1,869 matches
-
de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apoi cineva mi-a pus hainele În brațe și am plecat acasă. Pe hol, m-am Întâlnit cu prietenul lui, directorul hotelului D., care m-a privit ca pe un călău. O privire scurtă, plină de răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
părerea despre viitoarea ei profesie, rămase fidelă hotărârii luate încă din copilărie. După absolvirea școlii, făcu cursuri de un an în acest domeniu și susținu cu succes examenele. I se propuse de muncă într-un sat necunoscut, din raionul vecin. Ajunsă acolo, Tatiana își aminti de Liza, vânzătoarea din satul lor, pe care totdeauna o considerase fericită și căreia dorise atât de mult să-i semene. Dorința aceasta o mai simțea și acum și i se oferea și posibilitatea de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au furat banii, dar erau și din cei care observau după ce coborau sau chiar poate și mai târziu, ajunși acasă sau la magazin, pentru a cumpăra ceva. Oricum, multe plângeri erau auzite și multe cazuri se adresau la poliție, dar nu reușea nimeni să-i descopere pe acei hoți sau să le dea de urmă. Oamenii erau foarte preocupați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că nu are cum să o vadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uluire cât de mică este distanța dintre hazna și biserică. Totul e să ai un stomac bun, în stare să digere orice, și să nu faci greșeala fundamentală să crezi în ceva. Dacă respecți cele două criterii, ești un om ajuns. Cine să te îngenuncheze? Nebunul care ar face o astfel de greșeală s-ar trezi foarte repede în ospiciu, sau și-ar pune singur ștreangul de gât, nefiind în stare să suporte porcăriile pe care le vede. Să fie sănătos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să-i macine ființa și că în ea se născuse, sub imperiul întunericului ce o domina, o altă Olgă. Reflecta adesea că o dată cu părăsirea casei lui Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce ești..." "Io sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară. El le aprinde pe amândouă (el deja o fuma pe a doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și al altora ajunși rapid cu pâinea și cuțitul în mână, pentru obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc în piept și se uită la mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca reporterul și cameramanul să fie fierți, iar echipamentele lor folosite la construcția unei fabrici de circuite integrate, aduce o lumină asupra vieții pe ceea ce cartografii denumesc deja continentul Titland. În mijlocul vastului univers de obiecte inutile, trăiesc sfârcii, o specie ajunsă extrem de repede la maturitate. Aceștia duc o viață simplă și se hrănesc sănătos, mâncându-se Între ei. Cred În Hugh Hefner. Se Înmulțesc prin spargere: când un sfârc este cuprins de dorința procreării, se cațără pe un pisc de gunoi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scurt pe primul. Nu m-aș fi mirat să aflu că mai mult de jumătate din aparatul Securității ar fi făcut la fel. De parcă singurul scop al vieții lor era să ajungă Într o țară din Occident. CÎnd se vedeau ajunși acolo, uitau de clasa muncitoare, de idealurile pentru care fuseseră pregătiți, iar Întreaga activitate politico-ideologică se dovedea neputincioasă În fața mărfurilor etalate În vitrinele magazinelor de lux. Fiindcă sunt niște materialiști, lipsiți de ideal. Vor numai bani și nimic altceva. Am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui răspândit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știe, asta o fi răsplata după ce faci zece milioane. „Domnul Lindabury“, „Sediul central“... rostite de tata, cuvintele acestea aveau pentru mine aceeași greutate ca „Roosevelt la Casa Albă din Washington“... și-n tot acest timp îi ura de moarte pe ajunșii ăștia, mai ales pe Lindabury, cu părul lui ca mătasea de porumb și cu pronunția lui elegantă, de New England, cu băieții trimiși să studieze la Harvard și cu fiicele la liceu, cu toată gașca în nord, în Massachusetts, șkoțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
semn de rămas bun. "Nu, își zice cînd ajunge în hol, în îmbulzeala celor ce intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici prea frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un ce aparte, ce-l ghicești cînd... O fi avînd și ea vreun prieten, poate urîțel, dar care s-o vrea de soție, să-i ofere siguranța unui cămin... La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de acum în vîrstă, cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-ai fi întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și eu să mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine, trebuia să-l acopăr; dar tot neam de curvar era, ce, nu știu?! În vara în care ai lucarat cu el, de-ați fost udători de flori noaptea, naș-tu Ion stătea toată ziua în cemera uneia, muiere frumoasă, ajunsă șefă de cantină. Știi ce fusese aia înainte de '50? Prostituată de lux, avea interdicție să intre în București, că prea-i trecuseră prin pat toți oamenii mari ai țării... Naș-ta Zînica stătea singură acasă, cu fiică-sa, Violeta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doctorița, o femeie de vârstă mijlocie, având pe rever insigna celor de la Friends of the Earth, și îți face cu ochiul conspirativ, dar filantropic. Îi spui. Îți cere să te dezbraci și să te urci pe masa de consultație. Odată ajunsă acolo, fie și numai grija sau dexteritatea cu care te examinează te face să te simți mai liniștită. Când termină consultul, îți dă o explicație cu totul satisfăcătoare privind grăunciorul de carne: originea, forma, mărimea probabilă și durata de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lăsat soțul în grija lui Xiao Qing și a plecat în Munții Sfinți să fure ciuperca Lingzhi, singura care-i putea reda viața soțului ei. Nu i-a fost ușor să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric și care s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar pe inima lui Filip (ajunsă, după metamorfoze complicate, la dimensiunile unui purice), ci și pe vietatea aceea ascunsă între blocuri, pe care Radu și cu mine o botezaserăm, demult, sanctuar. Și cum orice vietate, fie ea și o grădină sau un sanctuar, are nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tipii Încep să-l placă. Unii dintre ei Începeau chiar să-i spună cît sînt de nefericiți, ce slujbe de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]