305 matches
-
-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut în Africa de nord (împreună cu alanii) și au cucerit-o. În 476, Gaiseric a întemeiat un regat vandalo-alan cu capitala la Cartagina, ce cuprindea și insulele din Mediterana apuseană: Sardinia, Corsica și arhipelagul Balearelor. Urmașii lui Gaiseric (Hilderic, Huneric, Gunthamund, Hunderic, Thrasamund, Gelimer) au protejat cultura
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
adept al educației grecești, se referă întotdeauna în propriile memorii la bizantini ca "romani" însă totuși, într-o scrisoare trimisă de "sultanul" Egiptului, Nasser Hassan Ben Mohamed, se face referire la el ca "Împărat al elenilor, bulgarilor, sassanizilor, vlahilor, rușilor, alanilor" dar nu al "romanilor". în timpul următorului secol, Gheorghe Gemistus Plethon i-a arătat lui Constantin Paleologul că poporul în fruntea căruia se află sunt "eleni, așa cum indică naționalitatea și educația lor", în timp ce Laonicus Chalcondyles propunea înlocuirea completă a terminologiei "romane
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
așa-numita "Scrisoare Schechter" sau "Documentul Cambridge" - conținând părți dintr-o scrisoare a unui hazar din Constantinopol către un conducător evreu, poate Hisday Ibn Shaprut, și în care relatează despre convertirea sa la iudaism, despre difuzarea iudaismului între hazari și alani, precum și despre conflictele armate ale acestor neamuri cu puterile vecine - Rusia Kieveană și Bizanțul. În anul 1899 Schechter a obținut titlul de profesor în domeniul studiilor ebraice la College University din Londra. În anul 1903 el a publicat o altă
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
O scrisoare a lui Emmerich din Elwangen către Grimaldus, abația St.Gall menționează românii nord-dunăreni cu numele de "daci" (anul 860): ..."gentes innumeras... Sunt his Germanique truces et Sarmata bellax-atque Getae nec non Bastarnae semina gentis-Dacorumque manus et Martia pectori Alani." Chiril și Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopon în Alpibus Vallachicis
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
de vlahi era deja utilizată încă din secolul al VIII-lea, când au fost identificati "vlahorinchinii" în Balcani Cronicarul arab Mutahhar al-Maqdisi,care a trait în secolul al X-lea a menționat printre vecinii popoarelor turcice pe slavi, "Waladj"(vlahi), alani, greci și alte poopoare. Cronica lui Nestor descrie fapte din secolul al X-lea, arătând că nomazii unguri "au alungat vlahii (din Panonia și Transilvania) și le-au luat pământurile". Datele despre vlahi din Cronica lui Nestor sunt confirmate de
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele și voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Existența reală a celor mai timpurii "ducate" menționate în lucrarea "Gesta Hungarorum
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile slave reprezintă mai mult de o treime din totalul populației Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
iar Honorius luând partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
a format în Bavaria de azi. Uniunea frizona s-a format în Olanda de azi. Uniunea de triburi gotice a migrat la sfârșitul secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații au fost presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce au jefuit Galia, triburile vandalilor, suevilor și alanilor au traversat Pirineii și au ajuns în Peninsula Iberica. O parte din teritoriile Spaniei au fost preluate de aceștia. Vandalii hasdingi și suevii s-au stabilit în nord-vest în Galicia, vandalii șilingi în sud, în Baetica, iar alanii au ocupat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
suevilor și alanilor au traversat Pirineii și au ajuns în Peninsula Iberica. O parte din teritoriile Spaniei au fost preluate de aceștia. Vandalii hasdingi și suevii s-au stabilit în nord-vest în Galicia, vandalii șilingi în sud, în Baetica, iar alanii au ocupat provinciile Lusitania și Carthaginiensis în 411. Doar provincia Tarraconsesis a rămas sub stăpânire română. Românii și aliații lor au preluat în anii următori controlul asupra alanilor și vandalilor șilingi, în timp ce Gunderic era la conducerea vandalilor hasdingii. Vandalii s-
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
stabilit în nord-vest în Galicia, vandalii șilingi în sud, în Baetica, iar alanii au ocupat provinciile Lusitania și Carthaginiensis în 411. Doar provincia Tarraconsesis a rămas sub stăpânire română. Românii și aliații lor au preluat în anii următori controlul asupra alanilor și vandalilor șilingi, în timp ce Gunderic era la conducerea vandalilor hasdingii. Vandalii s-au inițiat în tehnicile navigației, devenind pirați, mptiv pentru care s-au orientat spre jefuirea insulelor din vestul Mediteranei. În 428, fratele lui Gunderic, Genseric devine căpetenia lor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
instalat ca putere politică dominantă la nord de imperiu, în [[395]]-[[397]], atacând dinspre Caucaz. La sfârșitul secolului IV, au atacat Europa tot mai frecvent. În anii [[383]]-[[384]], Valentian al II-lea i-a plătit pe huni și pe alani să-i atace pe alamani de la frontiera renana. În [[388]], un grup de huni s-au alăturat goților împotriva lui Maximus. Între [[395]]-[[400]], hunii au provocat dislocări de populație la est și vest de Carpați, ceea ce a marcat începutul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă. Hunii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
01.jpg|thumb|Papă Leon și Attila]] În [[453]], când făcea pregătiri să atace Imperiul Bizantin, Attila a murit în somn. Vastul sau imperiu a căzut datorită disputelor interne și răscoalelor. În [[455]], hunii au fost înfrânți de ostrogoți, gepizi, alani, sciri, heruli și sarmați în Bătălia de la râul Nedo din Pannonia, fiind ucis Ellac, fiul lui Attila. Hunii au fugit în Moesia, pe Dunărea mijlocie, și în nordul Mării Negre. Hunii stabiliți în Moesia au mai continuat să jefuiască până când au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
azi. Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pentru a-i opri pe vizigoți și pe huni. Au intrat în Spania în 409, în regiunea Vendome, iar în [[411]], au primit Lusitania și Carthaginiensis. În [[418]] și-au pierdut independența din cauza vizigoților trimiși de români împotriva acestora. Resturile alanilor s-au aliat cu vandalii, pe care i-au urmat în Galicia, Andalusia și în Africa. Au fost asimilați în cele din urmă. [[File:John William Waterhouse - The Favorites of the Emperor Honorius - 1883.jpg|thumb|350 px|Favoriții împăratului
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
X-XI în Țara Făgărașului. Începând cu secolul al X-lea, poate fi datată și apariția unor noi populații migratoare. Toponime de genul Iași, Avrig, Arpaș, Porumbac sau Beșimbac (azi rebotezat în „Olteț”) relevă prezența dar și sedentarizarea unor grupuri de alani, pecenegi și cumani pe teritoriul Țării Făgărașului. Avansarea spre Carpații Meridionali, granița naturală a Transilvaniei, și stabilirea temporară, timp de câteva decenii, a hotarelor Regatului Ungariei pe malul nordic al Oltului se produce în prima jumătate a secolului al XII
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]