7,295 matches
-
un an de la data faptului. Art.573 (1 Albiile râurilor aparțin proprietarilor riverani, cu excepția acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice. (2 Insulele și prundișurile care nu sunt În legătură cu terenurile având malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei. (3 Dacă insula aparține proprietarilor riverani și trece peste jumătatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra părții de insulă ce se Întinde spre el pornind de la jumătatea apei. Art.574 În cazul În care o apă curgătoare
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
părții de insulă ce se Întinde spre el pornind de la jumătatea apei. Art.574 În cazul În care o apă curgătoare, formându-și un braț nou, Înconjoară terenul unui proprietar riveran, el rămâne proprietar asupra insulei astfel create. Art.575 Albia părăsită de o apă curgătoare care și-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit În legea specială. Art.576 Accesiunea naturală asupra animalelor (1 Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia Îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
o seară de jertfă) Laudatio Iată sărbătoarea! Se Împlinesc ( déjà) cinci ani de la apariția primului număr al revistei “Tecuciul literar-artistic”, ce apare la editura “Eleonora”, sub egida Societății Culturale ”Ștefan Petică”, cu sprijinul Primăriei Tecuci. Timpul s-a rostogolit În albii Învolburate, dar furia apelor n-a putut acoperi glasul unor oameni de mare valoare... glasuri materializate În cuvinte care au rezistat eroziunii fiecărei zile imprevizibile. Într-o lume a haosului, pavată cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nou, dăruită unui frumos proiect cultural În care sunt implicați cei tineri dornici de a presăra pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală... un adevărat spirit al cetății. Este atât de greu să găsești oameni devotați cu care să pleci la drum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu știam că aborigenii își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-a sila, deci bănuiam că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării zidărit de Olga în nopțile și zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor intră în salonul lehuzelor. În timp ce Olga îi prindea 1 bengalo - drăcos Inei brățara de mâna stângă, aceasta, stoarsă de puteri, abia putu s-o întrebe: - E frumos copilul meu, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e toți! Io sunt maroniu." "Bun!", fac eu răbdător. "Dar așa, fiecăruia în parte nu i se spune într-un anume fel?" Nu. Nu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu s-a prăbușit, nimeni nu a fost rănit, Însă cele mai interesante lucruri s-au petrecut sub pământ. Jocul plăcilor tectonice a eliberat un imens zăcământ de materiale folosite În trecut la operațiile estetice, Îngropat la mare adâncime lângă albia râului Los Angeles, la mică distanță În aval de barajul de la Sepulveda. Astfel, În dimineața zilei de 2 aprilie, Începând cu ora aproximativă 07:39, cei mai matinali locuitori ai orașului au asistat uluiți la defilarea unui șir impresionant de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și În curînd ajunseră pe un platou lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat vertical, asemănător unui balcon. Jos, lîngă perete, se deschidea albia unui pîrÎu, pînă la care aveau de coborît cîteva sute de metri. Pentru a-și menține moralul cît mai ridicat, Pablo decise că omul cu fața verde era totuși Vic, deși se așteptase să arate cu totul altfel. Poate că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am zburat niciodată cu avionul. Mi-aș fi dorit să văd Africa, să ajung În Kenya, să protejez elefanții de gloanțele braconierilor. -Africa e un continent nesigur, periculos. E plin de războaie, foamete, sida și multe alte boli groaznice, iar albii nu sunt iubiți acolo. -De ce e oare atâta suferință și violență În lume? Antoniu nu mai răspunde, gândurile lui sunt În altă parte. Își dă seama că Uniunea Europeană care Îl frământa atâta de ceva vreme, s-a Îndepărtat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zis eu, mergi pe ceva simplu dar instructiv, înălțător. Ah, sunt sigur că nu-ți scapă latura visătoare. Textele? Sufletele negrilor de W.E.B. Dubois. Fructele mâniei. O tragedie americană. O carte de Sherwood Anderson, care-mi place mie, intitulată Albii săraci (mi-am zis că titlul s-ar putea să-i trezească interesul). Însemnările unui fiu al acestor locuri de Baldwin. Titlul cursului? A, nu știu - „Introducere în studiul minorităților umilite“ de Profesorul Portnoy. „Istoria și funcția urii în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par să iasă din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu-se roților. Abia scăpată din încleștarea cu un val de zăpadă, cursa prinde viteză, aruncîndu-se asupra următorului. Curînd însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mamei; seara, mai ales vara, pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca un cățel în pragul bucătăriei să-mi dea prima plăcintă caldă, probabil de aici și ciuda surorilor, că aveam întîietate...; băile, vara, în albia de rufe pusă în mijlocul ogrăzii..., fugeam în pielea goală pînă în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai întrebat? Pentru că eu, ca o excepție la regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
insecte. Într-o zi, Nüwa zbura de-a lungul Fluviului Galben. În clipa în care și-a văzut chipul frumos reflectat în apa fluviului, a știut ce trebuie să facă și a început să realizeze statuete din nămolul luat din albia fluviului, după imaginea sa, însă în loc de coadă le-a făcut două picioare. Nüwa a suflat apoi peste ele și acestea au căpătat viață, putând merge și vorbi și le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
facă, zi și noapte, statuete. Însă a obosit și și-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lupte cu apa. Timp de 13 ani cât a lucrat pe șantier, el a trecut de trei ori prin fața casei sale, dar n-a intrat niciodată. În cele din urmă, Yu reuși să îmblânzească puhoaiele. Fiecare fluviu își are propria albie și toate cursurile de apă se îndreaptă spre est și se revarsă în mare. De atunci, oamenii, scăpați de furia apelor, au început să trăiască o viață fericită. Ca să-și exprime recunoștința, poporul l-a ales pe Yu conducător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei, făcu să-mi țâșnească sperma de-a lungul acelui canal, irigându-i șanțul încrețit. Ținând sperma în mână, o șterse de comenzile argintii ale pedalei de schimb. Gura mea era lipită de cicatricea de sub sânul ei stâng, explorându-i albia sub formă de seceră. Gabrielle își schimbă poziția în scaun, întorcându-și corpul spre mine, așa încât să-i pot explora și rănile de pe șoldul drept. Pentru prima oară n-am simțit nici urmă de milă pentru femeia aceea infirmă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus de San Ireneo, până ce vei vedea fumul ridicându-se deasupra teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-un horcăit și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile dantelate ale pădurii, păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă cu femei albe... — La Oquedal, albii și indienii se aseamănă. Sângele e amestecat încă de pe timpul cuceririi spaniole. Dar stăpânii nu trebuie să se încurce cu slugile. Noi putem face tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]