312 matches
-
se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pîn-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară, dar ea fugea dinainte-i. El veni pân jos la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușor să deosebească un copacdonator de un copac-vampir. Aura copacilor donatori are un „joc” auriu cu nuanțe de cafeniu deschis și posedă neapărat un colorit, sau dacă putem spune așa, „o tonalitate caldă”. Aura copacilor-vampiri are nuanțe reci, argintii sau albăstrii și uneori capătă o culoare roșiatică alarmantă. Energetismul celor mai mulți copaci se arată cu deosebire primăvara, când se umflă mugurii și puțin mai Încolo, În timpul Înfloririi. Pentru a nu-i intimida pe oamenii care vor să recurgă la energia copacilor, dar
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
abluțiuni purificatoare și printr-un post de 10 zile, după care avea să fie condus de sacerdotul lui Isis spre interiorul templului ei, trecând pragul morții, înaintează printre toate elementele, adorând soarele și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine a divinității solare și sărbătorea ziua în care se renăscuse la o nouă viață. În fața simulacrului zeiței, recita o rugăciune entuziastă de mulțumire, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și așezate într-o ordine perfectă, fir lângă fir după dimensiune. Cuierele de lemn erau frumos cioplite și curbate aproape grațios. Pe masa de lemn, o masă curată fără să fie acoperită cu nimic, se afla o carte cu coperta albăstrie. Era o carte mică dar care se părea că era adesea răsfoită. O trase spre el, mări puțin flacăra lămpii și citi aproape silabisind: „Ioan Minulescu” „Poezii”. Era o carte din colecția „Cele mai frumoase poezii”. Pe moment îi fu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
el mergea cu pași din ce în ce mai repezi prin cameră scoțând frânturi de cuvinte, sau de cântec, cu intonații barbare, nedeslușite. Străinul deschise ușa spre zorii care năvăliră înăuntru învăluiți într-un nor de abur tivit cu sclipirea albăstrie a zăpezii. Se scutură ca de un fior în frigul ce-l învălui deodată din toate părțile. Parcurse repede o bucată de drum pe urma lăsată de plugul de zăpadă. Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor din mica pădure
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii i-am luat cu mine...”. Și am plecat apoi mai departe liniștit. Totuși n-am înțeles nici până acum de ce toată valea aceea se umpluse deodată de o apă albăstrie, spălăcită... Unghiul drept Culai doar o noapte ne desparte de oraș.” Cuvintele îi țâșniră aproape fără voie, speriate cumva, spuse cu o voce spartă ce se auzi până departe în liniștea marginii de pădure înțepenite sub Carul mare care parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iubit (2); limpezi (2); observație (2); oglindire (2); om (2); orizont (2); peisaj (2); personalitate (2); pierduți (2); roșii (2); țintă (2); ținti (2); urechi (2); văd (2); văzător (2); văzut (2); verzui (2); viitor (2); ager; ageri; ajutor; alb; albăstrii; albăstrui; altfel; apetit; aragaz; ardere; arhivă; ascunși; atent; aude; boldi; bolnavi; bucătărie; ca la nimeni; cal; carte; castor; cătare; ceață; cer; clar; clarvăzător; comunicare; contact virtual; credere; da; de sticlă; depărtare; deschiși; descoperi; deștept; doi ochi; dor; dorințe; dulceață; durere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
zice: „Sănătos!“ Streașină Să nu smulgi trestie din stuhul* din streșina casei, că faci a pustiu. Strecurătoare Cu strecurătoarea de brînză nu se trece pragul, nici găinile să beie din zăr, că pe urmă se întinde laptele și se face albăstriu. Strigoi Dacă o mamă a avut șese fete dupăolaltă și toate trăiesc, și a șaptea oară a căpătat iarăși o fată, cea de pe urmă trebuie să fie strigoaică. Se crede că dacă la o casă sînt șapte feciori sau șapte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Aceste straturi se află pe coasta anti-Carpaților, în înălțimea muntelui ca de 600 palme. Muntele de sare se compune din un amestec de lut săros, ipsos și merghel, așezat fiind între piatră arinoasă. Colorul lutului săros se schimbă între suriu, albăstriu și verziu până în negru castaniu. Ist color se trage din o parte de gaz carbonic și de oxid de fier, căci, arzând, disvălește un miros bituminos (de rășină) și de pucioasă, ce pot atrage magnetul. Sarea de la Ocnă, de color
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se descriu mai puțin animalul sau planta specifică, ci mai degrabă, prin clasificare, specia: (21) Și cît de mulți reprezentanți noi ai florei și faunei submarine am admirat la lumina farului nostru electric! Bureți semănînd cu ciupercile, actinii de culoare albăstrie [...]. Clasa spongierilor, prima din grupul polipilor, a fost creată chiar de produsul acesta curios, de un folos de netăgăduit. J. Verne, p. 224 Monografia descriptivă poate astfel să includă cunoștințe aparținînd altor orizonturi teoretice (geografia mediului, valoarea de piață) și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de culoarea abanosului și cu tenul ca laptele. Mi-am cerut permisiunea de a mă așeza lângă ea și ea a fost de acord, schițând un surâs de giocondă și săgetându-mă scurt cu ochii ei minunați, negri, cu ape albăstrii, probabil mi s-a părut, deoarece avea în jurul ochilor câte o pată asemănătoare azurului. Oricum, avea talent la amestecatul nuanțelor de culoare: de la păr și ochi și până la săndăluțele cu care erau încălțate acele piciorușe fine, de antilopă, totul era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îndemânare, descoperim panorama Iașilor. E foarte frumoasă; a fost nu fără motiv comparată cu aspectul Algerului văzut din largul mării. Multele fleșe, ascuțite ca niște minarete, casele albe așezate în amfiteatru, urcând în formă de triunghi, totul, până și aburii albăstrii prin care se arată orașul moldav, justifică această apropiere. Schimbăm caii pe culmea colinei și drumul se azvârle curând în vale, trasând cotituri sinuoase precum inelele unui șarpe gigantic. Panoramele se succed și sunt admirabile în varietatea lor. Uităm pericolele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vine de la București de două ori pe săptămână, confirmă Poetul, potrivindu-și cravata lată, bordo, care ieșise peste haină. Un om plăcut și serviabil, de bună-credință. Fără strălucire, din păcate... Sticlele s-au tot golit, coborând la piciorul mesei ; degetele albăstrii ale fetei tremură, cerc, în jurul paharului, pe care îl strânge cu ambele palme. Tremură și umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire. Importantă. Zâmbetul se ascuțise. — Domnul dorește să arăți bine. Măcar normal. Nu suportă violențe. Privirea își schimbase culoarea, negrul devenise și mai negru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un pas. Soarele, pânze subțiri de aer și coroana verde a unui copac uriaș, ca un nor, și curba albă a unei frunți de femeie. Carnea de argilă în care soarele devenea câmp, pământ. Cerul vânăt al zorilor, zidurile caselor albăstrii, panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care încă le primea, plină de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
jocul este o aluzie la o sete mai năzdrăvană, către un Înțeles simbolic mai spiritualizat surprins În versurile lui Blaga: De sete ars, cum tremură În totul ajuns la iezer cerbul! Dar abia atinge apa mulcomă cu botul. Din luciul albăstriu, precum e fierul, sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea să bea ușor, din apă, numai cerul. Poemul ce urmează ne aduce-n fața a două imagini pe care, cu un minimum effort, le putem cupla. Scena nu spune mai mult
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
eu de el cu aceeași fericire atavică pe care o vedeam pe fețele roșii, încinse, ale tuturor. Nu ne puteam sustrage hipnozei flăcărilor. Toți priveam țintă la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și inaccesibili ai zeițelor din marmură, nici cu ce putuse el zări la femeile din cortegiul mamei lui. Era o masă albă, compactă, cu vinișoare subțiri, albăstrii, și un sfârc mare, brun. Ea îi luă mâna și i-o puse pe sân. Nu avea să uite niciodată asta. Mâna lui micuță cu reușea să strângă și nici măcar să cuprindă sânul, și atunci îl mângâie, deplasându-se de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel mai mult, Drusilla, intuise totul și întrebase plângând când aveau să-i îngăduie să se întoarcă. Abia mai târziu Gajus a înțeles că mama sa voise să-i cruțe de durerea unei despărțiri conștiente. Era nouă dimineața, și lumina albăstrie a iernii invadase grădina, când Gajus dădu în atriu peste bătrânul șef al paznicilor, un veteran al lui Germanicus, care alergase de-a lungul drumului principal. — Nero a fost arestat la Capri, în vila lui Tiberius - îl aduc la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]