271 matches
-
Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Secretarul suspină, riscând un discret zâmbet Împăciuitor. Pe măsură ce discuția continua și el aflase la ce să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și troieni. Unii trag la dreapta, alții la stânga. Sunt tot felul de influențe. De presiuni... Pe de altă parte, se știe că nici Înălțimea Voastră nu sunteți partizanul unei alianțe cu Anglia... Până la urmă era vorba de a vă servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cerce decumva, Preste Brizeis, din avere-i să se-atingă de ceva. Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrisse, fata-n mînile lui dând; I-a adus taina de jertfă și comori [de] la ahei Ca preotul cu Apolo să-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai treabă, a-nvățat-o pe de rost din fir în păr. [ANA] Tu nu știi să-nveți tot astfel?... Te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a minții, Hecuba le cere troienelor să întâmpine cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va aduce pierirea comandantului grec : fii bucuroasă pentru măritișul meu regesc [...] regele aheilor, luându-mă, în mine va-ntâlni o soață mai ruinătoare ca Helena. Am să-l ucid și am să-i surp tot neamul, ca să răzbun pieirea fraților și a tatei [...] Acelora, pe care îi urâm mai aprig, tu și eu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case, văpaia strălucitoare/ a torțelor se micșorase, iar apoi rememorează prima distrugere a Troiei de către Heracle : Într-un vârtej purpuriu de foc și flăcări,/ a prăbușit bolovanii tăiați de Phoibos [...] Ganymedes [...] cetatea nașterii tale/ e mistuită de foc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să nu vă lenevească torțele în mâini, dați foc orașului, culcați-l în ruină, ca să putem începe, bucuroși, călătoria de la Ilion spre casă. Deplângând soarta ei și a orașului (focul mi-a cuprins cetatea. [...] Troie [...] arzi în focul pus de ahei ; pe noi ne duc din țară în sclavie), Hecuba crede că singurul sfârșit demn ar fi să se azvârle în foc (să ne-aruncăm în flăcări ! Acesta-i felul cel mai nobil de a muri, în vâlvătaia ce-mi preface
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre Troia de sacrificarea fiicei regelui, Agamemnon o cheamă pe Ifigenia la Aulis sub pretextul căsătoriei ei cu Ahile. Când se dezvăluie adevăratul rost al prezenței ei în tabără, tânăra refuză să fie salvată de prezumtivul mire : conștientă că victoria aheilor depinde de jertfirea ei, fata consimte să moară pentru cauza comună. Desigur, Eliade oferă și unele inovații față de tragedia clasică : el introduce personaje noi, ca Ulise, Chrysis sau șeful muzicanților, și le elimină pe altele, ca micul Oreste - devenit inutil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai dansa după ce urmărise cu o privire invidioasă ce se Întâmplase cu Amparo. Dar se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și nu le-au dat mai multă putere, i-au asuprit pe cei mari și nu au îngăduit ca vreun străin cu multă putere să câștige autoritate. Îmi este suficient, în cazul acesta, exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și, oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpânirea; nici încercările lui Filip de a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu multă putere să câștige autoritate. Îmi este suficient, în cazul acesta, exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și, oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpânirea; nici încercările lui Filip de a câștiga încrederea lor nu i-au făcut vreodată pe aceștia să-i fie prieteni, fără ca, în același timp, ei să-l
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-l descoperi pe dușman, să știi unde să ți așezi tabăra, să conduci armatele, să le orânduiești pentru bătălie și să susții asediul unui oraș în folosul tău. Între alte laude pe care scriitorii i le aduc lui Philopoimen, principele aheilor, este și aceea că în timp de pace el nu se gândea la altceva decât la felul în care trebuie să lupți în război; iar, atunci când se afla cu prietenii lui undeva pe câmp, deseori se oprea și discuta cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
primește pentru că n-ai vrut ca, ajutându-l cu armele în mână, să riști să ai aceeași soartă ca și el. Antioh trecuse în Grecia, fiind chemat aici de către etolieni pentru a-i alunga pe romani. El trimisese soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămână neutri; pe de altă parte, însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mână pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aheilor, unde solul trimis de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
El trimisese soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămână neutri; pe de altă parte, însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mână pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aheilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămână neutri; la care solul roman a răspuns: . Și se va întâmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămâi neutru, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am alungat supranaturalul. Nu uita că în mituri și în legende simbolul e adesea periferic. Dacă Schiemann ar fi judecat așa, nu mai descoperea Troia. Ce zici? Homer a făcut un simbol al unei Troie imaginare, ca să aibă ce opune aheilor, nu-i așa? Celălalt suportă liniștit ironia: - Nu tăgăduiesc tot ce spui, dar îți aduc aminte iarăși că ești prea pătimaș în generalizări. - Nu generalizez de loc: te invit numai să ai un punct de vedere științific asupra miturilor. Să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA (cca 1877 ) Cîntă-ne, zână a lui Ahil Peleidul mânie, Carea cumplită făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și nu le-au dat mai multă putere, i-au asuprit pe cei mari și nu au îngăduit ca vreun străin cu multă putere să cîștige autoritate, îmi este suficient în cazul acesta exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpînirea; nici încercările lui Filip de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu multă putere să cîștige autoritate, îmi este suficient în cazul acesta exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpînirea; nici încercările lui Filip de a-și cîștiga încrederea lor nu i-au făcut vreodată pe aceștia să-i fie prieteni, fără ca în același timp ei să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-l descoperi pe dușman, să știi unde să-ți așezi tabăra, să conduci armatele, să le orînduiești pentru bătălie și să susții asediul unui oraș în folosul tău. Între alte laude pe care scriitorii le aduc lui Philopoimen, principele aheilor, este și aceea că în timp de pace el nu se gîndea la altceva decît la felul în care trebuie să lupți în război; iar atunci cînd se afla cu prietenii lui undeva pe cîmp, deseori se oprea și discuta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]