1,941 matches
-
înaripate ale victoriei, sau cea a lui Pierre-Paul Prud’hon care, în "Triumful lui Bonaparte", îl reprezintă pe Primul Consul într-un car, însoțit de figuri înaripate. David alege să-și glorifice modelul într-o reprezentare care se apropie de alegorie, dar fără simboluri. Nu este prezentă aici nici Victoria înaripată, nici carul celest și nici măcar cununa de lauri. Calul ridicat pe picioarele din spate dă impresia că își va lua zborul, iar acest sentiment este întărit de vântul care-i
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societății. Modelul social care stă în spatele fiecărei societăți istorice este ierarhia, iar clasele sociale au o permeabilitate marginală, însă el dorește un oraș fără sclavi și fără discriminări între bărbați și femei. Alegoria peșterii este o încercare de a justifica locul filosofului în societate, și anume acela de rege. Platon își imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peșteră, înlănțuiți pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
peșterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea. Alegoric, Platon afirmă că omul eliberat din aceste lanțuri este filosoful, iar filosoful este singura persoană capabilă să deslușească Forma Binelui și deci bunătatea absolută și adevărul. La sfârșitul acestei alegorii, Platon afirmă că este datoria filosofului de a reintra în peșteră. Aceia care au văzut lumea ideală, reprezentată de Soarele dinafara peșterii, care luminează lumea dinafara ei, au datoria să educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească lumina acelora
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
a lui Arthur ci și a regelui. În această epocă a fost foarte populară «după numărul manuscriselor rămase» opera lui Guillaume de Lorris, Romanul Trandafirului sau Roman de la Rose, având ca temă dragostea cavalerească. Prezentat ca un vis, este o alegorie despre un om, care este introdus de Oiseuse într-o grădină, unde întâlnește niște figuri ca Deduit, Richesse și Largesse.La influența Zeului Dragostei acest om se îndrăgostește de un trandafir și de aici viața lui are doar un singur
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
Virgiliu și operele complete ale lui Petrarca, punând bazele umanismului în Basel. În anul 1485 se căsătorește cu Elisabeth Bürgis, fiica unui meșteșugar, cu care a avut șapte copii. În anul 1494 publică capodopera sa "Das Narrenschiff" ("Corabia nebunilor"), o alegorie satirică a societății. Moare la Strasbourg la data de 10 mai 1521.
Sebastian Brant () [Corola-website/Science/316702_a_318031]
-
își definește Tudor Popescu însuși formula dramatică nouă -, o pastilă dramatică surprinde momentul de vârf al unei situații limită, relatată, de regulă, în cheie comică, dar nu întotdeauna.» Probabil tocmai ezitarea între comic și «altceva», suspendarea ridicolului pe pantele unei alegorii amare, fără ca prin asta limbajul să piardă din actualitate și tărie, fac din aceste momente pe model caragialian veritabile exerciții de caracteriologie rapidă, punând în valoare calitățile moralistului Tudor Popescu, autor ce știe să iasă mereu din criza unei formule
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie a morții sau a trecerii spre moarte”. Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian domnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își dă seama că și-a uitat servieta cu partituri
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat de banalitatea cotidiană. Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează: I: în tramvai; II-III - la țigănci, cele trei fete; IV - la țigănci, „visul”; V - în tramvai, la Voitinovici; VI - acasă; VII - pe drum
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
timpuri. Înscriindu-se în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești. Aspirant devotat către marile compoziții, a realizat alegorii cu tematică mitologică sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon, cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A realizat la Paris alegoriile "Psyche părăsită de Amor" și "Aurora", lucrări
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Aspirant devotat către marile compoziții, a realizat alegorii cu tematică mitologică sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon, cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A realizat la Paris alegoriile "Psyche părăsită de Amor" și "Aurora", lucrări care au rămas ca documente certe de îndrumări în pictura românească. Modul de execuție, sensibilitatea, carnalitatea senzuală și împlinită mascată de o boare argintie a luminii lunii aflată în crepuscul, cu motive preluate
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
din realitatea de lângă el, de obicei proprii copii. În ele se vede influența pe care Pierre Prud'hon a avut-o asupra sa privind stilistica de reprezentare a umbrelor catifelate, a modului de realizare a compoziției și a apetenței spre alegoriile mitologice pe care sporadic le reia după anul 1880. Sava Henția a realizat portrete valoroase de fiecare dată când a pictat cu dragoste și interes vis-a-vis de modelul înfățișat. Având o familie numeroasă, nevoile financiare erau la fel de mari, astfel încât lipsurile
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite, vizitate de el cu ocazia executării comenzilor pentru lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului artist poate fi surprinsă în lucrările sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile războiului (Îngerul Păcii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, toți nume cunoscute în perioada interbelică. Pe fațada sudică, sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a "Victoriei". Amplasate identic pe fațada de nord se găsesc alegoriile "Bărbăție" de Ion Jalea și "Credință" de Constantin Baraschi, precum și alte două "Victorii" create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei. Lucrările decorative de la vechiul Arc de Triumf, realizate în 1922 de sculptorul Dumitru Mățăoanu, nu au mai fost folosite la
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise Vivarini. Influența lui Bellini este vizibilă în lucrarea "Fecioara și Pruncul cu Sf. Gerome" din 1506. Totuși în portretele sale și mai ales in lucrarea "Alegoria viciului și a virtuții" din 1505 se poate remarcă stilul naturalist al lui Giorgione. Pe masura maturizării, stilul lui Lotto a evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima informație mai exactă despre artist se referă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile sale religioase. Sub patronajul episcopului Bernardo de’ Rossi, umanist și protector al picturii, Lotto realizează lucrări că "Alegoria virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, ne putem face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
datorită faptului că majoritatea autorilor de science fiction erau bărbați. Serialul a abordat mai multe teme importante, concentrându-se pe explorarea problemelor majore ale Statelor Unite în anii 1960, cum ar fi sexismul, racismul, naționalismul și războiul global. Roddenberry a utilizat alegoria unei nave spațiale din viitor pentru a dezbate aceste teme. Deși Sammy Davis Jr. și Nancy Sinatra au împărtășit un scurt sărut în cadrul programului de varietăți "Movin' With Nancy" în decembrie 1967, "Star Trek" a fost primul serial de televiziune
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
să piardă uneori simțul realității și să se detașeze de lumea exterioară. Creșterea vertiginoasă a lui Cucoaneș care-l determină să se refugieze în grabă în munți și să rupă contactul cu semenii săi este, în opinia lui Culianu, o alegorie a superiorității mentale a lui Corneliu Codreanu față de oamenii vremii sale, neputincioși în a-l înțelege. În "Jurnalul portughez", Eliade a infirmat o astfel de interpretare, el notând că macrantropia este "„o formulă concretă și pitorescă a geniului și a
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
mai mult decât o „expresie geografică”. Sentimentele artistice și literare s-au întors deasemenea către naționalism, și poate cea mai faimoasă lucrare proto-naționalistă a fost "I Promessi Sposi" a lui Alessandro Manzoni. Unii au citit acest roman ca pe o alegorie critică neconvingătoare împotriva statului austriac. Romanul a fost publicat în 1827 și a fost revizuit în următorii ani. În versiunea din 1840 a "I Promessi Sposi" s-a utilizat o versiune standardizată a dialectului toscan, un important efort al autorului
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
munca agricolă și industria“. În 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea în România, i-a cerut pictorului Costin Petrescu să-l elimine din frescă pe fostul rege Carol al II-lea, devenit indezirabil. În locul fostului rege, Costin Petrescu a pictat alegoria țărăncilor reprezentând provinciile României Mari reunite: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina. Deoarece în pictură apăreau și personaje anonime, simbolice, țărani, copii etc., autoritățile comuniste au ignorat faptul că două din țărăncile alegorice, reprezentând Basarabia și Bucovina, nu mai făceau
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
și rău, în pragul unui nou mileniu. Acest război poate fi întâlnit în mitologia scandinavă, dar Primul Război Mondial este o influență clară asupra romanului. După publicarea romanului "Stăpânul inelelor", aceste influențe au condus la speculația că inelul este o alegorie pentru bomba nucleară. Totuși, Tolkien a insistat că munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El a declarat în prefața "Stăpânului inelelor" că niciodată nu i-au plăcut alegoriile, care credea el că impun dominația autorului asupra cititorului
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
scandinavă, dar Primul Război Mondial este o influență clară asupra romanului. După publicarea romanului "Stăpânul inelelor", aceste influențe au condus la speculația că inelul este o alegorie pentru bomba nucleară. Totuși, Tolkien a insistat că munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El a declarat în prefața "Stăpânului inelelor" că niciodată nu i-au plăcut alegoriile, care credea el că impun dominația autorului asupra cititorului. În schimb el a preferat termenul de aplicabilitate, libera opinie a cititorului de a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
influențe au condus la speculația că inelul este o alegorie pentru bomba nucleară. Totuși, Tolkien a insistat că munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El a declarat în prefața "Stăpânului inelelor" că niciodată nu i-au plăcut alegoriile, care credea el că impun dominația autorului asupra cititorului. În schimb el a preferat termenul de aplicabilitate, libera opinie a cititorului de a interpreta munca sa (a lui Tolkien) în lumina propriei vieți și timpuri. Tolkien a scris o mare
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur, fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii. Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în "Nieuwe Kerk" ("Biserica Nouă
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]