78,666 matches
-
Arghezi). Păpușa Monicăi din La Medeleni (Ionel Teodoreanu) poartă numele posesoarei: „Mă jur pe păpușa mea, Monica”. În Cartea cu jucării (Arghezi), domină jocurile din cuvinte, dar apare cel puțin un ins cu nume propriu: Ursulache, „o fiară de catifea albă”. E previzibilă prezența numelor de jucării în literatura pentru copii: unde întîlnim, de pildă, paiața Paf (în Pif... Paf... Puf al lui Cezar Petrescu). Mai multe sînt cu siguranță vietățile copilăriilor „naturale”: melci arhetipali sau cai, motani și căței personalizați
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine; case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă și renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărțile suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze; o tavernă, lângă niște ruine albe de marmură, literatura greacă; locuințe mari văruite, ce pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... Și geamurile întregului oraș să sclipească nefiresc de puternic... Într-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. Ivan Karamazov, Hamlet și ceilalți
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
de indiferența partenerilor insensibili la misterul scrisorii. Scrisorile nu sunt toate sentimentale și, ici sau colo, vedem negustori care scrutează atent detaliile, evident comerciale, ale misivei, sau soții grase care primesc informații familiale. Totul se joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută între mîini, foaie ce, evident, capătă sensul unei legături cu celălalt, partenerul absent căruia mesajul îi e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
după 1990, am început demersurile pentru înființarea bibliotecii ca instituție independentă, la adăpost adică de tutela și de controlul statului, socotind că acest statut este singurul cere-i convine. Scopul nostru a fost acela de a umple una din „petele albe” ale istoriei noastre recente. Sîntem convinși că unul din stîlpii de susținere ai democrației este accesul liber la informație, fără îngrădire și manipulare și am încercat să contribuim la realizarea acestui drept. Î. A fost greu s-o înființați? R.
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
chiar și Mario care nu se temea de ei. Iar fluturii i se aninau în păr - Mario a văzut doi într-o singură după-amiază, în San Isidro -, dar Delia îi gonea cu un gest ușor. Héctor îi dăruise un iepuraș alb, care a murit curând, înaintea lui Héctor. Iar Héctor s-a aruncat de pe pod la Puerto Nuevo, într-o duminică în zori. Atunci a auzit Mario primele zvonuri. Moartea lui Rolo Médicis nu interesase pe nimeni. Când Héctor s-a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și stratul de ciocolată sau de moca. Rețeta ei cea mai bună erau niște bomboane cu portocală umplute cu lichior, înțepă cu un ac una din cele aduse de Mario ca să-i arate cum proceda; Mario îi vedea degetele prea albe ținând bomboana; privind-o pe când explica, i se păru un chirurg care făcea cu băgare de seamă o operație delicată. Bomboana ca un șoricel printre degetele Deliei, ceva micuț dar viu pe care acul îl străpungea. Mario simți o amețeală
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
spunea lui Mario că Delia avea să facă niște minunății cu bomboanele. După ce a rugat-o în mai multe rânduri, reuși ca ea să-i dea să guste una. Era gata să plece când Delia îi aduse o mică mostră albă pe o farfuriuță de alpaca. Pe când o savura - ceva doar o idee amar, cu un ușor iz de mentă și nucșoară într-un amestec ciudat -, Delia avea ochii plecați și un aer modest. Refuză să primească elogiile, nu era decât
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată. Unul rapace, cu o sete sălbatecă de a trăi, dacă până atunci scăpă nevătămat
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
se reproșează uneori lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
literar”, demn de Guiness Book: Paulo Coelho a izbutit să semneze toate exemplarele romanului său Alchimistul, tradus în 52 de limbi. În schimb, discursul scriitoarei americane Susan Sontag, laureată a Premiului Păcii, un text critic la adresa politicii actuale a Casei Albe și a situației în lume, nu a fost publicat integral, conform obiceiului, imediat după ce a fost rostit. La ceremonia decernării premiului, găzduită ca de obicei în istorica Paulskirche din Frankfurt pe Main, contrar uzanțelor, au lipsit atît ambasadorul Statelor Unite în
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
perlă litarară rară este cartea lui Durs Grubein, intitulată Despre zăpadă sau Descartes în Germania, un poem consacrat trecerii prin aceste ținuturi a părintelui filozofiei moderne și raționalismului occidental. Hans Magnus Enzensberger semnează 99 de meditații despre nori, în versuri albe. Precum se vede, meteorologia pare să-i inspire pe unii scriitori și azi... Traducerile din literatura universală continuă să umfle cifrele de afaceri ale branșei și să satisfacă pofta de ficțiune a publicului cultivat. Cărțile lui Coelho, ale lui José
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
la tot felul de amînări. Cu toate că dispariția celor doi m-a făcut să bănuiesc că aflaseră ei că li s-a apropiat funia de par. Am mai scris despre cei doi, dar am simțit nevoia să revin de dragul acestei bile albe care trebuie depusă în contul Justiției. Revin însă și pentru că acest caz face dreptate, în numele lui Gheorghe Ursu, nenumăraților oameni care au murit, în condiții care au rămas neelucidate, în pușcăriile comunismului. Poate că cititorilor mai tineri nu le vine
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
a doua jumătate a vieții, ai parte de o excelentă vedere cel puțin la un ochi, cu ajutorul unei lentile aditive, un auz de fiară de savană, prin purtarea unui minuscul melc în miezul urechii, o dantură ideală, cu cei mai albi dinți de porțelan înfipți de-a dreptul în maxilare, mușchi de atlet în urma unei stăruitoare cure antireumatismale, când, la mijloc de bulevard știi, fără să ai nevoie să întrebi, dacă te duci sau te întorci. Încă din timpuria antichitate agerii
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
de viață. Spre a face de râs nesărata vorbă a bătrânețelor haine grele voi purta pantaloni de cârpă cu două palme deasupra gleznelor, maiouri imprimate, vestoane, geace pe piele, voi avea pe încheietura mâinii stângi un gros lanț de aur alb, însoțit de o secretară căreia îi voi croi un drum în viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea servietă din Sud-Estul Europei-, întovărășit de țuțeri, reporteri, partizani ai originalelor mele opinii. Depășind meschina
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu toate ușile deschise,/ din ea zboară o mie de prihorii/ însetate, o mie de coli albe,/ cu numele tău, cu numele meu” (Coli albe). Nu sînt omise nici personajele „favorizate” ale urbei „în care filosofii/ sînt mai numeroși ca măcelarii”, de la „părinții” administrativi la barzii dedați erotismelor triviale, cu toții pofticioși de chiolhanuri: „Chipul primarului rînjește/ din
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu toate ușile deschise,/ din ea zboară o mie de prihorii/ însetate, o mie de coli albe,/ cu numele tău, cu numele meu” (Coli albe). Nu sînt omise nici personajele „favorizate” ale urbei „în care filosofii/ sînt mai numeroși ca măcelarii”, de la „părinții” administrativi la barzii dedați erotismelor triviale, cu toții pofticioși de chiolhanuri: „Chipul primarului rînjește/ din cotloanele gloriei provinciale,/ de pe zidurile bibliotecilor obscure,/ locale
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
femeii” (ibidem). Ori, în simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student, la conservator, într-un rol de compoziție.
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la Bruxelles), ci la București. Aici, unde totul poate fi învârtit pe degete, unde albul e negru și negrul alb în funcție de interesele unor nemernici, se joacă destinul țării. Pot să vină diverși șmecherași, de la Păunescu la Năstase și de la cutare antrenor de gimnastică (?!) la hahalerele din televiziuni, să vorbească de „persecuții” și de „alianțe nefaste”, pentru că nu asta e problema
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
citim sau vă ascultăm, noi ne punem probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual. Cred că am o vocație animală. Marea are un miros de cadavru, un cadavru cu corbi albi deasupra... RB: E Marea Neagră, nu Marea Moartă (rîdem). Pentru a încheia conversația noastră, de fapt un interogatoriu despre laboratorul intim al creației, un dialog în cursul căruia v-ați trădat și totuși nu v-ați trădat unele secrete, la ce
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
după două nume de mari regizori, un mare scenograf, Paul Bortnovschi. Am scris despre fiecare în parte la timpul cuvenit. Cărțile acestea, ca și cele din colecțiile revistei Teatru coordonate de criticul Florica Ichim, sînt documente ce umplu goluri, pete albe din istoria teatrului. Generațiile care doar au auzit de marile personalități ale teatrului secolului XX, au șansa acum să recupereze destine, să cerceteze aplicat dimensiunile unor trasee artistice, tendințele, stilurile unor figuri cu emblemă în creația teatrală. Demersul pe un
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]