444 matches
-
pe povîrniș...”, ciolanele calului „parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn și ostenit”, corfele încărcate cu pietre dau „să se desprindă de pe șaua mică, de lemn”, „pleoapele se lasă și se ridică mereu de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca și cînd ar încerca să tragă-n sus o piele neagră ce-acopere luminile stinse de mult.” Totul se ține însă în această frînghie a căpăstrului - de care femeia „trage-ntins” - , totul stă în tăria acestei
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se îngreunează și-l forțează să se așeze pe un zid jos, alături de un șir de mașini care stau la coadă la feribot. O americancă stă lîngă mașina ei, uitîndu-se în sus, spre dealul împădurit, la o formă din piatră alburie ca o pompă veche de petrol. — Știi ce-i aia? întreabă ea. El îi spune că, după părerea lui, marchează locul în care Colin Campbell, poreclit Vulpea Roșie, a fost ucis. Zîmbește îndelung și zice: Am citit despre asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din stînga lui îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori cât statura mea. Un sfert din București era obturat de penele ei de piatră. Cupolele aveau solzi ca ouăle unei făpturi de pe Lună. Toată flora, fauna și demonologia acestei priveliști fâlfâiau încremenit, negre cu sclipiri roșiatice pe cerul jos, alburiu. În chipul statuii de care mă sprijineam am recunoscut-o pe mama. Când unul dintre ouăle înlănțuite de ghirlande de calcar de pe acoperișul meu a pleznit, cu un zgomot care a sunat sec în liniștea străbătută de troleibuze singuratice a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de erecțiile din atâtea nopți chinuitoare, virase din rozul copilăriei în brun întunecat. Părul mi se îndesea pe pulpe. M-am întors cu spatele la oglindă și m-am privit peste umăr. Vertebrele mi se străvedeau prin pielea spinării ca niște delușoare alburii. Spatele, cât îl puteam vedea, purta triunghiurile omoplaților așa de vizibil, încît ele păreau două plăci subțiri supraadăugate. Fesele îmi erau rotunde și grele, aproape ca de fată, cu spațiul dintre ele întunecat de păr ca o linie groasă trasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui tataie formau un fel de prăfoasă natură moartă. Sora mamei, care trebăluise pe la cuptor, intră cu mămăliga, o trânti în mijlocul unei măsuțe rotunde și aduse apoi străchinile cu pui fript și una mai mică, smălțuită și-nflorată, cu mujdei alburiu. O pace de dincolo de veac, o lume mică, a celor de-un neam, ocrotită de chipuri sfinte și-naripate, un miros de lut și sfințenie umpluseră odaia care era acum miezul miezului lumii. Ne culcam cap la cap în paturile tari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atlași. Mama mă căra-n brațe între alimentară și casă, înfofolit în paltonașul meu, și treceam cu capul în dreptul pubisurilor zugrăvite galben-murdar și scorojite ale celor doi bărboși cumpliți, încovoiați de apăsarea balconului. Priveam în sus și, pictată pe cerul alburiu, zăream o bătrână cu părul cărunt căzîndu-i în valuri ca al fecioarelor. Dar parcă tot restul ar fi fost topit în ceață, perlat și destrămat, și-ntr-adevăr restul se topi în vis. Dimineața m-am trezit nervos și absent, în ciripit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în care muiam felii de pâine. Din miez făceam bile cafenii, mozaicate de dungi, pe care le azvârleam în cănile murdare din chiuvetă. Am ieșit puțin pe balcon. Moara Dâmbovița, odată sclipitoare în veșmântul ei roșu de cărămidă, era acum alburie de făina și praful întinse pe acoperișul plin de proeminențe de tablă, pe zidurile uriașe, pe ferestrele rotunde și dreptunghiulare, pe scoabele care susțineau pereții bătrâni de peste o sută de ani. Din amestecul de cărămiziu și alb ieșea o culoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așezau pe varul zgrunțuros, formând triunghiuri mozaicate. Silvia s-a suit pe tronul înalt, s-a așezat pe vasul de metal, iar eu am rămas în picioare, cu capul dat pe spate, privind-o în ochi, privindu-i corpul sticlos, alburiu, în mirosul de gărgărițe și făină de moară. Privindu-mă-n ochi și zâmbind, fata a-nceput deodată să urineze un șuvoi galben scânteietor, care sărea-n stropi de diamant pe asfalt, la picioarele mele. Încremenită în enigma ei, părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de partea cealaltă perdeluță roză. Mioara descuie și pătrunseră într-un alcov care-o lăsă pe Maria fără suflare. Era ca o cabină de vapor de lux, cu fereastră mică, închisă cu zăvor nichelat, licărind după perdeaua brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce a draperiilor și a acoperământului de pat până la nuanța cireșei amare. Cântăreața avansa în aerul acela de consistența jeleului și trase draperiile peste imaginea gălbuie a caselor de vizavi. În penumbră se auzi declicul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privi fără să-ți vatămi ochii, cum nu te poți uita în flacăra de sudură. Femeia era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede dizolvat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coșcovit. Partea de dedesubt a aripilor lui își reliefa în lumina razantă vinele și nervurile, pe fondul unui bleu mult mai pal decât cel de deasupra. Peste acoperișul ascuțit, cu hornuri, al casei, pe cerul încă de după-amiază, se arătă, alburie, abia vizibilă, unghia subțire a lunii. "Ești Maria", spuse femeia pășind afară din cutia în care așteptase doisprezece ani, alăptîndu-și ciudatul prunc și, poate, visând, sau privindu-se hipnotic în oglinda de pe peretele din spate al liftului. Fiindcă glandele mamare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumină galbenă de peste masă și-mi las ochii să se obișnuiască, lent, cu tenebrele, mi se pare că pot distinge acolo o structură boțită, un păienjeniș de ac de gravură, de placă aproape deloc atacată de acizi. Foarte târziu deslușesc alburiul fantomatic al unui cearceaf boțit, învăluind și totodată dezvăluind o formă umană. Totul pare un mulaj de ghips trântit, greu, în patul de scândură, o statuie făcând să se curbeze și să troznească șipcile. Dar Herman e ușor, un schelet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru orice fleac de răceală, dar de fiecare dată putusem să văd bine, trezit în miez de noapte de infirmieră ca de un călău fără suflet, cum acul străpunge dopul de cauciuc al sticluțelor și cum extrage de-acolo substanța alburie cu miros atât de agonizant, că mai târziu mi-am spus întotdeauna că mucegaiul miroase-a penicilină, și nu invers. Strângeam ochii resemnat și-ngrozit totuși, o mână de băieței cu pantalonii de pijama trași în vine, suportam ușoarele și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
smead și pieptănat cu cărare-ntr-o parte. Imediat după ce-am intrat pe poarta spitalului ne-am înfundat pe coridoare verzui ce nu se mai sfârșeau. Ne însoțea o soră în alb, care tot deschidea uși cu geamuri mate, alburii, în fața noastră, și le-nchidea după ce treceam. De-a lungul pereților, între ușile numerotate, cu scuipători nichelate lângă ele, se aflau vitrine cu scârboase și fascinante preparate anatomice: felii de inimă, bucăți de colon, feruși în diverse stadii de dezvoltare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ele, simțind cum îmi amorțește cerul gurii de-nfiorare. Între timp, Albinosul se transforma. Pielea feței, palidă ca de mort dintotdeauna, devenise acum transparentă. Se zăreau prin ea, roșii și striate, grupele de mușchi faciali, prinși la extremități cu tendoane alburii. În jurul ochilor și gurii inele de carne se dilatau și se strângeau. Apoi și carnea se făcu străvezie. Prm fantoma ei de abur și vânt apăru craniul, verde-fosforescent, cu suturile oaselor capului violete. Spre sfârșitul discursului și osul deveni fumegos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moale a crisalidei. Prin opalul ei se zăreau, în cele două bulbucaturi ale ochilor, doi stropi neclari de azur, și filamente negricioase mai conturau și-n alte zone organe și dezvoltări încă de neînțeles. Culori tulburi, amestecate cu o ceață alburie, se străvedeau prin coaja subțire. Pe când țitera, acum șuie ca o orgă de catedrală, cânta tot mai avântat, Vasile parcurse ultimele ocoluri ale spiralei, atât de strânse încît ultimul nu mai era decât o răsucire a trupului după stâlpul central
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi fost dus la vale de apa grea a unei cascade ce curgea tot mai repede, proiectîndu-l spre vastitatea lacului de dedesubt. Zburând către ultimul etaj al blocului, Mircea nu mai distmgea acum ferestrele decât ca pe niște dâre alburii, alunecând incredibil de repede pe lângă el. Scripetele se repezi spre el ca un obuz auriu, bârnele de lemn îi dădură drumul și băiatul zbură în cer, se rostogoli în cer, făcu tumbe, răsuciri și fluturări în cer, cu ochii larg
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de care atârnau roade grele, ce nu erau nici mere, nici zarzăre, nici rodii, nici alămâi, dar care-mprăștiau în văzduh miresmele tuturor. În fundal erau steiuri atât de înalte, că zgâriau ca diamantul sticla groasă a bolții. Pe cer, alburii, încremeniseră mai multe lune uriașe, copilul le numără, erau nouă. Rotind privirea-mprejur, văzu că locul de unde-a venit, unde-ar fi trebuit să fie clădirea Circului, era acum un mare mausoleu de marmură neagră, atât de lustruită, încît băiatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
punctat doar de steluța roșie din vârful Casei Scânteii. Florile sclipitoare se desfăceau, mânjind orașul cu lumina lor verde și liliachie, ca de poleieli de ciocolată. Se auzeau bubuituri de tun, pentru ca în cele din urmă să rămână doar norișori alburii pe cer, destrămați și ei de vântul rece al verii târzii. "Uite, uite și-n partea asta!", îi striga mama, fericită de parc-ar fi fost și ea o fetiță, și Mircea lipăia fuga, cu tălpile goale, la altă fereastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce fac și uite cu ce m-am ales! Cu bâlbâielile unui... unui... Apostol. Ce mă fac acum? Vorbise privind la hubloul larg prin care se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o divinitate aflată undeva între apele alburii ale planetei Praxtor, ultima Lume Agricolă a provinciei autonome Sagittarius. Dacă însămînțarea dăduse greș, nu mai avea altă soluție decât să ceară ajutorul Curții Imperiale și să-și asume consecințele legate de independența celor treizeci și două de state ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
populație de 2.000 de oameni, răzlețiți în grupuri mici peste Câmpie, să se apuce să cultive cereale? Producția ar fi oricum insignifiantă, iar sporul natural s-ar prăbuși. Crey pluti ușor cu scaunul până la fereastra imensă, dominată de priveliștea alburie a planetei. ― Ce stupid! Sunt prizonierul propriului meu timp! Mai devreme nu mi-a stat în putere să înființez o Lume Agricolă și, dacă rezultatele ei vor fi cele pe care le aștept, voi fi prea bătrân să mă mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o remorcheze înapoi. Ajuns dincolo de fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fie povestită este al doilea botez sau înecul în must. Toamna în vremea culesului, la via noastră de lângă Valea Rece. O zi frumoasă cu lumină domoală, cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]