402 matches
-
la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața, Mama s-a stins în chinuri grele la spital, pe patul de suferință în care, complet intubată, a agonizat aproape o lună” (p. 121). Pe parcursul evocării, autorul scoate de la sertar vechi scrisori adresate Mamei în frageda copilărie, realizând astfel o recuperare a acelor ani și o redesenare a profilului matern cu ochii de altădată ai copilului inocent (p. 123-125
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
sting televizorul și uite așa am ratat nenumărate finaluri”, povestește Katie.Boala este atât de rară încât, inițial, medicii au crezut că tănâra se preface. „Mie îmi venea să îmi bag unghiile în carne, atât de puternice erau măncărimile. Eu agonizam, iar doctorii se uitau la mine și-mi zicea că spun prostii, că boala e doar în capul meu”, spune aceasta. Diagnosticul i s-a pus la 20 de ani. Nu s-a găsit deocamdată leac pentru urticaria la apă
Este alergică la apă. Nu face baie şi nu plânge () [Corola-journal/Journalistic/67753_a_69078]
-
la numai 23 de ani, într-o cameră din casa vieneză în care murise și Beethoven. Închiriată de Weininger special pentru acest moment. Își va îndrepta pistolul către inimă și va apăsa pe trăgaci. Rezultatul nu este însă cel scontat, agonizând câteva ore înainte de a-și afla sfârșitul. Pe coperta a IV-a a ediției române este reprodusă celebra fotografie a lui Weininger mort, cu puțin înainte de a fi așezat în sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Iar pe omul de artă l-au privit permanent ca pe un apostol ideologic într-un incontinent scenariu de teologie negativă, în timp ce creația adevărată și producția autentică de bunuri spirituale au fost exilate undeva la periferia istoriei și lăsate să agonizeze în spațiul unei precarități bine susținute și eficient dirijate. Acum, cînd societatea românească se zbate încă, nu în hățișurile unui capitalism sălbatic, așa cum se spune atît de apăsat, ci în convulsiile sălbatice ale unui comunism muribund, cînd statul însuși luptă
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
2011, s-a scris că Amy Winehouse, solista care a murit la vârsta de 27 de ani, în iulie 2011, avea o alcoolemie impresionantă. Astfel, se poate ca ea să fi murit după ce a intrat în comă alcoolică și a agonizat așa ore în șir. Droguri nu s-au găsit în sângele ei. Raportul nu a mulțumit pe toată lumea, cunoscuți de-ai cântăreței declarând atunci că bruneta se cumințise în ultimele luni de viață. Acum, după un an și jumătate de la
Ancheta în cazul morţii unei cântărețe, redeschisă () [Corola-journal/Journalistic/72993_a_74318]
-
Europa, vorbind explicit despre sfârșitul „unei vaste conflagrații ce amenința să năruiască un continent întreg ”. Dar străfulgerarea oniric anticipativă cu valoare premonitorie a părintelui Mantu nu se oprește aici. La finele bătăliei, țara redobândește acea parte a teritoriului strămoșesc ce agoniza sub „trufia apăsătorului secular”. Istoricii vor numi, ulterior, acest moment al istoriei României Războiul de Întregire a Neamului, iar pe eroul său, făuritorul statului național român, Ferdinand Întregitorul. Clipa astrală a alipirii Ardealului la trupul țării este marcat - în realitate
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
atunci, acutizată acum, evidentă pentru oricine ar consulta o listă cu editorii activi; apoi, nu știu dacă simpla introducere a unor cursuri (care nu pot fi decît opționale; și pe cine ar interesa, cîtă vreme institutele de cercetare în domeniu agonizează?) la facultățile de Litere ar rezolva problema pregătirii specialiștilor în editarea literaturii clasice și moderne; probabil că trebuie să se schimbe multe și în optica editurilor, în aceea a criticii de întîmpinare și, desigur, în perspectiva pe care o au
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
de onorarii ca oriunde în lume, dacă tot imităm capitalismul, de impozite mici sau chiar de scutiri, cum au unele țări cu mulți laureați Nobel. Or, la noi bibliotecile sătești practic nu mai există, iar cele orășenești, dacă mai sînt, agonizează. Un sondaj făcut cu doi ani în urmă arată că 70% din populație nu a pus, după Revoluție, mîna pe o carte, nu a deschis o carte. De aici, invazia subculturii, a kitsch-ului, a violenței și prostului gust prin
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
pur și simplu sfâșietoare, fără nici o pană artistică. Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului: "22 mai (2006). Mă obsedează întâmplarea de ieri. În timp ce mă întorceam de la Suceava la București, cu mașina, am oprit pe marginea șoselei, cu 16 kilometri înainte de Bacău, într-o parcare, bineînțeles neîngrijită, lipsită de vreun copac care
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
să găsesc unul la Cărtărescu, la Coșovei sau la Iaru. Iată, din Frica pe care o pomeneam adineauri: „«Pe onoarea mea! A ros paharul de cristal/ până la picior! L-am văzut eu! Un cristal/ de două sute de lei!»// Cu bărbia agonizând pe gaura unei țevi de pușcă.../ Cu sentimentele vraiște în gură de șarpe.../ Mâine va semăna din profil cu o gaură neagră/ Stai! Cine vine? - Caporalul de schimb - la mine.// Râzi în întuneric... Râzi de mine.../ Cine ești tu cel
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
înălțimile, nici marea. Își țin într-un cufăr propriul infinit, bucată lor de mare. Și-l păzesc cum pot, lăsându-se învăluiți de uitare, ca într-o ceață. Uneori Valparaíso se zbate că o balenă rănită. Se clatină în vânt, agonizează, moare și reînvie. Aici fiecare ființă poartă în suflet amintirea unui cutremur. E un crampei de spaimă, lipit de inimă orașului. Înainte de naștere, fiecare om e un erou. Căci în memoria portului există acel dezastru, acea înfiorare a pământului ce
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
o emoție care transcende textul poetic ca atare, precum o aură paradoxală a terestrității: "Pentru mine, ca femeie, despărțirea a fost o / binecuvîntată eliberare. Dar ca mamă de minori / pe care justiția găsise de cuviință să-i des- / partă, am agonizat îndelung. Întîmplarea am resim- / țit-o ca pe-o jertfire a investiției mele de su- / flet în copii". (Despre singurătate). Sau: M-am vindecat de iluzie încet, am convertit cala- / mitarea în sursă de motivații pentru a scrie. Am scris făcîndu-mi
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
În concluzie, dacă României i se recunosc virtuțile economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică, așa cum mi-o imaginez eu de la București, sau agonizează? Este înregistrată de conștiința publică sau trece neobservată? Care sînt vedetele momentului? Care sînt discuțiile cele mai pasionante? - întrebările unui critic mă îndeamnă înainte de toate să definesc conceptul. Dar o expunere în doar cîteva cuvinte e imposibilă. Prin ,viață literară
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
întrebare: "Unde mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au /intersectat în treacăt sau/ de-a foarte lungul vieții?// Unde s-a dus, bunăoară,/ scoțianul lui Kant (care,-n clinci,/ îl ținea să se scoale, zilnic, la cinci),/ să agonizeze și moară?// Unde, valetul de-o viață al dlui de Talleyrand,/ Bastide, cel leal ca un conetabil de Franța,/ dezaprobând mezalianța/ prințului cu madam Grand?// Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
coborâta transmite că în treacăt elemente importante ale isntalării rinocerilor în cultura. Fundația a încetat în ultima jumătate de an să mai ceară și cea mai mica truda, iar cu sfârșitul acestei luni a epuizat și ultima lețcaie și acum agonizează în așteptarea unei legi, care să-i schimbe fațadă. Revista, negreșit, nici ea nu mai viază. De trei luni, poate patru, se fac pregătiri pentru Viața Românească, cedata de Suchianu. A fost un numar de ședințe, cu lecturi de manuscrise
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
odihnesc la soare tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
dreptul să publice nimic și este interzis în librării.) De asemenea Călinescu, deși politicește este aparent cu ei, este vehement atacat public și în presă pentru așa-zisul "idealism hegelian" al pozițiilor sale de critic și istoric literar. Șerban Cioculescu agonizează moralmente ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă de Christ în suferință, Teodorenii de asemenea puși la index". Deci și Arghezi, și Călinescu, și Voiculescu, și Teodorenii... Treptat instituțiile vieții literare și
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
în care au murit, Dar nimeni nu e pentru a le repeta. Să fiu, dar dacă nu am fost, Și nu sunt, numai un supliciu, Mișcarea unui sfânt deliciu Al unui alt edenic rost. Să fiu, poate am fost murind, Agonizând chiar și în moarte Cu viața peste viață jind Ce-a scris fără să vrea în carte. Dar cartea unde a rămas, în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
pas rătăcit sub ferestre: vor fi - ascultând dânșii muzica sferelor? Poate... Rușinea lichefiatî Marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte ardoarea de-a fi fost nesăbuințelor reazim: să-mi încropesc un ascunziș de fiară îmi e ultimul gând agonizând în groaza de-a mă târî în asfințit pe-afară - cu rigoare de chirurg încep să-mi extirp tumoarea de pe-amnezii, cu o încetineală de melc, prost ascuțit scrâșnește bisturiul în rădăcinile ca niște cartilagii lucios argintii ca pieliță
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
le-au ars la crematoriu. Mai este un exemplu și mai șocant. Exista o metodă barbară de a-i omorî pe polițiști la închisoarea Făgăraș. Oamenii erau zidiți de vii la o celulă de la subsol și erau lăsați acolo să agonizeze de frig, boală, singurărate și durere. După două-trei săptămâni, desfăceau zidul, îi luau și îi duceau la groapa comună. Când va avea loc lansarea cărții "Martirii Poliției Române" De Buna Vestire, 21 martie, ora 14, Str. Mihai Vodă nr. 17
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
evreice, care și-a pierdut propriul copil, sacrificiu care rămîne traumatic în memoria fiului de numai 9 ani, precum și cuvintele ei de adio care dau titlul filmului. Șlomo ajunge la Tel Aviv, unde după ce-și pierde mama adoptivă care agonizează pe patul spitalului, este adoptat de o familie de evrei sefarzi, excentrici la rîndul lor, oameni de stînga, însă bine intenționați și care reușesc să-i ofere un cămin lui Șlomo. Ultimele legături cu lumea sa fiind dizolvate, Șlomo traversează
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
de a se desfășura melodic. Iată de ce am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la moarte prin sufocare în propria ei baie și decapitată abia după trei tentative nereușite ale soldatului roman care a lăsat-o să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Ana Maria Sandu, Cristian Robu Corcan, Șt. Baștovoi, Aglaia Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]