538 matches
-
doar sugerează poetul este renașterea naturii, împlinirea ca simbol alchimic în etern, început de inițiere la care asistă neputincioși muritorii: Și au fugit în basmul lor/ De zeii reci, de oameni duri/ În frunzele uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială prin comuniune divină. Pierderea elementelor conștienței reprezintă disociația de dinainte de uniune, nunta reprezentând asumarea sufletului înainte ca el să se înalțe, etapă datorită căreia sinele poate să iasă din noapte, din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe o stelă toate frământările sale. El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit și sfânta piață a sacrului Eanna 1324. Turnul e un zigurat, o piramidă, inversat e puțul spre infinitul tenebrelor. Oricum e athanorul alchimic, viața creatorului. Și poetul, aed și mesager, cântă alegoria prințului care scapă tânăra domniță din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastră care împinge poesia la rang de comunicare, conexiune ocultă primordială în dialogul Dumnezeu-Om nu poate supăra nicio parte a celor inteligenți care pot vedea în funcționarea sa realitatea subconștientului, intuiția, imaginația, spiritul decantat în trepte printr-un aludel alchimic. În izvoarele vii ale lucrărilor noastre de mare ținută simțim inconștientul materiei, instinctele, tendințele și complexele, dorințele reprimate și amintirile care alcătuiesc un ansamblu uman închis și independent. Platon adaugă în creuzet preconștientul muzical, muzica sferelor, acea poesie primordială pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
2005. 436 Goethe, aforism. 437 Gaston Bachelard, Flacăra unei lumânări, 1994. 438 Scurgerea eternă a vremii cum o denumea Lamartine, dar și posibilitatea răsturnării timpului, analogia între sus și jos, vidul și plinul urmează unul celuilalt, imaginea alegerii mistică și alchimică. Porul dintre cele două compartimente se aseamănă și cu fântâna pendefundiană aflată între două clopote. 439 În flacăra unei lumânări toate puterile naturii sunt active (Novalis), 440 Blaise de Vigenère, Traite du feu et du sel, Paris, 1628. 441 Éduard
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Condorcet inițiatul are rareori nevoia de a face un mister din cunoștințele transcendente: cel mai bun mijloc de a le prăbuși în obscuritate este să le răspândești în marele public (Robert Charroux, Cartea lumilor uitate, Elit, 2001). 473 Paracelsus, Ars Alchimica, 2005. 474 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura Cartea românească, București, 1989. 475 Ibn'Arabi, Cartea Înțelepciunii, 2005. 476 Jacques Bergier, Stăpânii oculți ai timpului, PRO, 2006. 477 Tommaso Campanella, "Cetatea Soarelui", citat de Andreea-Oana Iftime, în Constelații
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Omul și simbolurile sale, traducere de Dana Verescu și Vasile Dem Zamfirescu, Editura Trei, București, 2004. 539 E quindi uscimmo a riveder le stelle 540 Venus și Marte 541 fizicianul neozeelandez, Ernest Rutherford. 542 Max Plank 543 Einstein 544 Jurnalul alchimic, 1999. 545 înrâurit și extaziat de Guénon și Böhme, spiritual vorbind dar și inițiatic de Calistrat Hogaș. 546 Isaac Newton 547 René Descartes 548 Liviu Pendefunda, Rondelul intrării în templu, Rondeluri și Ovoide, Editura Junimea, Iași, 2005. 549 asemănare cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândi în sanscrită), primul care ar fi folosit sacrificiul cu bucăți de unt și lapte turnate în apă fiind avertizat de un pește de iminența distrugerii lumii el construiește arca cu care se salvează pe vârful unui munte; din apa alchimică nasc apoi prima femeie, fiica lui Manu și împreună crează omenirea. Identificat când cu Brahma, când cu Vishnu, o zi din viața lui Manu are paisprezece perioade și fiecare are 306 720 000 ani. Fiecare ciclu e o renaștere, în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Noul Testament, Romani 10:17. 605 Rudolf Steiner, Die Geheimwissenschaft im Umriß, Sarastro Gmbh, 2012. 606 Ralph M. Lewis, Through the Mind's Eye, 1999. 607 Éduard Schuré, De la Sfinx la Christos, Evoluția divină, Editura Antet, București, 2003. 608 Paracelsus, Ars Alchimica, 2005. 609 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura Cartea românească, București, 1989. 610 Liviu Pendefunda, Contact internațional l, 2, 6-7, 1992. 611 Liviu Pendefunda, "Prelegeri pentru un templu al spiritului", în Dogmă sau Libertatea Gândirii, Editura Junimea, Iași
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
strigătul biblic fiat lux ! 748 Vechiul Testament, Cântarea Cântărilor. 749 Liviu Pendefunda, Rondelul ca o aniversare, Cele mai frumoase poeme de dragoste, Poezia, 2008. 750 Nichita Stănescu, Clar de inimă, Editura Junimea, Iași, 1973. 751 Mihai Eminescu 752 Christian Rosenkreutz, Nunta alchimică (tr.a.). 753 Liviu Pendefunda, rev. Poezia, 4, 2008. 754 "Iată, evlavia este înțelepciune", Sfântul Augustin, Confesiuni, Liber quintius, caput V: 8, Editura Nemira, București, 2003. 755 B.P.Hașdeu, ic cogito, Evenimentul, 1990. 756 Soren Kierkegaard 757 Liviu Pendefunda: Creație
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să intre i-ați împiedecat, Noul Testament, Editions du dialogue, Paris, 1992, Lc 11, 52. 866 Cassian Maria Spiridon, Din scorbură, Helicon, 1996. 867 Hermes Trismegistus 868 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de lumini a lumii. 869 Christian Rosenkreutz, Nunțile alchimice. 870 Liviu Pendefunda, Al treilea clopot, Timpul, Iași, 2009. 871 Lucian Blaga 872 Interviu cu Liviu Pendefunda consemnat de Cassian Maria Spiridon în Poezie și ambiguitate, Poezia 2008/4. 873 Lucian Blaga, Catren, Corăbii cu cenușă. 874 Braccesco 875 Liviu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Oxford Book of Christian Verse, 1940. 1114 John Dryden (1631-1700). 1115 William Blake, Cei patru Zoa, Editura Institutul European, Iași, 1997. 1116 William Wordsworth (tr.a.). 1117 Leon Blay 1118 Giordano Bruno, Miercurea Cenușii, 1584. 1119 Vasile Lovinescu, Jurnal Alchimic, Editura Institutul European, Iași, 1998. 1120 Friedrich Holderlin, Cântecul de ursită al lui Hyperion, traducere de Alexandru Philippide, . 1121 Otto Rank (1884-1939) despre psihologia miturilor. 1122 John Keats, Ode on a Grecian Urn (traducere de Liviu Pendefunda). 1123 Complete Works
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1897-1982, Liturghie pentru Elsa (Ectenie) 1288 Mihai Eminescu 1289 Liviu Pendefunda, Ros lucis, Princeps Edit, 2009. 1290 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1291 L. Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1292 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1293 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1294 L.Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1295 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1296 Rene Char, 1907-1986, În sănătatea șarpelui, XXIII. 1297 Micul Catehism, Episcopia Romano-catolică Iași, 1993
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1291 L. Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1292 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1293 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1294 L.Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1295 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1296 Rene Char, 1907-1986, În sănătatea șarpelui, XXIII. 1297 Micul Catehism, Episcopia Romano-catolică Iași, 1993. 1298 Wolfram von Eschenbach 1299 George Bacovia, Dialog de iarnă, Plumb, Editura Litera, 2009. 1300 Liviu Pendefunda, Vrăjitorii Marelui Vid, Moonfall Press, USA 1993. 1301
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și în cel occidental, prin intermediul Sfîntului Bernard de Clairvaux, abate cistercian și fondator al Ordinului Cavalerilor Templieri, care a scris un frumos tratat poetic și mitic, bazat pe Cîntarea Cîntărilor a părintelui Toma d'Aquino, căruia mulți îi atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
celor două traduceri în latină ale aceluiași etimon grecesc, diferite însă, ca și, mai târziu, în engleză − la William Shakespeare (Visul unei nopți de vară), la Geoffrey Chaucer și la Samuel Taylor Coleridge −, precum și, în germană − la Paracelsus, în dicționarul alchimic al lui Martin Ruland, la Jakob Böhme, Jan Amos Commenius, Georg Philipp Harsdörffer sau în dicționarul fraților Grimm (10-11). Unii scriitori medievali (traducătorii lui Aristotel, dar și Albert cel Mare și Toma d'Aquino) adoptă un lexic grecizant (notația fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
naturii exterioare, cît și a celei interioare, a însăși naturii umane. De fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre miturile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele belgianului James Ensor. Stadiul edificării sinelui încremenește acum în faza disoluției (separatio) din procesul alchimic, C. propunând un adevărat antimanifest liric al cărui principal temei este tendința schizoidă de a cuprinde în propriul trup un univers disolut („zare stearpă”). Poeziile din Cădere deasupra orașului (1994) se vădesc un ciclu al transformării eului poetic („femeia scrib
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
eclipsă la începutul bolii este un semn negativ, în vreme ce opoziția, nu are nici o influență. Cât despre Paracelsus, cu toate meritele lui unanim recunoscute, de reformator și părinte al medicinei moderne, are partea lui importantă de credințe și practici astrologice și alchimice. Un cuvânt astrologic intrat în medicină este boala influența, care arată epidemia pricinuită de ploile de meteoriți căzute în 1611. Capitolul 3. Chaldeea, leagănul astrologiei. Condiții favorabile. Superstiții multiple. Rudimentele științifice absolut necesare predicțiilor. Magia. Religia. Evoluția și istoricul astrologiei
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
nenorocitului, omorîndu-l, așa cum preziseseră astrele. Fig.28. - Theophrast Bombast von Hohenheim, supranumit și Paracelsus (1493-1541), unul din cei mai mari savanți și ocultiști ai Renașterii germane. Un întreg congres internațional de medicină a închis ochii asupra preocupărilor magice, astrologice și alchimice ale lui Filipus-Aureolus-Teofrastus-Bombast von Hohenheim, pentru a putea comemora a 400-a aniversare a morții celebrului medic. In goana lui nebună după știința albă sau neagră Bombast, zis mai adesea Paracelsus, a străbătut Elveția, Germania, Franța, Italia, Spania și Anglia
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Culoarea cenușie poate sugera monotonia, plictisul; 2. Artificiile funerare (flori de plumb, coroane de plumb) se confecționează din acest metal; 3. Plumbul topit și turnat în apă este folosit în magie; 4. Plumbul fiind un metal "rece" are ca simbol alchimic, saturnismul, de la denumirea planetei "Saturn", care este "tristă", "întunecată", "melancolică". Cuvântul "Plumb" sugerează împietrirea, căderea grea, starea depresivă, copleșitoare, lipsa de elan, lumea pustie, lipsa perspectivei, gândul frânt, căderea în vid, sentimentul alienării cu încărcătură tragică. În prima strofă a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor materialității; oul va da naștere formelor, dar nunta se va curma în el. Numai în lumina Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale cărei mișcări se derulează sub semnul ciclicității. Acolo în ou, "nuntirea" și rodirea presupun moartea increatului. În poezia lui Ion Barbu, actul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Restriști, la itinerariile din Ulise, Brățara nopților, Petre Schlemihl sau Patmos; tot atîtea redescoperiri ale lumii În conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, În care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, În Înțeles alchimic, a evenimentelor universului imaginar. Tendință - cum s-a observat - postromantică, vizînd „redefinirea lumii, reconsiderarea ei”, prin obligarea, ca să spunem așa, a obiectului de a intra Într-o rețea de raporturi inedite, spărgînd tiparele admise, În spectacolul mereu reînnoit al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Doamna și licornul (Editura Polirom, 2005, 324 p., traducere de Fraga Cusin) Tracy Chevalier (n. 1962, Washington), londoneză prin adopție, rescrie romanul unei tapiserii celebre ce reproduce un nu mai puțin celebru mit al imaginarului erotic, dar și religios sau alchimic, cel al licornului sau unicornului (inorogului). Simbol al purității și virginității, licornul nu poate fi îmblânzit decât de o fecioară, temă recurentă în artele plastice, dar și în literatură, începând cu Dimitrie Cantemir și terminând cu Rilke, Lucian Blaga, Umberto
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]