498 matches
-
ești de pe-aci, nu? În timp ce Mark citea ziarul, ea se uită cum doi vecini se judecau pentru un petic de grădină pe care-l cumpăraseră împreună. După un timp, îl întrebă: Vrei să mergem să ne plimbăm? Mark tresări, alarmat. Unde să ne plimbăm? Nu știu. Până-n livada lui Scudder? Am putea s-o luăm spre râu. Oricum, să ieșim din cartier. Se uită la ea cu milă, pentru că-și închipuise că așa ceva era posibil. Nu cred. Poate mâine. Stătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
subliniezi defectele? Oricând, cu plăcere. Deci ce planuri ai? m-a întrebat el. I-am explicat ce făcusem de dimineață pe internet. — Sper să mai fac rost de niște proiecte, să-mi mai fac niște cunoștințe în domeniu. Kieran părea alarmat. — Asta înseamnă că n-o să ne mai ajuți? Păi, eu vă voi ajuta oricând dacă mă lasă Mark... Mi-am ridicat palmele a neputință, sperând că va înțelege că lucrurile nu vor mai fi la fel de clare ca în trecut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Hazzard - fără sânii imenși însă. A trebuit să împrumut haine de la prietenele mele ca să arăt cum se presupune că arată o femeie normală. M-am ridicat brusc când am simțit telefonul vibrând lângă picior. Ed s-a ridicat și el alarmat. S-a întâmplat ceva? întrebă el. — Nu, nimic. E doar telefonul. Nu sunt obișnuită cu el. Cu colțul ochiului le-am văzut pe Maria și Lisa gesticulând animate spre mine. M-am holbat la telefon. Mesajul era simplu: TACI. ÎNTREABĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
știa că, pe o vreme așa de frumoasă, am venit pe jos până acasă. Dar când am deschis ușa, l-am găsit stând pe canapeaua mea, adică, a noastră, privindu-și fix mâinile. A pățit ceva tatăl tău? am întrebat alarmată. Nu, e bine. Nu mă privi. —A venit și a plecat. Poate era obosit. Nici unul dintre noi nu dormise bine. Am primit proiectul, i-am spus eu așezându-mă lângă el. Ah, și am fost și la farmacie. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul și fornăitul. Poate că mi-ar plăcea să mă deranjezi. L-am plesnit ușurel peste mână, dar am sărit în sus alarmată când mi-a sunat mobilul. Pe ecran îmi apărea numele lui Mark. Dacă aș fi gândit mai clar, aș fi închis dând vina mai târziu pe legătura proastă. Dar creierul meu era vraiște, așa că am răspuns fără să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai departe de ieri gândise că sunt foarte puține. Acum, dacă mai are timp pentru încă una. Trage un fum, dar se îneacă cu propria lui salivă când o arsură puternică urcă din abdomen spre esofag. Terminațiile lui nervoase strigă alarmate că acizii încep să-i perforeze organismul. Tușește din greu, cu mușchii abdomenului încordați ceea ce-i provoacă un nou spasm de durere înfiorătoare. Are gura uscată ca plita unei sobe încinse, iar pe obraji curg pâraie de sudoare. Durerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei cu somnul, vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text, care făcu pianul să strige cu toate vocile lui alarmate, Adela se ridică aproape cu violență de pe scaun, întrebîndu-mă: "Îți place ca și atunci?" I-am sărutat mâna și pentru "atunci", și pentru acum. Am văzut pe fața ei o nedumerire, căci nu e obișnuită din partea mea cu expansiuni de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de poiană. Pârâul se auzea undeva, în fund. Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit. Impreciziunea raporturilor noastre, încordarea de a păstra nuanța momentului unic făceau clipa mai rară și pe femeia de alături mai prețioasă decât dacă aș fi mers cu brațul după talia iubitei. Dacă ea mi-ar fi spus acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință. În sfârșit, repurtând cea mai mare victorie asupra mea de când exist, am lăsat din mână mica pradă - ea și-a trecut din nou mâna pe ochi și pe frunte când îmi spunea, șoptit: "Bună seara'" - și m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă în favoarea glosei, a comentariului. Analiza este astfel principial ocolită, ceea ce se observă și la nivel lexical. Cuvântul semnificativ din acest punct de vedere este verbul a simți, folosit de nenumărate ori: "Îmi simțeam sufletul alarmat și fericit"; "Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei"; cuvintele Adelei "mă făceau să simt și mai mult prăpastia dintre mine și femeia de alături"; Toată viața ei și toată viața mea o simțeam concentrată în micul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ore cântam „cucurigu” și urlam ca locomotiva. Mama m-a luat în casă și m-a cercetat: - Ce-ai mâncat, drace? - Semințe de la o buruiană. Mama s-a dus afară, l-a chemat pe „negustor” și după ce a văzut semințele, alarmată, l-a chemat repede pe Mitică, fratele meu cel mai mare. Arsese atunci uzina electrică și nu mergeau tramvaiele. Mitică m-a luat în spinare și împreună cu mama, am plecat la spitalul de boli contagioase din oraș. M-au internat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum adică te Înfierbânți? Îl Întrebă alarmată. ― De la cântat. Desdemona pufni pe nas. ― Hai. Gaia ți-a adus prăjiturele. De ceva vreme Încoace bunica mea bănuia că relația dintre Milton și Tessie devenise mai intimă. Observase atenția pe care Milton i-o acorda lui Tessie ori de câte ori fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vrut să fac eu alegerea, nu să aleagă alții (fie și ursitoarele) pentru mine. Dar ceea ce deosebește esențial viețile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa și binecuvântata putere de a da Save. "Salvează, tați, salvează!" îmi spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă privește jucîndu-mă. "Jucîndu-mă"? Nu: trăindu-mi viața virtuală, cea în care sânt erou, în care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în "lumea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lungul și de-a latul Americii. într-un episod din roman cei doi ajung într-o vilă și sinistrul Humbert Humbert vrea să facă un duș, dar renunță, căci dușul "era în mod sigur non-laodiceean", așa că iese din nou afară, alarmat, ca s-o caute pe Lolita. Când am ajuns la pagina cu dușul, citind eu romanul cu cel mai magnific subiect, probabil, din toată literatura secolului al XX-lea, am rămas literalmente cu gura căscată. Bineînțeles, găsisem, în această carte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a ajunge În calea Victoriei, datorită numeroaselor semne de Îndrumare a circulației, care de fapt nu erau În suficientă măsură bine plasate. Însfârșit, după o jumătate de oră ajunseră cu bine În fața agenției, Atena venindu-le În Întâmpinare suficient de alarmată. „Mă consideram părăsită...!” „E ora schimbului, justifică el. Șoferii se retrag la garaj pentru a face plinul, urmând s’o predea schimbului următor. Chiar și dumnealui urma să se retragă, dar ne va face acest favor,ducându-ne acasă...” O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se adresează fără teama de-a fi prăduiți, poliției...!” Numără dollarii primiți, zece banknote a câte o sută, Îi introduse tacticos În buzunar făcând semn celorlalți să procedeze În consecință. Deodată se auzi unele fluerături, iar o voce striga alarmată. „Atențiune, vine poliția...!!” Se produse Învălmășeală. Agitația fiind crecândă, totuși,borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani, după care o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai am răgaz o zi, două să stau cu părinții. Tata concepuse o ascunzătoare sofisticată În podul școlii, În care să intru la nevoie. În ziua de 9 iulie, pe la prânz, tata, care robotea prin curte, a intrat În casă alarmat: Vin doi civili spre școală. De notat că oamenii din partea locului umblau În port național. Ei sunt și nu mai am timp să intru În ascunzătoare. Atunci, hai la pădure! Când am ieșit din casă, ei tocmai deschideau portița. Am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu el cea mai mare parte a săptămânii și dacă am învățat ceva din experiența asta, atunci acel lucru e că ticălosul ăla dinăuntru știe foarte bine ce face. Orice om normal aflat în situația lui ar fi fost îngrijorat, alarmat, ba chiar de-a dreptul înfricoșat. Orice individ nevinovat, pus în fața absenței soției sale și a dovezilor în favoarea crimei pe care le avem, ar fi avut un atac de nervi. Nu și Wilt. O, nu! El stă acolo, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
primească? — Nu poate. L-a ridicat poliția. — Poliția? sări parohul. Și îmi permiți să te întreb de ce l-a ridicat poliția? — Au zis că m-a omorât pe mine, răspunse Eva. Părintele St John Froude se uită la ea, iarăși alarmat. Acum știa că doamna Wilt nu era în toate mințile. Se uită în jurul lui după ceva ce putea fi folosit pe post de armă dacă situația o cerea cumva și nu găsi nimic mai bun decât un bust de gips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă. Era spielhosenul copilului cel nou, care, încet, cu atenție, urca spre vârful coșului. Corpul, într-o bluziță cu mâneci scurte, înflorată, nu acoperea nici un sfert din grosimea turnului cărămiziu. Locatarii ieșiseră toți, alarmați, în balcoanele cu murături și strigau la el să se dea jos. Dar, treaptă cu treaptă, Mendebilul (căci până la urmă așa i-am zis cu toții, Dan rămânând doar cu supranumele de Nebunul) urca spre vârful coșului. Ajuns în vârf, copilul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bere și niște mici, pentru a putea lua "pulsul" românilor pripășiți pe aici. Intră în vorbă cu doi comeseni. Erau niște răzvrătiți, supărați pe toată lumea, înjurându-i și pe francezi, și pe români. Plăti și plecă, grăbind pașii spre casă, alarmat deja de micii "mioritici". Adormi greu, dormi prost și se sculă obosit. Făcu un duș prelungit, înfulecă micul dejun ce i se aduse și ieși la soare, la aer. Dimineața avea plănuită o vizită la Montparnasse, să-l salute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Zărind grozăviile de pe coperți (femei goale, cu taliile fragile în ghearele unor urangutani oribili, sticlind canini mortali, asasini feroci, jucându-se cu stilete ascuțite, submarine în flăcări, vulcane azvârlind în aer trupuri sfârtecate de oameni, elefanți luând în trompă englezoaice alarmate, fețe schimonosite de spaimă și ură, schelete plutind în băi cu acid sulfuric, pisici lugubre, încovoiate pe felinare cu gaz... ), Doamna a zâmbit subțire și m-a iertat definitiv. Venisem o dată cu o lecție învățată după Xenopol și ani de zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și "Romaniai Magyar Szo" în legătură cu (atenție!) situația școlară din Târgu Mureș. Dincolo de afirmațiile celor intervievați, interesant este un preambul al ziarului în care apar pentru prima dată tonuri alarmiste puse pe seama unor scrisori de la cititori care sunt, de bună seamă, "alarmate" și a unor apeluri telefonice, mai mult încă, "disperate". Ziarul dă curs acestor cereri ale cititorilor, și ziariștii "Adevărului" constată, la o primă vedere, că nimic nu pare schimbat în oraș. Și totuși! Aici e aici! Sunt reproduse observațiile "unui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]