409 matches
-
negri sub ferestre. Așijderi judecătorul care a împărțit dreptatea cu o sagacitate consumatoare nu numai de materie cenușie, dar și de cord, are dreptul la o înaltă terasă de pe care să i se pară că își ia zborul, de un alcov într-o secretă sală cu pereții din fund pierduți în zări de mătase. Reporterii fotografiază în serii aceste cuibușoare ale relaxării, ale sufleteștii păci regăsite, ale armoniei de la o sută de metri pătrați de fiecare membru al familiei. Adăposturi împotriva
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
pași pînă la trepte cu capul sus, solemn, indiferent, lehămețit de viață, n-avea nimic din aerul stupid, stîngaci-infatuat al activiștilor din prima generație post-revoluționară, venea din altă lume, călătorise cu caleașca trasă de bidivii pursînge, briase prin saloane și alcovuri, trăise nopți pariziene încîntătoare refăcînd itinerarii proustiene și zile de alergătură prin expoziții, palate și muzee, călătorise pe toate continentele, se tutuise cu miniștri și conversase în tęte-ŕ-tęte cu Carol, pe scurt era un domn". în pofida acestui fapt, la Institutul
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
și a apărării ,moralei proletare", toți cei de față aveau dreptul să te critice și să-ți pună întrebări, să scormonească în cotloanele cele mai ascunse ale vieții tale, de la atitudinile și activitatea politică până la raporturile conjugale și legăturile de alcov. După un timp relativ scurt aceste ședințe inchizitoriale s-au demonstrat a infesta viața de partid în așa hal, scoțând la lumină insanitățile și josniciile, toate stările de putreziciune larvare, încât desfășurarea lor publică a fost sistată și ,verificările" au
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă, înapoi la proza de moravuri (variate, deci, exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor către casapul lor doctor (cine-i ucigașul?...), încheiată așa: "Primiți D-le doctor
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
Conservatorii (Eminescu, Maiorescu, P. P. Carp) și C. Stere au fost, după părerea lui Petre Pandrea, adevărații apărători ai valorilor morale în politica românească. Istoricii trebuie să fie judecători severi ai unor asemenea fapte abominabile. Memorialistul denunță și "dictaturile de alcov" Carol II-Elena Lupescu, Ana Pauker-Vasile Luca (p. 132) și speră că "în numele comunismului, nu va mai fi voie să se comită injustiții și asasinate sub pretextul Ťsecretelor de partidť și al Ťsecretelor de statť" (p. 132). Petre Pandrea are astfel
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
după glorie, dominație și "imagine", Puterea s-a gândit să aplice un jiu-jitsu singurei entități care n-a prea preocupat-o de la revenirea la conducere: societatea civilă. După ce-a pus la podea opoziția (atunci când n-a sedus-o în alcovuri sau când n-a lăsat-o să se prostitueze de bună voie), după ce-a dat de toți pereții cu economia, după ce s-a tupilat în umbra groasă a corupției, traficului de droguri și-a altor finețuri, mai avea de
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
Cézanne le-a folosit mereu. Singura „abatere” de la viziunea interpretativă a lui Barnes a fost reamplasarea tabloului lui Matisse „Bucuria de a trăi”, care la Merion era cumva ascuns pe treptele unei scări de acces. Acum, pictura „conversează”, dintr-un alcov aflat la același nivel, cu marea frescă cu dansatori din galeria principală pe care Barnes i-a comandato lui Matisse în 1929-1930. Mutarea este benefică fiindcă Joie de vivre reprezintă o operă esențială a începutului de secol al XX-lea
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
al concertului. *** Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci de ce soi de dreapta o fi Haider al austriecilor, sau Le Pen, în Franța?), operează și în cazul, subiacent, al unui "istoric" de alcov ideologic C. C., devenit peste noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i, a vehiculat recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
în engleză, sub bagheta unui regizor britanic... În 1671, regele și suita vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și spadă... Personajul principal, Vatel - Depardieu, cu truculența lui inconfundabilă - e maestrul de ceremonii și maestrul bucătar al întregii povești; un om pasionat de ceea ce face, un artist cu suflet de samurai: cînd inventatorul cremei Chantilly
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
accepte numirea propriului cumnat că prefect de Argeș? Aceeași arie o cântă, vai, însăși doamna prim-ministru, simpatică, de altfel, Măriucă Vasile. Cu aplombul lui Ludovic al XIV-lea, dar și cu țâfna despletita a madamei Bovary, vocea blondă din alcovul premierului decretează: "F.P.S. sunt eu!" Culmea e că d-na Vasile chiar ar putea să aibă dreptate! În fond, dacă dl Diaconescu a împânzit județul de baștină cu droaia de nepoți, de ce n-ar spală Măriuca rufele guvernării în familie
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
în zonele scăzute și umed lascive ale după-amiezii, impudică, pofticioasă, însă trece la fel de ușor la dezbateri pe toate temele actualității. Deși femeie, are atitudini masculine, cu mici alunecări misogine (vezi pedepsirea femeilor „păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic prin cadru). Are păreri tranșante și incomode și despre scris: „barem ăilalți, ăia de dinainte de Revoluție, au avut și ei acolo, ceva, un obsedant deceniu, voi nici măcar atât n-ați inventat!”; „Ei
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Horia Zilieru din volumul Slugă la “Prisaca” lui Tudor Arghezi În șeaua sobolului o soboală plurigoală întoarsă de la stanbul pe bemolul somnambul plânge-se (m)alcovului. Ce o fi isterisi? Umblă zvon (în maraton) ca seisme surpa grote (biga)mitele bigote au pus foc la cabarete și-i o spelba sărăcie la tractir și eterie peste marile sargete. Numai crania ivrie uranourania știe muzamusichie. De la nord
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
dintre toți pământenii, întemeietorul Arsenalelor, stăpânul unor secrete necunoscute vreunei alte ființe omenești, se întoarse în biblioteca apartamentului său din hotelul Royal Ganeel. CAPITOLUL XII LUCY RALL ieși din cabina de comunicare prin teleecran a guvernului și traversă repede un alcov, când, deodată, se zări reflectată într-o oglindă energetică. Se opri instantaneu. Luminile exterioare clipeau atrăgător. Trotuarele străluceau cu o luminozitate care sfida noaptea. Rămase o vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și femei - mai puteau recăpăta, în schimbul unei taxe, emoții altfel pierdute de trupurile lor suprasaturate de plăceri. Ajunse la un cot al coridorului și se trezi în fața unui alcov cu zeci de oglinzi. Se apropie șovăielnică de ele, întrebându-se dacă ar putea fi uși, și fu tulburată de eventualitatea de a o deschide pe cea care nu trebuia. În cele din urmă se opri și așteptă ca vreuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de circulație internațională în Orient, timp de mai multe secole. Și în limba română, o serie de cuvinte, populare sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort“. A pătruns foarte devreme în spaniolă, unde i s-a adăugat articolul arab al-, devenind alcoba (apare la 1280). De la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
la 1280). De la spanioli l-a luat, câteva secole mai târziu, franceza: alcôve este atestat la 1648 (DL și DR: 1646). Din franceză a pătruns în limbile vecine (germ. Alkoven, engl. alcove) și în rusă (al’kov). La noi, cuvântul alcov era cunoscut la jumătatea secolului 19 (atestat la C. Conachi); poate avea origine multiplă: franceză și rusă. Semnalez că un cuvânt învechit, chibitcă „căruță mică acoperită“, are la originea îndepărtată același cuvânt arab qubba, pătruns prin tătară (kibet) în rusă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Valsamaky. - De ce? Întrebă Gonzalv Ionescu. Madam Valsamaky, care uitase că se află în societate și făcuse o observație pentru sine, își dădu seama de imprudență și, femeie avizată, dădu înapoi. - Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început așteptau două tacâmuri, și se așeza la masă după ceremonia îmbrățișării, se despărțea de Ioana spre a-și relua lucrul sau peregrinațiile, se întîlneau seara la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea programului permitea lui Ioanide să se cufunde tot mai mult în gândurile lui, încît singurul element schimbat era o afecțiune veche și prietenoasă (aceea a doamnei Ioanide), cu un regim pasional violent, la ore fixe. Indolenta părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne-am închipui. "Fata" lui Demirgian nu exista, și Demirgian însuși făcuse paradă de senzualitate, ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian. Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cea mai plăcută, pentru că avea doar două cămăruțe, iar primul meu tată nu era o persoană dificilă. Cred că era mecanic la un garaj, pentru că lîngă patul meu era un motor de mașină și niște anvelope uriașe sub patul din alcovul din bucătărie. Pe măsură ce creșteam, mama era tot mai puțin dispusă să vină atunci cînd băteam în perete, așa că am învățat să mă tîrăsc sau să merg clătinîndu-mă spre patul învecinat și să fiu tras acolo. Stătea și citea ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în paturi dormeau fete foarte tinere, cu părul risipit pe pernă, cu sânii mici dezveliți. Într-unul din vise am deschis ușa cea mai apropiată de mine și am coborât o scară-n spirală, care ducea adânc, într-un mic alcov luminat electric, unde mă aștepta una dintre aceste fete-păpuși, cârlionțate și docile. Deși eram bărbat deja când am avut acest vis, nu mi-a fost dat s-o posed pe Silvia, și toată excitația mi s-a risipit în încîlceala
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
canapea și o măsuță pe care se afla o tavă de aramă bătută, avea în capătul opus scării o singură ușă, încuiată și ea, cu un geam oval având de partea cealaltă perdeluță roză. Mioara descuie și pătrunseră într-un alcov care-o lăsă pe Maria fără suflare. Era ca o cabină de vapor de lux, cu fereastră mică, închisă cu zăvor nichelat, licărind după perdeaua brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce a draperiilor și a acoperământului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trupul de șarpe felin. Gustul băuturii era înșelător, dulce și parfumat, camuflând flacăra alcoolului, care se furișă neștiut, în scurtă vreme, prin venele Mariei, schimbîndu-i starea de spirit, domolindu-i neliniștea și sporindu-i încîntarea de a fi acolo, în alcovul impregnat de parfumuri, lângă diva aceea de necrezut. Când se aplecase după sticlă, Mioara făcuse două cute adânci în pielea moale a pântecului, vertebrele șirei spinării se iviseră ca niște insule de piele luminoasă iar vulva, sub fesele grele, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
electroni îmi străbate scalpul, forează osul țestei și sfredelește foile de pergament gros și boțit care înfașă creierul. Se-afundă apoi în măduva complicată și analgică, tatonează circuite și structuri, favorizează emisii de neurotransmițători, stimulează nevro-glnle, trezește prințesele adormite în alcovuri de taină, proliferează căngile de crabi și sarcopți fojgăind prin pivnițe, face să vibreze globuri de cuarț din săli de caolin, mai vaste ca mintea. Violat, umilit, dar în același timp uns cu un mir straniu, creierul meu își desfăcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]