420 matches
-
În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le evidențiază, însă, pe cele două Lovinescu, este extraordinara sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul cu lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
nu te temi că ai ajuns la capăt/ Să-ți fie totuna încotro apuci/ Să nu-ți mai fie frică de moarte/ Mai mult decât de viața pe care-o duci". Versurile din Urcarea muntelui se impun prin alura lor agonică și, în același timp, protestatară, prin vehemența tonalității vaticinare, prin imaginile refuzului unei realități dezagregante, în care individualitatea era condamnată la neant, iar vina colectivă era escamotată. Sentimentul singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
în acest fel, polemic într-un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva, dar se trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
1979 Clivaj între a vrea și a fi dintr-o mie de cauze din nou voi fi prof de gumilastică Să tipăresc Sperietoarea fără să fiu obosit să intrăm undeva să ieșim de undeva să joc tenis într-un amurg agonic omul cu glugă poate să mai aștepte Să nu vociferez mai tare de cinci decibeli Într-o beznă ca asta generală câte un mic incendiu de rochii agită pompieria marxistă Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului Văd oameni cărându-și groapa
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
de frunze barbare din brumărel trei morți, trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți stăteau aliniați pentru a fi împușcați timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac.
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
nu sunt ale mele, ci ale lui și înaintează pe ape. cel mai tare mă dor palmele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și sângerează în ierusalim. eu mă întunec, el luminează. eu, partea lui agonica, el partea mea vie. sunt legat de el cu frânghii invizibile, nu mă lasă: el, aerostatul meu, mă trage după sine în văzduh pe mine, săculețul sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
pe niște scări, a pași într-un hol circular în care un ac aruncat în sus s-ar afla în cea mai vie dificultate de a găsi vreun loc pe podele. În încăpere lipsește aerul, cozile se frământa, precum flancurile agonice ale unui dinozaur, bătălia se dă pe centimetri pătrați, ai impresia că lipsește numai robinetul de gazare. De facut are, fiecare, două rânduri de cozi, căci la un ghișeu se eliberează factura, la un altul se plătește. Aici, nici hoții
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
despre ochiul orb, în Amphitrion, nr.4, din 5 aug. 1998; Cristea-Enache, Daniel - Biet taumaturg postmodern!... în Adevărul literar și artistic, nr.427, 21 iulie 1998; Filimon, Mariana - La lnmina țipatului, în Contrapunct, nr.6-7, iunie-iulie, 1998; Vasile, Geo - Scrisul agonic, un manifest poetic, în Luceafărul, 29,29 iulie 1998; Regman, Cornel - George Vulturescu și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8, 1998; Munteanu, Romul - George Vulturescu: scrisul agonic și
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
La lnmina țipatului, în Contrapunct, nr.6-7, iunie-iulie, 1998; Vasile, Geo - Scrisul agonic, un manifest poetic, în Luceafărul, 29,29 iulie 1998; Regman, Cornel - George Vulturescu și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8, 1998; Munteanu, Romul - George Vulturescu: scrisul agonic și final de mileniu, în Luceafărul, nr.39, 4 nov. 1998; Prelipceanu, Nicolae - Scrisul agonic al lui George Vulturescu, în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
Scrisul agonic, un manifest poetic, în Luceafărul, 29,29 iulie 1998; Regman, Cornel - George Vulturescu și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8, 1998; Munteanu, Romul - George Vulturescu: scrisul agonic și final de mileniu, în Luceafărul, nr.39, 4 nov. 1998; Prelipceanu, Nicolae - Scrisul agonic al lui George Vulturescu, în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus -M-atârn de tine, Poezie, versiunea ‘80, în Arca, nr. 10-11-12(115-117
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8, 1998; Munteanu, Romul - George Vulturescu: scrisul agonic și final de mileniu, în Luceafărul, nr.39, 4 nov. 1998; Prelipceanu, Nicolae - Scrisul agonic al lui George Vulturescu, în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus -M-atârn de tine, Poezie, versiunea ‘80, în Arca, nr. 10-11-12(115-117), 1999, pag. 177-179; Grigurcu, Gheorghe - O energie neagră, în România literară, XXXIII, 9-15 febr. 2000
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus -M-atârn de tine, Poezie, versiunea ‘80, în Arca, nr. 10-11-12(115-117), 1999, pag. 177-179; Grigurcu, Gheorghe - O energie neagră, în România literară, XXXIII, 9-15 febr. 2000; Bărbulescu, Simion - Estetică scrisului agonic, în Luceafărul, nr. 11(457), 22 martie 2000; Galu, Cristina - Trei poeți, Steaua, 21, nr. 2-3 (619-620), febr.-martie, 2000., pag. 62. Nașteri în 1951
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn sensul în care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din ciclul Parcul (1988), de pildă. Discursul poetic, astfel decantat, a căpătat o directețe al cărei efect nu mai vine exclusiv din insolitul maladiv afirmat la modul ostentativ
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
unor drepturi fundamentale. Preoția crea un statut luptător. "Preoți cu crucea-n frunte. Căci oastea e creștină", sună un celebru vers al revoluției din 1848. A alege între cele două cariere cariera armelor echivala cu o dezrădăcinare. Toată literatura Imperiului agonic, excentrică, se sprijină pe dezrădăcinații unei lumi care nu-și mai găsește reperele, argumentele, justificările. Marii eroi ai ei reprezintă paradigme ale de-realizării. Ale - în alt limbaj - dezumanizării. Pînă la un punct, Apostol Bologa se afirmă în cadrul acestei paradigme
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
evident, excesul propagandistic pe care-l ilustra aripa comunizată a suprarealismului ce nu ezita a taxa mișcarea lui André Breton drept o dovadă a decadenței erei burgheze. Astfel încît, spre a cumpăni situația, vorbește despre două fețe ale suprarealismului, una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie (și asta desigur nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
aparține, biologic, autoarea. "tu ai spus: Ťar fi trebuit să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
holeră. Oameni, care s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit, cu trenul peste fluviul sfînt al Gangelui. Și, de aici, se îndreaptă spre
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]