavei propune un sistem de obiective: - stimularea inițiativei și a disponibilităților de comunicare; - descoperirea și soluționarea problemelor de comunicare; - formularea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
o stare mai liniștită, mai regulată, mai puternică a interiorului." Gând și inimă, iată cele două etaje ale ființei, asupra cărora voia să-și îndrepte concomitent acțiunea melioristă. El a vorbit chiar de "reunirea minței și a inimii", socotind că agerimea celei dintâi și tăria celeilalte fac viața mai deplină. De unde îndemnul reiterat în discurs: "Să luptăm fără-ncetare contra răului și a minciunei; să fim neatârnați în cugetul și spiritul nostru și să nu ne mândrim cu rezultatele dobândite, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îi dă copilul tot pe fereastră. Cumpărătoarea, schimbând numele copilului, nu-i mai pune unul pe care l-a avut alt copil al părinților "fără noroc", ci îi pune pruncului un nume de fiare sălbatice (pentru a căpăta putere, forță, agerime și a nu se îmbolnăvi din nou). Așa se explică pentru ce pe mulți români îi cheamă Lupu, Ursu, ca nume de botez, nu de familie. Se face o distincție clară între numele dat copilului înainte de botez și numele primit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
această rasă contradictorie și pătrunde în profunzimea esenței acestui tip feminin. În calitate de romancier, observator și psiholog, Gaston de Lamarthe se consacră în Notre coeur studierii persoanelor mondene, făcându-le portrete ironice. El pretinde a cunoaște și analiza femeile cu o agerime infaibilă și unică. Scriitorul o clasează pe doamna de Burne printre desfrânatele contemporane, al căror tip îl schițează în românul sau Une d'Elles. El este primul care a descris această nouă rasă de femei agitate, cu nervi de isterice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cineva că este un om de spirit atunci cînd strălucește printr-o reflecțiune, sau atunci cînd se remarcă printr-o vorbă de duh. Voltaire - model de spirit pătrunzător și ironic - ne ajută să Înțelegem mai bine În ce constă această agerime de gîndire, sau de limbaj: „Denumim spirit cînd o comparație nouă, cînd o aluzie fină; aici, folosirea exagerată a unui cuvînt luat Într-un sens și Înțeles Într-altul dincolo, o legătură delicată Între două idei puțin asemănătoare, o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai canalie decât Cațavencu. Acesta va fi nevoit să conducă manifestația în onoarea decrepitului șantajist, întruchipare a degenerescenței unei clase și a unor idealuri. În farsa D-ale carnavalului (1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio, antrenează în „goană nebună” un zănatec, nevricos cvartet. Un mănunchi de zurbagii păliți de caricatural, oricât se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
asemenea trecut, epocă a șugubățului Anton Pann, se repliază C. în acești ani, creând narațiuni cu o tentă de străvechime. Lungul nasului (localizare după Aulus Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie pentru poveștile sale orientale, cu agerimi nastratinești, cu irizări de feeric și de fantastic: Pastramă trufanda, Pradă de război (după J. A. Decourdemanche), Calul dracului, pe motivul, clasic, al nefârtatului păcălit de o femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
comportamentistă a unor personaje istorice cărora li se atribuie psihologii moderne - în ficțiunea istorică. D. a creat câteva personaje feminine care tind să se aglutineze într-o imagine a femeii contemporane, ce contrazice tipologia tradițională: „femeia cultivată, misterioasă, de o agerime remarcabilă a minții, nu lipsită de voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
nevoie de prime de Încurajare. El s-a afirmat de la Început În paginile literare ale cotidienelor Timpul și Ecoul, ale Revistei Literare și-n volumul de nuvele, Întâlnirea din pământuri, apărut anul trecut. (Ă). Arta lui Marin Preda stă În agerimea intuiției lui care știe să surprindă amănuntul viu, nu pentru ca să dea operei scrise o culoare naturalistă, ci pentru ca să sublinieze prin acest amănunt ceea ce e mai caracteristic unui personaj sau unei situații, Înfățișând astfel cititorului ilustrarea cea mai palpabilă - și n-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]