382 matches
-
câteva persoane de la care a învățat că banii înseamnă viața, și ca atare s-a schimbat foarte mult. Mi se părea ceva necurat la mijloc, să reacționeze așa din cauza unor nenorociți de bani. Am aprins tămâie și am stropit cu agheasmă, dar tot nu se liniștea. A ieșit pe balcon și am țipat la ea, că se întindea în afara balconului. Apoi a ieșit pe scări și iar am țipat când mi-a fost teamă că se duce pe scări. Nu stătea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare de spălat picioarele". Nu era nici o încăpere pentru baie, ci numai spălătorie de rufe. Se făcea baie în saloane, în condiții precare, utilizându-se în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de cosaș: ciocan, nicovală, coasă și gresie. (Gh.F.C.) Mortul din familie spurcă mai mult decît mortul străin. (Gh.F.C.) Femeile care gătesc mortul pentru groapă sînt necurate, nu au voie să gătească mîncarea de pomană. Ele trebuie să se spele cu agheasmă și să meargă la preot. (Gh.F.C.) Frații născuți în aceeași zi, săptămînă sau lună sînt legați pe viață. La moartea unuia, se fac rugăciuni pentru ca celălalt să trăiască. (Gh.F.C.) Morții sînt pizmași pe cei rămași în viață; de aceea li
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rumăn ca bujorul; miere, ca să fie dulce la vorbă; pîne, să aibă îndestulare și să fie bun ca pînea; zahăr, ca să-i fie viața dulce; ou, să fie sănătos și întreg ca oul; lapte dulce, să fie alb ca laptele; agheasmă, să nu se apropie de el duhurile necurate. în scăldătoarea nou-născutului se pune: lemnie*, ca copilul să umble degrabă în picioare; zdreveț*, popchișor* și cătușnică*, ca să fie vîrtoșel; cînepă, ca să crească ca cînepa; untură de porc, ca să se îngrașe ca
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu-l vor strica. Se crede că nu e bine a pune sămînța pregătită pentru sămănat în saci de făină, căci la din contra, acel fel de pîne, răsărind, va avea mult tăciune. în ziua de Bobotează, să botezi cu agheasmă sămînța ce trebuie s-o sameni. Se crede că nu este bine a da cuiva oareșicare sămînță, fiindcă la cel ce dă rodește mai mică. Sicriu Cînd pocnește sicriul, nu-i bine. Sită Să nu pui sita pe cap, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șapte taine. Ele au fost acceptate și de ortodoxie. Din secolul al XV-lea, numărul tainelor a fost diferit. Ioasaf, mitropolitul Efesului, citează zece, Sf. Dionisie - șase, Sf. I. Damaschin - două. Alte texte, doar trei: hirotonia monahală, slujba morților și agheasma cea mare. Dincolo de numărul tainelor acceptate, trebuie menționat faptul că există o diferență esențială între Sfintele taine și sacramente. Harul se pogoară și asupra unor lucrări sfinte (sacramentalia), care nu sunt însă taine: sfințirea bisericii, a crucilor și a icoanelor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
brodate : M.M.B. - Serviciul de Pază și Ordine. Agenți multirol, aș putea spune, i-am văzut în multe ipostaze. Un asemenea agent ajută la închiderea și deschiderea raclei, are în grijă cordoanele de securitate, dă sfaturi pelerinilor prezenți, poartă găletușa cu agheasmă cu care preotul de serviciu stropește mulțimea prezentă după slujbă, negociază cu „zona gri” a locului, toată acea mulțime de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
casele lor. Mașinile lor sunt parcate nu departe de ceea ce este șantierul Teatrului Național din Iași. Îi urmăresc de la distanță, sunt foarte dinamici, se agită, se opresc brusc, se urnesc gesticulând, poartă cu ei icoane de toate dimenisiunile, sticle cu agheasmă, busuioc, flori. Mașinile ce-i așteaptă cuminți în parcare sunt în marea lor majoritate Audi și Mercedes, de culoare neagră. Toți acești bolizi germani de mare viteză sunt echipați cu stație de emisie-recepție și detectoare radar. Cu câteva rare excepții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mulți bărbați beți ce dorm culcați pe bănci înăuntru și ne mai este și frică, am auzit că se fură”. Termină de mâncat, apoi așteaptă „sfințirea apei” de către preoți. „Nu putem pleca așa de aici, dacă nu avem și niște agheasmă nouă”, spune una dintre cele două pelerine, ca un fapt de la sine înțeles. 10 octombrie 2010. A doua parte a zilei Din nou pe teren. Masă cu monoglutamat de sodiu. Pomelnice, acatiste, lumânări, rețeta secretă a pelerinajului. Calea Sfinților sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dea la buzunar, la Iași sunt mai săraci pelerinii, dar mai omenoși, dau din puținul lor. Acolo e și mai criză ca aici !” Mai are și alte surse de venit, la Iași mai vinde și sticle de plastic goale pentru agheasmă, dar nici activitatea aceasta nu-i aduce prea mulți bani, „ne aleargă comunitarii, spun că luăm sticle de la ghena de gunoi, dar nu-i așa, noi le spălăm bine înainte, ce, ne batem noi joc de om ?”. Pe platoul din spatele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
femei joacă mica lor piesă de teatru, trăgând însă avid cu coada ochiului la ceea ce urmează să se întâmple. O țărancă în vârstă scoate dintr-o sacoșă ponosită de cârpă o sticlă de plastic de jumătate de litru, plină cu agheasmă, și începe să toarne conținutul, cu un fir subțire, pe brațele și pieptul culcate pe pietriș. Se aud acum urlete și înjurături, scena începe să devină deranjantă. Apar de nicăieri doi jandarmi, le ridică pe cele două „demonizate”, pentru a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nefiind altceva decât un mare „supermarket” religios. An de an, există produse-vedetă, ce se disting prin gradul lor de noutate, dovadă a dinamismului și concurenței de pe această piață a bunurilor de „consum religios”. Astfel, am repertoriat sticle de plastic pentru agheasmă sub formă de amforă (foarte practice, de altfel), icoane „trase” în rășină și bătute cu pietricele colorate, kitsch-uri sacre (icoane, mir, veșmânt sau vată) aduse de la locuri de pelerinaj renumite și în general mai greu accesibile (Ierusalim, Rusia, Ucraina
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
135-136). Iar eu nu pot să nu mă gândesc la faptul că remarca sa se potrivește de minune la bătălia pentru „formă și imagine” la care am asistat la Iași, în octombrie 2012, legată de colectarea și transportul „apei sfințite” - agheasma. Astfel, pelerinii utilizau trei feluri de recipiente : sticle de plastic de 0,5 litri sau 1,5 litri, sticle care au conținut anterior apă, niciodată alcool. Urmau apoi tot recipiente de plastic, dar mai elaborate, sub formă de amforă, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
29 oct. 2012). - „Cuvioasa Parascheva. După pelerinaj, credincioșii s-au înghesuit la sarmale” (Digi 24 TV, 24 oct. 2012). - „Reportaj lângă butoiul cu apă sfințită. Diabolica (italice în original) filieră a bunicilor care-și exploatează nepoții pentru un pahar cu agheasmă” (Gândul.info, 6 ian. 2011). - „Trei muncitori din Giurgiu au descoperit moaștele unui sfânt pitic” (Kamikaze, 31 oct. 2012). f) Memoria comunismului. - „Arsenie Boca, Sfânt fără acte” (ProTV, 28 nov. 2012). - „S-a băgat moaște !” (gândul.info, 26 oct. 2008
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
provocator și excitant. De aceea, pentru a menține veșnic treaz în memoria urmașilor acest episod tragicomic, în fiecare an evenimentul este comemorat cu mare pietate pe 6 ianuarie, moment în care se sfințesc mii de tone de apă transformate în agheasmă, prin coborârea Sfântului Duh care asistă pe un ger cumplit sub formă de porumbel zgribulit de frig la această laborioasă activitate duhovnicească și a neobosiților intermediari tereștri, slujind în bisericile și mănăstirile noastre, fără cea mai mică intenție de căpătuială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
duhovnicească și a neobosiților intermediari tereștri, slujind în bisericile și mănăstirile noastre, fără cea mai mică intenție de căpătuială ori de rotunjire a veniturilor personale. Nu! Din pură convingere... În ceea ce-l privește pe tovarășul șef de post, tot despre agheasmă este vorba, numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Din pură convingere... În ceea ce-l privește pe tovarășul șef de post, tot despre agheasmă este vorba, numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia. Și ca la orice chef demn de acest nume, românul își manifesta surplusul de sentimente, preaplinul trăirilor interioare prin intermediul cântecelor; ceea ce e un lucru pozitiv absolut benefic din punct de vedere psihologic, ducând sufletul la un catharsis după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la o înălțare și curățare a păcatelor omenești. Iar dihăniile noastre păroase numai îngerași nu erau. Așa că... da, cântau. Cum? Aveți răbdare. Mai întâi să luăm notă de repertoriul abordat. Din multitudinea de cântece masacrate fără milă pe altarul sacrosanctei "agheasme" de Zăvoaia, se evidențiau tulburător două piese total diferite, dar având profunde accente înălțătoare, sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații, iar cealaltă Când eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu mâinile goale. "Hanibal ante portes!" (Hanibal este la porțile Romei) Patria e în pericol! Era tevatură mare. Dar ceilalți, cei mai numeroși, în ciuda eforturilor disperate, nu reușeau să-și ridice târtanele slăninoase de pe scaune, cauza fiind efectul paralizant al agheasmei de Zăvoaia, care le blocase funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la drapel cu schimbul după un grafic bine stabilit, întocmit cu minuțiozitate de șeful lor. Odată chestiunea rezolvată sub întreitul aspect: tehnic, militar și patriotic, au ajuns la concluzia justă și unanimă că merită cu prisosință o doză dublă de agheasmă. Păi, nu? Au cerut binecuvântarea Celui de Sus, care se afla din belșug în această licoare zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să bea în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul ritual arhicunoscut. "Temperatura" crescând într-un ritm vizibil accelerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în otorinolaringologie din Europa, al cărui cabinet particular funcționează și la această oră pe aceeași stradă și la același număr în capitala mondială a valsului. Distinsul medic vienez a recomandat călduros ca tratament vocal, fără cea mai mică ezitare excelenta "agheasmă de Zăvoaia". Și... a început "aghesmuirea" cu acest admirabil unguent. Mărturisesc cinstit că interpreții noștri nu aveau studii de specialitate, însă Duhul Sfânt, în marea lui milă, își coborâse cu generozitate harul asupra lor, înzestrându-i cu niște "voci" pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei o răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]