576 matches
-
infam»: „N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme: Îmi turtește pălăria și mi-o aruncă cât colo. Până să mă plec s-o ridic, infamul se suie Într-o trăsură și pleacă...”. În timpul balului, devenit aghiotant al lui Pampon, infamul, Într-un caz de traducere dublă, Crăcănel se declară din nou inflexibil (e crud), când Îl crede pe Iordache Bibicul: „Da! vreau scandal...”. Principala modalitate de creare, vehiculare și de Întreținere a scandalului rămâne - Într-o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
când Marc Antoniu a dăruit Cleopatrei o parte din biblioteca Pergamului, drept compensație pentru arderea Museionului. În 391 d.Hr., creștinii, luând cu asalt templul Serapis, ard și biblioteca. Rămășițele au slujit în anul 641 la încălzirea băilor lui Amru, aghiotantul lui Omar, după cucerirea Alexandriei, care, când califul l-a întrebat ce să facă cu b., i-a răspuns prin dilema rămasă celebră: dacă ea cuprinde scrieri conforme Coranului, poate fi distrusă, întrucât există Coranul; dacă nu, cu atât mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
cursurile de la „Sf. Sava”, unul dintre profesori fiind C. Aristia, cu care se inițiază în meșteșugul actoricesc. I se prevedea o bună carieră de actor. Va intra însă în armata națională, cu gradul de praporgic, fiind promovat după un timp aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Fire capricioasă, oarecum ciudată, trăiește o tinerețe agitată, cu un gust pronunțat pentru excentricități. Nu rămâne mult timp cantonat în garnizoana Giurgiu, prezentându-și, în august 1836, demisia. În 1842 ajunge șef al Poliției la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
afla și el în închisoarea de la Rahova. Intr-o noapte înăbușitoare de vară cei peste 80 de deținuți au fost sculați pentru percheziție de supraveghetor și el țigan de origine. Acesta, numai în ciorapi și fără cizme a căutat împreună cu aghiotanții săi peste tot. Au tăiat și saltelele din care ieșeau nori de praf dar în cele din urmă, sătui de căutare, au plecat. La mirarea deținuților în legătură cu cele întâmplate puradelul, din norul de praf, își arată picioarele încălțate
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
10, când trenul regal a oprit În gara Iași. Alături de rege și regină, În vagoane se aflau doamnele Mavrogheni și Bengescu - „dame de onoare”, doamnele Buri și Müler - „doamne de companie”, generalul Vlădescu - prefectul Palatului, colonelul Manu și colonelul Priboianu - aghiotanți regali . Dispunerea pe peronul gării respecta un protocol bine stabilit și utilizat și la 1911, cu ocazia vizitei regale la aniversarea semicentenarului universității. În partea stângă, se afla o companie a Regimentului XIII „Ștefan cel Mare”, cu drapel și muzică
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
am fost singurul cunoscut între miile de deținuți ca un neliniștit permanent. Nu am putut suporta jugul. Am zis: mor, dar rămân în picioare! Asta a fost deviza mea! L-am întâlnit, spre exemplu, și pe colonelul Marian, care fusese aghiotantul lui Gheorghiu-Dej, venit cu divizia "Tudor Vladimirescu". Lica Gheorghiu s-a căsătorit cu un inginer, al cărui nume l-am uitat, s-a dus la taică-său și i-a zis: "papa, vreau viză de călătorie de nuntă în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vede pe ilegalista interpretată de Lica Gheorghiu are replica: "Unde te strecori tu, căprioară zveltă?" C. I.: Și nu se râdea în sală când se proiecta filmul la replica asta? S. Ț.: Nu-mi mai amintesc. Colonelul Marian, care fusese aghiotant lui Dej, a avut o discuție (cum are fiecare!) și a povestit secvența asta sub formă de analiză: că pe Lica a lăsat-o ăla și acum și-a găsit altul etc. Discuția, bârfa asta, a ajuns la urechile lui
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la urechile lui Dej care a dat dispoziție să fie arestat, judecat și a fost condamnat la doar 6 ani. Era un om inteligent care spunea: "Vedeți, mie mi-au dat numai 6 ani!" C. I.: Și cum, un fost aghiotant al lui Dej făcea pușcărie cu ceilalți deținuți politici, dușmani de clasă, nu avea un regim special, că doar era comunist?! S. Ț.: Era comunist, desigur, dar făcea pușcărie ca oricare altul. Dar ce era singurul? Erau anchetatori care au
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și nu mai putea rămâne pe poziție. Și spunea Marian: "Eu am 60 de ani, dar dacă mă întorc acum, pentru ăștia nu mai sunt bun pentru că sunt condamnat. Dacă se schimbă regimul, de asemenea sunt proscris pentru că am fost aghiotantul lui Dej, așa că viața mea este terminată!" C. I.: Deci, era conștient de asta. S. Ț.: Sigur că da! Dar erau mulți anchetatori care s-au întâlnit cu foștii anchetați! Ziceați că nu exista solidaritate între deținuți!? Păi nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
l-a mutat nimic. S. Ț.: Nu, și-a revenit repede. I-am mai cunoscut pe Prelipceanu Vasile 46 tot de la Opera din Iași, tot cântăreț de operă, doctorul Al-George, un doctor Munteanu, din București, generalul Stareșin, colonelul Marian fost aghiotant a lui Dej, Hertzog Christian 47, Schmidt Dietmar 48, Prall Gunter 49, Popescu Vasile, Falk Peter 50, Gherdanovici Ștefan 51, Paleologu, Basmagian, fost impresar la Teatrul "Alhambra" din București, pe George Văsii arhitect din București, Nae Rădulescu arhitect din București
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
hectare de pământ prin zona Prutului. După Primul Război Mondial, străbunicul meu a fost expropriat, i s-a luat o parte din pământ. Nu știu mai nimic despre acest străbunic. Un om de încredere a lui tata, un fel de aghiotant, le-ar fi spus surorilor mele despre această proveniență a pământului. C.I.: Câți frați a avut tatăl dumneavoastră? R. R.: Au fost trei frați și trei surori. Cei trei băieți care au plecat în Primul Război Mondial pe front. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la tronul României în persoana „Măriei Sale Marele Voievod Mihai de Alba”, care devenea „Mihai I-iu, rege al României. În timp ce fostul rege își făcea bagajele pentru a părăsi țara, principele Mihai, încă Mare Voievod de Alba Iulia, este invitat de aghiotant să se prezinte în Sala Tronului. Aici, în prezența generalului Ion Antonescu, președinte al Consiliului de Miniștri, a patriarhului Nicodim, a lui Dimitrie Gh. Lupu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, depuse jurământul, într-o formulă schimbată și prescurtată
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fost adus împreună cu un întreg lot de evrei, dispersați prin toată Jilava. Nu vorbea aproape deloc și se plimba pe interval mai tot timpul. Mult timp prezența lui în Jilava nu avea pentru noi nici o explicație. Când a fost adus aghiotantul generalului Doncea - fost ministru comunist al armatei, apoi primar al capitalei - căpitanul Madolciu, care fusese arestat pentru a depune mărturie împotriva șefului său, totul s-a explicat. Doncea avea două soții: una, dată de sovietici în perioada cât fusese fugar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și noi și se împotrivesc cu un risc mult mai mare decât al nostru aventurismului politic al actualei conduceri a Ministerului. Aurel Preda este descendent al unei familii de preoți și ofițeri. Tatăl său, căpitan în primul război mondial, devine aghiotant al Majestății Sale Regina Maria. Urmează Școala de Război și, în timpul celui de-al doilea război mondial, este locțiitorul comandantului diviziei de blindate "România Mare". Aurel Preda se pregătește, în tradiția familiei, pentru cariera militară (ofițer de aviație), după care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
chiar și avioanele cu care călătoreau în Australia Regina Marii Britanii și alți membri ai familiei regale. La nivelurile oficiale de lucru la București nu se accepta ideea, măsura părând, cumva, ofensatoare. A doua: gazdele australiene solicitau acordul Părții române ca aghiotantul militar atașat șefului statului român să poată urca la bordul navei prezidențiale îndată după aterizare spre a fi alături de oaspete atunci când acestuia i se spunea bun venit. De asemenea, acceptul privind prezența aceluiași aghiotant în avionul oficial la toate zborurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
australiene solicitau acordul Părții române ca aghiotantul militar atașat șefului statului român să poată urca la bordul navei prezidențiale îndată după aterizare spre a fi alături de oaspete atunci când acestuia i se spunea bun venit. De asemenea, acceptul privind prezența aceluiași aghiotant în avionul oficial la toate zborurile ce aveau loc în Australia, conform programului vizitei. În această privință, gazdele argumentau că aghiotantul respectiv era însărcinat cu însoțirea permanentă a oaspetelui român și, deci, era datoria lui să fie prezent și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
aterizare spre a fi alături de oaspete atunci când acestuia i se spunea bun venit. De asemenea, acceptul privind prezența aceluiași aghiotant în avionul oficial la toate zborurile ce aveau loc în Australia, conform programului vizitei. În această privință, gazdele argumentau că aghiotantul respectiv era însărcinat cu însoțirea permanentă a oaspetelui român și, deci, era datoria lui să fie prezent și în nava prezidențială. Nici această problemă nu primea răspuns de la București până într-o fază avansată a pregătirii vizitei. Impresia mea doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
cu asemenea chestiuni până când ridicarea și soluționarea lor nu mai puteau fi amânate. În final, se accepta dezinfecția navei prezidențiale o formalitate: erau dezinfecate sumar, de fapt simbolic, doar pragurile celor două uși ale avionului oficial, la prima aterizare. Iar aghiotantul atașat șefului statului, comandantul de escadrilă RAAF Graham Rowe, călătorea împreună cu noi pretutindeni unde se zbura în Australia; se dovedea deloc surprinzător un om manierat, discret, care nu deranja pe nimeni cu nimic. Și, după primul zbor, românii membri ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
nu deranja pe nimeni cu nimic. Și, după primul zbor, românii membri ai delegației oficiale sau care însoțeau această delegație se obișnuiseră cu prezența lui și nu se sfiau să se poarte firesc și degajat. Că cel în cauză, respectiv aghiotantul militar, își făcea treburile lui, nu încape îndoială. Dar, în fapt, ce era de ascuns față de el? Împreună cu reprezentanții Guvernului australian, pregăteam, prin discuții îndelungi, programul, locurile și modul de desfășurare ale vizitei. Mă însoțea în această activitate consilierul Petre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
dintre cei care ne pregăteam să-i întâmpinăm pe oaspeți. Luni, 11 aprilie, la ora 8,00 a.m., eram la aeroport. În curând, soseau Guvernatorul general Ninian Stephen, primul-ministru Bob Hawke, cu soțiile, alți înalți oficiali australieni. Făceam cunoștință cu aghiotantul atașat șefului statului român. Guvernatorul general și premierul ilustrau cum nu se poate mai bine diferența dintre metropolă și fosta colonie. Sir Ninian Stephen era un englez tipic, înalt, suplu, cu ținută dreaptă și un aer îndatoritor, dar distant, flegmatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în tinerețe câștigase un concurs de băut bere. Cum stătea pe aeroport, își privea mereu vârful pantofilor, înclinând capul după cum îi contempla dinspre stânga, apoi dinspre dreapta. La ora 8,30 a.m., aeronava prezidențială ateriza. Urcam treptele scării, urmat de aghiotant. Spuneam bun venit oaspeților. Remarcam că arătau obosiți, nedormiți, cu ochii încercănați. Îl anunțam pe Nicolae Ceaușescu cine-i întâmpina la scara avionului. Urma ceremonia sosirii: prezentările, intonarea imnurilor celor două state, trecerea în revistă a gărzii de onoare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
spus lui Andrei: "Vezi, ți-am spus, îmi propui un om, dar să fie unul de-al nostru, trebuie să fie un băiat bun!" I-a cerut lui Andrei o recomandare din câte am înțeles. M. M.: Pentru ca să-și ia aghiotant, probabil. S. B.: A venit special pentru a sta de vorbă între patru ochi cu căpitanul Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
am întâlnit cu un alt căpitan de geniu. M-a salutat și m-a întrebat ce fac la București. Eu eram îmbrăcat civil pentru că mă trecuse în rezervă.. Zic: Sunt chemat de generalul Jelev! A! Mergeți cu mine! Io sunt aghiotantul lui! M-am suit într-o Pobedă cu el, era șofer un militar. Când a pornit ăsta din Gara de Nord în trombă, cu viteză extraordinară, eu i-am zis: Stai, bă băiatule, mai încet! Că ne omori dracu’ pe drum! ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Vâșinski, cu o singură lovitură de pumn în masă, a sfărâmat totul... Totuși, tânărul rege Mihai rămase calm... nu se lăsă intimidat de grosolănia reprezentantului unui regim grosolan... Vâșinski a ieșit trântind ușa, că a căzut tencuiala din jur, șoptind aghiotantului său: „Tânărul ăsta e o nucă tare !” Și, totuși, Regele, prin șantaje a fost silit să abdice. Dacă nu abdică, l-a somat Petru Groza, primul ministru, cei 1000 de studenți care manifestau pentru monarhie, în fața Palatului... vor fi împușcați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noi și de aiurea. Fără sfârșit, căci Însăși evoluția istorică Îmi va pune În față situații noi. N’o fac Însă și pentru că Însuși acel Candiano, după ce și-a spălat rușinea În Războiul de Independență, și-a Încheiat cariera ca aghiotant regal. Ar mai fi un motiv pentru a-l lăsa În pace pe prietenul nostru, anume că mai târziu a ajuns victima lui Bulă pe când acesta devenise turnător la Securitate: „La Popești se mănâncă“... păcat capital la acea „epocă“, ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]