439 matches
-
un canon precum cel propus de Harold Bloom? Opinia lui Nemoianu: "Aici, în fine, pot răspunde fără ezitare: da. Bloom nu este un tip prea cultivat. Știe multă literatură engleză, are contribuții originale în această privință, dar e un teoretician aiurit, iar comparatismul lui nu-l ia nimeni în seamă. Acum să privim lucrurile și pe un plan mai general. Orice Ťcanonť este provizoriu în timp, imperfect în spațiu. Orice canon vrednic de acest nume este, cum l-am numit eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
lui Macbeth, spectacolul său de clasă la regie. O coroană în tablă, cu dinți parcă decupați în carton, o coroană de teatru și totodată un semn regal. De această coroană, ani de zile nu m-am despărțit. Rică, ironic și aiurit, va povesti mai târziu: „Biță mă invitase la o aniversare de-a lui și nu știam ce să-i dau. Am ales coroana!” Această mărturisire, în ochii mei, nu o devalorizează, ci dimpotrivă: cadoul aleatoriu se va încărca de sensul
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
totul se reia la scară mare - alt film, de astă dată un serial de șoc și de top, cu violență și sex la limita pornografiei, alți actori, alt regizor, alt producător, dar același scenarist, abia dezmeticit din coșmarul comunist și aiurit de sălbăticia noilor realități. Andreï Makine ne dezvăluie această poveste ca și cum ar desface o matrioșkă: împărăteasa Rusiei, „păpușa” cea mai mare, ascunde multe alte „păpuși”, fiecare cu povestea ei. Cea mai consistentă este a scenaristului Oleg Erdmann, rus de origine
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
Constantin Țoiu În stânga, cum urci scara spre România literară, dai de atelierul-foto al meșterului Ion Cucu. De fapt, este o debara plină de materiale de tot felul, într-o dezordine boemă, de tipi aiuriți, în stare însă să dea dovadă de multă fantezie. Atelierul are două odăițe, dând una într-alta. În prima, cum intri, te privește impunător Marin Preda, de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
reacție, entuziastă sau dimpotrivă. (Doar la televiziune e foarte enervant un asemenea mod de discuție, însă eu nu prea mai deschid televizorul și mă apăr astfel de principala sursă de bădărănie din lumea noastră). Și nu mă deranjează defel oamenii aiuriți, distrați, cei care sunt fără voia lor neatenți cu cei din jur, ca-ntr-un minunat poem de Ionesco: «Aiurit/ și aburit,/ cum eram,/ tot mă iubeam»." Ce păcat, ce mare păcat că nu mulți gândesc așa! De bun augur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
deschid televizorul și mă apăr astfel de principala sursă de bădărănie din lumea noastră). Și nu mă deranjează defel oamenii aiuriți, distrați, cei care sunt fără voia lor neatenți cu cei din jur, ca-ntr-un minunat poem de Ionesco: «Aiurit/ și aburit,/ cum eram,/ tot mă iubeam»." Ce păcat, ce mare păcat că nu mulți gândesc așa! De bun augur Inspirat și consistent calupul de eseuri din OBSERVATORUL CULTURAL din 2 5-31 martie 2010, dedicat lui Albert Camus, cu prilejul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
face, rapid, un portret al scriitorului Vlad Mușatescu? - Vlad Mușatescu are foarte mult din Al Conan II, tanti Ralița, Maica-Mare de la Poiana, inclusiv Tata Petre, bunicul meu. Ce mai, avem de-a face cu un individ dintre cei mai complecși, aiuriți și alandala. Altminteri nu-i om rău!... - Aveți momente când vă simțiți singur, izolat și părăsit sau ignorat de confrați și nu numai? Cum suportați acest sentiment? - Nu mă simt niciodată singur. Totdeauna sunt eu cu mine! Iar de-aș
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
nimerisem în busculadă, printre vociferări. Fusesem împins afară pe refugiu împreună cu ceilalți de altă culoare, expulzați cu forța. Rămăsesem acolo, între țiganii buimăciți, privind în urmă tramvaiul care se ducea încă mai răsunând de glasurile albilor certăreți. Țiganii tăceau, încă aiuriți. Și, la un moment dat, aflîndu-mă încă printre ei, mă gândeam ce-o să zică ei în cele din urmă; ...ce vorbă, ce înjurătură urâtă, cum au ei, puteau să arunce, cine știe ce blestem înfricoșător; și, cum ne aflam în culmea surescitării
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
nemaipomenită și auzind cum dârdâie pe șine de parcă ar fi fost mușcat de febre, am crezut întâi că e mașina de gunoi. numai că nu apărea de niciunde și când am plecat, am plecat cu convingerea că fusese tocmai tramvaiul aiurit pe care-l căutam pe toate șinele. nu m-am mai trezit în noaptea următoare că eram beat-mort, dar în a doua l-am auzit din nou și-am alergat din răsputeri spre vatra luminoasă. și-atunci am văzut ce
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
de la „foarte potrivit” la „perfect, excelent”): „clipul e la fix !” (olix.ro); „cu cortul e la fix” (permacultura.ro); „Caragiale merge la fix și pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia sărit de pe fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci așa ceva”, pustiul.com). În plus, fix - adjectiv și substantiv - a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca termen denotativ, în opoziție cu
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă de fiecare dată aiurit la instrucțiunile mele de bărbat Dictate de corpul tău Scris în Braille
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
-mi pierd degetele, izbii cu fruntea-n locul îndesit de semne și numere. Învinsesem! O liniște de început de lume plutea-n sufrageria mobilată cu paturi și dulapuri medievale. Conchistador fatal, îmi regăsii trupul pe preșul grav, nițel ciopîrțit, nițel aiurit, surîzător totuși... Pe urmă... (va urma?)
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
frig, că sînt friguroasă și că și vremurile sînt, și ele, cam reci. Cînd plouă, îmi pun acea pereche de pantofi pe care o am de la ea și care mă ferește de orice picătură s-ar insinua dincolo de pașii mei aiuriți și bezmetici, direct în încălțări. Așa, sînt ca Alice în Țara Minunilor, cu niște conduri fermecați în picioare, gata să înfrunt intemperiile ca să ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
iarăși. Nici măcar soției nu i-a spus nimic, de teamă că aceasta ar putea să înțeleagă ca pe o nenorocire norocul ce a dat peste el. De ce să-i facă sânge rău? (Într-o seară, îi trecu prin cap ideea aiurită că nici ea nu mai are simțul mirosului și că și ea doar se preface a se bucura de parfumul pe care tocmai i l-a adus. A pus-o la încercare în fel și chip, însă nu s-a
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
cercetării, pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe el, aparițiile și povestea lui. Uneori simți că doar ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și cei cinci pretendenți, aferați, importanți, ridicoli, slabi, și slugile aiurite, îngălate și nepăsătoare. Că ești, ca în “Sonata Kreutzer”, un martor pasiv, călător în trenul poveștilor, bucuriilor și tristeților unor personaje aproape necunoscute, tulburate însă de întîmplări și situații ce nu-ți mai rămîn străine. Am revăzut spectacolul de două
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
subtilitatea unui impostor. Telefon insolit de la o persoană din prima linie a literaturii de azi, cu care m-am încrucișat poate în două rânduri și am schimbat, poate, câte un cuvânt. E genul care-mi place, cum repede constat. Complet aiurită, spunând numai la ce nu te aștepți, făcându-te să simți cu câtă gratuitate trăiește, cât de aerian. Ce-i drept, și cât de tensionat. Din această ultimă cauză, e tipul de om căruia nu știu ce să-i spun. Marta Petreu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
scopul printr-o muncă fără răgaz sau odihnă până la victoria asupra cuvântului impropriu, Ș. Foarță zboară totodată avântat, sprințar dar lin, cu ușurința și forța unui vultur fără frică sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nici o întâlnire și crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga" Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pișicher care cînta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot și puțin îi păsa, care învîrtea viața în cei mai aiuriți pași de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorînd deșertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore", asumîndu-și tot, tot, tot. Mă gîndesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manțoc care i-a făcut costumul îndrăzneț din
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în zațul de cafea, în frunzele de ceai, în măruntaiele de porc, în formele norilor. De parcă toate acestea ar fi spus ceva ce merita să fie cunoscut. Ținînd seama de felul aiurit, întîmplător, în care se succed lucrurile, oricine și orice se poate constitui într-un oracol. E lesne să ghicești viitorul cînd omul trăiește cu ideea că ziua de mîine va fi inevitabil mai rea decît cea de azi și că
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
virusului Leela (după numele idolului său), blochează pentru un timp sistemele din toată lumea și cauzează un haos de nedescris. Hari Kunzru: Virusul. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 24,90 lei. Chemarea disperată Lordul Emsworth revine în paginile noului roman, mai aiurit ca niciodată. În mijlocul verii, tihna acestuia e făcută harcea-parcea de sosirea surorii lui, fioroasa lady Constance Schoonmaker, care îl aduce cu ea și îl instalează și pe ducele Alaric cel fioros în apartamentul dinspre grădină. Castelul Blandings se preschimbă cât
Agenda2005-47-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284408_a_285737]
-
an cred, cronica radio-tv, „Teleglose” în România literară, că să continue, cum aminteam, zeci de ani cu analiza emisiunilor radio. Cu idei pe care le nota pe hîrtiuțe fel de fel cu un scris mărunt și precipitat. Cu aerul ei aiurit cu care cutreiera lumea asta. Cu devoțiunea ei de modă veche față de familie, față de prieteni, față de studenți, față de cărți, față de obiecte, față de povești, față de amintiri și locuri. Antoaneta a fost severă cu ea însăși. A avut un spirit critic ascuțit
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
otrăvit cu aburii pestilențiali din Whitechapel, unde un anume Jack își lăsa urmele însângerate. Ochelarii lui Harry începeau să semene tot mai mult cu cei al lui John Lennon, Ron Weasley (Rupert Grint) își pierdea pe serie ce trece farmecul aiurit, copilăresc - de altfel, a fost și ultimul pe care copilăria l-a abandonat -, iar Hermione Granger (Emma Watson) devenea din ce în ce mai nuanțată în simpatiile și indiosincrasiile ei și tot mai responsabilă, ca și Harry. În fond, pe nesimțite am asistat, mutatis
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]