534 matches
-
la sfîrșitul poemului Milton: "[Puterea] noastră sexuală [...] zboară în Ulro. De-aici se înălțară toate-ale noastre grozavii în Veșnicie" (Milton, 41, 33-34). Observăm și aici elemente de mistica a luminii la Blake. Cum spune Lovinescu, "aparențele subzista" (Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 18) după mîntuirea prin învierea din morți, la fel cum un Jivan-mukta, sau un inițiat, sau un sfînt, nu își pierd nimic din trupul fizic; "făptura [...] dispare mistuita de prezență divină [...] dar subzista că o enigmă [...] hieroglif [...] ce mărturisește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru organizarea socială. 199 (VII, 134) Los este din nou asemănat cu Cronos, cel care își înghite propriile odrasle. 200 (VII, 156) devorator pe Șine mistuindu-se: Orc apare astfel că un Ouroboros, șarpe ce se autodevorează, simbol al rotii alchimice (rota philosophica), al mandalei, al întregii alchimii. 201 (VII, 201) ale lumilor care prind viață: O altă citire: "ale lumilor care dau viață", deși în context mai puțin probabil. 202 (VII, 230) în amețire: Sau "leșin, pierdere a facultăților conștiente
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
216 (VII, 460) vînturile Golgonoozei: Probabil semnifică inspirația divină. Blake, ca și alți romantici, se înscrie în tradiția moștenita în acest sens de la Democrit (inspirația că suflu divin). 217 (VII, 468) îi dădu culoare: Tincture poate avea și o conotație alchimica: elixirul care produce transmutarea, deci piatră filosofala. Astfel, iubirea este cea care transformă elixirul (tincture) în verb (tinctur'd), adică îl pune în mișcare prin intermediul, în prezența unui vehicul atotprezent al vieții: lumină: "(she) tinctur'd it [the line] with
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o ilustrație din Pandora de H. Reussner (1582; cf. Roob, The Hermetic Museum, p. 420) este înconjurată de alte două flori (toate trei "izvorînd" dintr-un dragon ouroboric), o roza albă și una roșie: 1. cea albă reprezintă în limbajul alchimic tinctura filosofica lunară (Luna; fază albedo, iluminarea); 2. cea roșie (simbol central la Blake: "trandafirul bolnav"/"sick roșe") semnifică tinctura metalică solară (Soarele; fază rubedo, unificarea Lună-Soare, Pămînt-Cer, Întuneric-Lumină, Om-Dumnezeu, Materie-Spirit). În fine floarea albastră că Flos sapientum (lat. "Floarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hindușii numeau "Embrionul de aur" (hiranyagarbha), si de ceea ce Leonardo da Vinci numea "Secțiunea de aur" (secțio aurea). Aceasta este și cea mai misterioasă și are în dreptul ei simbolul stelar: sugerează atingerea cunoașterii cosmice integrale ca urmare a parcurgerii fazelor alchimice esențiale (albedo-rubedo). Altfel spus, "floarea albastră", asociată cu "floarea roșie" și noțiunea de "ev de aur", semnifică reîntoarcerea omului la rangul de Om Cosmic. 326 (IX, 564) cu glas dogit răcnesc chipurile omenești (hoarse roll the human forms): Sau "se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne prăbușim” (Cerșirea limbii). O primă culegere de eseuri, Ființa și spațiul (1992), dezvăluie preocuparea predilecta a autorului - hermeneutica spațiului. Muntele înflorit. Contribuție la o hermeneutica a imaginarului (1998) este o cercetare analitică a spațiului simbolic în mai multe texte alchimice de la sfârșitul Renașterii. Fără nici o tendință spre tracomanie, patru din cele cinci studii care compun volumul se referă la mitul magului Zalmoxis. Autorul evita, de asemenea, să caute configurații spațiale în spatele structurilor gândirii. Lumile răsturnate (2000), traducere în limba română
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
sau fără medicamente, în timp ce nici un medicament nu poate declanșa singur un efect de vindecare decât dacă beneficiază de cooperarea activă a minții. Bine cunoscuta corelare între sănătate și fericire este o altă consecință a puterii gândirii pozitive și a controlului alchimic al minții asupra materiei. O inimă fericită generează gânduri și sentimente împlinite, care produc, la rândul lor o energie sănătoasă ce vindecă și echilibrează corpul și îl protejează de energiile dăunătoare. În schimb, gândurile negative și sentimentele urâcioase, răutatea și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
forțele externe care le modelează și să ne folosim mintea în mod creator pentru a stăpâni puterea universului în beneficiul nostru și al altora. Cu mult timp în urmă, în Tibet, Al Cincilea Dalai Lama, care înțelegea și utiliza ecuația alchimică între sexualitate și spiritualitate, a afirmat: „Dacă oamenii ar practica activitatea spirituală cu tot atâta energie și entuziasm cât dedică incursiunilor sexuale, toți ar deveni niște Buddha complet iluminați chiar în această viață”. Ca să-l parafrazăm, dacă oamenii din ziua
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Pentru alchimiști, de exemplu, fecioara întruchipa aspectul feminin și pasiv al mercurului, în timp ce licornul simboliza forța sălbatică, neîmblânzită, masculină a spiritus mercurialis (vezi și aspectul falic al cornului). Întâlnirea lor este coniunctio oppositorum, iar dragostea lor are ca rod aurul alchimic, de natură androgină (71, p. 438). În speculațiile ecleziastice, imaginea unicornului îndră- gostit de fecioară a fost asociată imaginii neotestamentare a concepției imaculate, uni cornul fiind considerat ca o întruchipare a Duhului sfânt (68, p. 198). Am comentat și cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Enoh are viziunea unor copaci mirifici, care simboli zează științele sacre și secrete (Cartea lui Enoh, XXVII). Echiva larea simbolică dintre carte și copac transpare și în repre zentările caba- listice ale Copacului sefirotic (ebr. sefer, „carte”) sau în cele alchimice ale Copacului filosofilor (vezi și Arbor Scientiae al lui Raimundus Lullus, 1296). Metafora frunze = pagini, copac = carte, grădină = bibliotecă este frecventă și în tradiția medievală arabă ș.a.m.d. 6. Cartea-hrană „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el jonglează cu mitologia, creștinismul, călăuzele celeste funcțiile psihice și călăuzele umane, pentru a-i asocia pe Mercur, Voința și Tatăl trupesc Phebus, Intelectul și Preceptorul spiritual și în sfârșit, pe Venus, Memoria și medicina trupului. Asocieri artizanale, astrologice, mitologice, alchimice și chiar poetice! Ansamblul culminează cu un elogiu adus vieții sănătoase centrate pe evoluțiile naturii și îndeosebi pe ale soarelui. Să te trezești, așadar, odată cu el și să profiți de primele raze; să eviți vinul, carnea de vită, vânatul, brânzeturile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se creează, totul se transformă; - a arătat că apa nu este o substanță elementară; - a dovedit că în aer se găsesc oxigen și azot; - a lămurit noțiunea de element chimic, făcând și o inventariere a elementelor cunoscute; - a înlocuit limbajul alchimic cu unul științific și a introdus conceptele chimiei moderne, valabile în mare și astăzi. Deși succesele lui științifice au fost răsunătoare, Lavoisier nu a avut parte de glorie. în timpul regimului de teroare instituit de Robespierre, a fost condamnat la moarte
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
etc., ci chiar de consangvinitate, Întrucît națiunea americană și cea canadiană reprezintă, fiecare În parte, dar și Împreună, o Însumare de indivizi proveniți de pe toate meridianele globului. Această acumulare etnică, de o diversitate deconcertantă, a ajuns, după un tainic proces alchimic și o metamorfozare unică - numite cînd melting pot, cînd blast furnace -, o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un salad bowl, un stew pot, un mosaic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui Heraclit. Analiza prozei lui Mateiu I. Caragiale este exemplară în această perspectivă: estetica scriitorului este o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey de Vere este
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Pluie d’étoiles (1933) are o tramă istorică și detectivistică, vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în 1927, cu un intermezzo praghez, au loc mai multe întâlniri între Danthérieu, baronul Mallen-Louis, personaj bizar având deviza alchimică animula, vagula, blandula, și Thea, fiica lui Balosch-Feldvar, din aristocrația cehă. Aceasta intră în viața lui Mallen-Louis într-o zi cu ninsoare, când baronul tocmai se gândea la Crăiasa Zăpezii (diverse simboluri vor extinde meditația, mai apoi, asupra „glacialei” Thea
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
ca și povestea Crailor de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale (trecută într-o „exegeză nocturnă”) sunt analizate din perspectiva adevărurilor oculte prezente în aceste scrieri sub aparența de fabulă. O mențiune specială merită jurnalul scriitorului, denumit de el însuși „alchimic”: neavând, cu excepția notării datei, nimic din ceea ce se înțelege de obicei printr-un jurnal, însemnările lui L. transpun pas cu pas desăvârșirea sa spirituală ca transmutare inițiatică în acord cu regulile științei tradiționale - a trecerii „plumbului” existenței cotidiene în „aurul
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
regulile științei tradiționale - a trecerii „plumbului” existenței cotidiene în „aurul” adevărului revelat. Toată critica mateină a vorbit de ezoterismul Crailor... V. Lovinescu vrea să dovedească mai mult decât atât: Craii... este o scriere deliberat hermetică, un Athanor, un «vas filozofal» alchimic, în care aflăm toate simbolurile hermeneutice fundamentale (de la «crucea cosmică» la culorile heraldice). Unele explicații ajung departe și par [...] cam fanteziste. Autorul are însă prevederea să declare în mai multe rânduri că lectura lui este una posibilă, nu absolută. Adevărul
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr. Roxana Cristian, Florin Mihăescu și Dan Stanca, București, 1996; Dacia hiperboreană. Însemnări inițiatice, îngr. Florin Mihăescu și Roxana
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
ale unor necunoscute ființe htonice, ritmuri incantatorii, dorința de a cuprinde în sine o lume animală și vegetală inconștientă de senzualitatea ei sunt prezente aici, poemele fiind lipsite totuși de nebunia dionisiacă specifică unei astfel de inspirații. Invenția trimite la alchimicele arhetipuri ale uniunii elementelor („să văd cum luna se-nsorea/ și soarele cum se înlună”). Chiar și într-o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Înrudit cu cantaridele. 133. Generalul Court? 134. Honigberger nu menționează dacă e vorba despre ipecacuanha sălbatică (Asclepias curassavica, cf. Hobson-Jobson, s.v., p. 439b) sau varietățile reținute de farmacopeea oficială. Planta (scr. k³kamuñĂi) e deja menționată În unul dintre primele tratate alchimice indiene, Ras³rñava, din secolul al XIII-lea, cf. G.J. Meulenbeld, HIML IIA, p.683 cum IIB, p. 689 n. 124. 135. Umbrela (scr. chatra) este un accesoriu indispensabil, cea regală (viïeÌa) fiind unică: nu o poate purta altcineva, Însă poate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
formau un obiect de studiu constant, și că posesia cenușii culese din st¿pa de la Bahrabad avea să devină pentru vreunul dintre ei sursa unor bogății inepuizabile. Bietul păstor nu știa că nu exista până În prezent vreun succes al științei alchimice decât pentru guvernele orientale, care i-au tratat aplicațiile prin mijloace politice” (Journal Asiatique, septembre 1837, pp. 401-405, 408, 420-424,432, 437-440). „Va fi interesant de reunit relatarea descoperirilor făcute de dlHonigberger În Împrejurimile Jelalabadului cu aceea a explorărilor conduse
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino - Wall and Neutrino, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, Pitești, 1994; Axolotul - The Axoloth, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, postfață Florin Vasiliu, București, 1998; Improvizații pe cifraj armonic, Botoșani, 1998; Orașul alchimic, Cluj-Napoca, 2002; Imperiul sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Al. Cistelecan, „Duminica realului”, F, 1985, 2; Ioan Holban, Fizică și metafizică, CRC, 1985, 30; Laurențiu Ulici, „Duminica realului”, RL, 1985, 44; Liviu Papadima, „Duminica realului
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
roșii, sunt roșii,/ întocmai ca steaua carnagiului, Marte,/ spre care pluteam amândoi, ticăloșii,/ pe care nimic nu ne poate desparte”. Ideea de enigmă, foarte prezentă, e simultan o cochetărie cu o ambianță și o recuzită enigmatice (onomastici, operații și aluzii alchimice ori alte aparențe de cifru; simbolurile nu păstrează din valoarea curentă de circulație decât virtuți formal-eufonice), dar și un mod coerent de a menține aproape tot timpul un rest de impermeabilitate semantică. În măsura în care în conținutul unui poem se mai poate
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]