4,209 matches
-
au fost prezentate anterior și din care rezultă că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului Înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, cât și a celorlalte sarcini ce revin proprietarilor. În Dreptul românesc sunt considerate proprietăți vecine toate terenurile alăturate care pot avea o determinare sau influență reciprocă unul față de celălalt. După cum se desprinde din Constituție și din Codul civil, dreptul de proprietate este un drept sacru, perpetuu și imprescriptibil, pentru că un bun mobil sau imobil se poate uza ori
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
arealul de aplicare a prevederilor dreptului de vecinătate este limitat și se circumscrie numai la posesorii de drept si de fapt a terenurilor sau imobilelor Învecinate. Influențele ce provin de pe fondul vecin, oricât ar fi ele de nocive pentru fondul alăturat nu pot fi limitate dacă nu au depășit nivelul suportabilitații. Legea prevede că În situația când proprietarul vecin consideră că zgomotul, mirosul sau vibrațiile produse și recepționate pe terenul proprietatea sa i-au produs unele prejudicii majore, poate 17 cere
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
care generează conflicte de vecinătate constă În necunoașterea sau insuficienta cunoaștere a drepturilor și obligațiilor de către proprietari cu privire la proprietatea asupra bunurilor imobile și mobile care compun patrimoniul lor. Raporturile de vecinătate privesc deci două fonduri vecine, ca de exemplu, terenurile alăturate și despărțite printr-un hotar anume: fondul principal si fondul aservit ce este la dispoziția fondului principal. Titularul dreptului de proprietate a unui fond trebuie să respecte dreptul de proprietate al proprietarului celuilalt fond vecin și invers, dar, În același
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
din lemn masiv erau vopsite În culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete albe, cu picior Înalt, pe care se afla săpunul lichid. Săpunul de pe cele trei chiuvete avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să lăudăm condițiile foarte bune, neașteptat de bune, care ne-au Încântat. După ce ne-am familiarizat cu locul de cazare, a fost chemată maica stareță, aflată la bucătărie, gătind alături de celelalte măicuțe cu care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șansele să se prelungească mult peste așteptări. În tot acest timp, colonelul și familia Georgescu își expuseră prezumțiile. Cum discuțiile aveau toate șansele să alunece pe pante sensibile, colonelul hotărî ca cei doi copii să fie conduși într-o cameră alăturată. Tot timpul cât Vișinel fusese prezent în aceeași incintă Ina și Alex îi studiară cu viu interes cele mai neînsemnate gesturi, mimica, întregul comportament. Nu puteau să-și dea seama dacă trăiesc cu adevărat clipa dorită cu atâta asiduitate sau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
buchet. Își găsise oare fiul? Și dacă da, cât de puține lucruri știa despre el! Rafira se mulțumi să-l măsoare pe Mihăiță din cap până în picioare, neschițând vreun gest din care să reiasă trăirile ei. Introduși într-o cameră alăturată, copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
copiii, sunt și ei parte din proces. Judecătorul avu la început tendința de a respinge cererea avocatului Diaconescu, dar în cele din urmă se declară de acord. Aprodul își făcu datoria. Însoțiți de către oamenii de ordine, Vișinel și Mihăiță fură alăturați părinților lor. Când dădură cu ochii de o sală înțesată de atâta lume, copiii schițară o temere pe care numai cuvintele liniștitoare ale părinților și ale celor doi avocați îi făcură să-și recapete calmul. Interveni și judecătorul: - Copii, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui, care Îl fixa acum cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umplu întreaga casă cu câteva sunete disparate. Nu era o melodie, dar lui i se păru că era începutul unui cântec care avea să-i încununeze viața cu o bucurie fără asemănare. Alex și Ina își imaginară cum în camera alăturată se derula un eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a binelea și roua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pârâi ca un pepene copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În când răcnind cât Îl țineau plămânii Touchdown! la câte-un fault În careu. De altfel, fostul pasager al lui Air Force One era printre cei mai activi prizonieri, având dese inițiative organizatorice, cum ar fi invadarea celor aflați În saloanele alăturate (operațiune total inutilă, deoarece, așa cum s-a arătat, nu aveam cum să pătrundem), iar apoi ajutorarea lor prin constituirea unui fond monetar din care, cu o dobândă modică, să finanțăm reconstrucția saloanelor avariate (lucruri la fel de lipsite de sens, deoarece nimeni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și da seama dacă el va mai dori și o a doua Întîlnire, sau totul va rămîne doar ceea ce fusese În weekend, fără să fi fost propriu zis ceva nemaipomenit. Dar În loc de asta, se văzu nevoită să treacă În camera alăturată, pentru a prepara ceaiul maiorului, care era prea scund pentru ea și un pic crăcănat, În timp ce căpitanul Jegg cobora poate scările comandamentului la braț cu secretara Florychka - cel puțin așa și i Închipuia, oftînd, Daisy. Deocamdată nu vedea nici un mijloc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-vă normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de foi. — Dacă odată și odată ar fi să se facă curățenie în sistem, din nu știu ce motiv să zicem, cred că primii vizați ar fi ăștia ca noi, se gîndește Părințelul. — Doar n-oi fi crezut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a făcut după ce au discutat între patru ochi a fost să dea fuga la Cabinetul 2 și să te facă trădător. Cucoana auzind trăsnaia n-a mai stat deloc pe gînduri, l-a sunat pe Pitic, care era în camera alăturată, și i-a spus Potaie trădează, ce ne facem? dar Piticul știa deja, aștepta numai confirmarea. Atunci s-a hotărît să te izoleze și să lase totul în seama lui Picioruș. Era deja a doua oară cînd erai condamnat la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă spun că ar cam fi timpul să vă lăsați păgubaș, sau cel mult să încercați o miză două la ruletă, îi face semn cu ochiul spre o masă alăturată. — 21, spui? simte Roja că încep să-l mănînce palmele. Să vă dau o veste bună, nu de-asta v-am abordat, îi dezvăluie Patru Ace, cîteva mii de lei încoace-încolo nu contează, luați-o ca pe-o consolare, un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]