1,931 matches
-
profesioniști, nu trage nici vălul de pe schelăria operei scriitorilor de manual. Aproape trei sferturi din materia ei ține de zona inofensivă a literaturii vechi. Referirile la prezent sunt numai câteva, și acelea alegorice. Dar să nu uităm ce rol juca alegoria în primii ani ai deceniului al nouălea! Într-un fel, aici ne trimite și Negrici când insistă în preambulul acestei ediții de-a doua asupra faptului că n-a scos și n-a adăugat nimic în textul inițial. El vrea
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Care nu înseamnă nici îndârjire, nici abandon, ci amestecul de accesibilitate și exclusivitate al muzicii, de ființă care se dăruiește și se păstrează. O generozitate încercată e, deci, tâlcul acestei poezii în afara edițiilor. Venind, învelită în foița fină a unei alegorii muzicale, din partea unui poet care, la sfârșitul anilor '40, nu avea pentru ce mulțumi, e însăși pilda iertării cu repetiție. Aceea pe care o luminează, pe o scenă tot mai îngustă, fiecare noapte de Înviere.
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
sens contrar decât al meu. El se întoarce în insula Belle Isle, iar eu am plecat în exil din insula Belle Isle, Insula Victoriei. Oare am scris eu discursurile unui dictator? Semăna viața mea cu o utopie negativă, parabolă sau alegorie? Sau doctorul Cristea din Zile de nisip seamănă cu mine, și am avut eu porniri tiranice până la distrugerea unui individ? Dar de unde pornește această impresie că „situațiile extreme pe care le-am trăit" revin mereu în romanele mele? Dacă s-
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
din care s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
în care straniile basme pentru adulți prezintă personaje aruncate pe nepregătite în medii sau circumstanțe aparent fără legătură cu viața lor reală. Narațiunea curge înșelător de simplu, propozițiile sunt scurte și limpezi, dar la sfârșitul lecturii nu suntem siguri dacă alegoria despre tatăl care, după moartea fiicei lui, mănâncă o inimă de om vie, descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei lui - sau doar halucinația lui în timpul anesteziei, după o criză cardiacă (Tatăl). ai nici nu știm
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
menite să promoveze cultura română în Cehia. Am remarcat eseul său din acest volum prin care profesoara de la Universitatea Carolină demonstrează, încă o dată, că este o cunoscătoare de clasă a literaturii noastre: textul său, care ilustrează ideea de identitate prin alegoria politică, este consacrat unui roman și unui autor despre care, din păcate, se știu prea puține lucruri chiar în România: Gulliver în Țara Minciunilor de Ion Eremia. Operație reușită, pacient decedat Numărul din aprilie al revistei ieșene CRONICA VECHE (director
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
autorului. În cazul noului monument - pentru care portalul Hotnews a propus chiar un concurs ad-hoc de intitulare -, ridiculizarea a constat mai ales în deplasarea atenției de la personajul uman la simbolul animalier și - încurajată de notele realiste ale statuii - în tratarea alegoriei în cheia actualității banalizante: lupoaica a devenit maidanez sau cățea, iar stindardul dacic - fular, tentaculă ori salam. Poziția nefirească a grupului statuar a generat anumite etichete (înțepenire, dar și levitație, plutire, zbor), iar nuditatea altele, mai greu de inventariat. Variațiile
Nume de statui by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4651_a_5976]
-
o parte, a urmat calea filozofilor elenizanți (influențe aristotelice și platonice), în alte scrieri și-a urmat aplecarea iranian-esoterică, însumând toată gândirea orientală a timpului. Între epistolele sau „tratatele” mistice aviceniene (Rasă’il al-mašriqīya, „Epistolele orientale”) se numără și această alegorie a pelerinajului păsărilor la Rege, temă frecvent abordată de autorii sufi (mai cunoscut fiind persanul Farid al-Dīn Attăr, cu lungul poem inițiatic Limba păsărilor - titlul provenind dintr-un verset coranic). Data compunerii nu e cunoscută, exegeții presupunând perioada de după eliberarea
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
Cornea). Fără a nega unele infiltrații iluministe în meditația scriitorului, să subliniem faptul că dezbaterile taberei țigănești asupra formei optime de guvernămînt (cînturile X și XI) sfîrșesc în coadă de pește. Întrucît, după cum se specifică, „toată povestea e numai o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg și alții”. Putem deduce filosofia sceptică a lui Budai- Deleanu, nedispus a opta, limitativ, pentru o anume direcție, etalîndu- le pe toate sub o acoladă dilematică, atît de... postmodernă. Date fiind acestea
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Noua generație nu mai cunoaște scindarea, rapelul nostalgic sau sentimentul acut al derizoriului și al iluziilor pierdute. Filmul lui Victor Dragomir, Strung love, reflectă o altă modalitate de a memorializa, nu cu mijloacele documentarului sau ale experienței trăite sau ale alegoriei sau distopiei, ci parodic, unde referentul este la rândul său eluziv, pe de o parte filme ale unei generații, gen Declarație de dragoste (1985) sau Liceenii (1987) lui Nicolae Corjos, pe de altă parte filmele americane cu un alt tip
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Kitab al- Isharat wa-l-Tanbihat), sau în Cartea salvării (Psihologia lui Ibn Șină), ca să nu mai vorbim de enciclopedia să medicală, Canonul medicinei (în care îl continuă pe Galenus și îl precede pe Paracelsus), sau de „epistolele orientale” (tratatele abundând în alegorii de origine persana și indiană), Ibn Șină aduce, incontestabil, destule elemente noi. De exemplu, Averroes afirmă că denumirea de „ființă posibilă și necesară” apare pentru întâia oară la Ibn Șină, acoperind realitatea că evoluție creativă, „realitate intuitivă” (încercând, deci, să
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
reală, protagonistul, Florin Angelescu Dragolea, asistent la catedra de literatură franceză, nu are rost să ne întrebăm. Nu e nimeni. Și, de la un punct încolo, și dac-ar fi, n-ar avea nici o importanță. Pentru că Nepotul lui Dracula nu o alegorie sadică. Nici, până la capăt, un roman parodic. Codurile de care acesta se folosește, răstălmăcindu-le, sunt atât de diverse încât exclud automat raportarea la un model unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
în toate acestea. (Nu toate convingătoare până la capăt: de pildă micul accident logic care intervine între primele două secțiuni, cea de-a doua reinstaurând, de pe contrasens, ceea ce combătuse cea dintâi, anume tratarea sentimentului erotic ca sentiment erotic și nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse într-un discurs carnavalesc, plin de alegorii și metafore, dobândesc un aer ireal și absurd. Cu totul simptomatică în acest sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv”, gata să pozeze
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
o lucrare analizabilă literar). Cu toate că în Biblie, fiind așternută în atâtea veacuri și sub atât de diverse pene, pot fi găsite și diferite stiluri literare - nu doar povestiri și relatări istorice, ci și profeții, poeme, epistole... cu diferite niveluri de alegorie, limbaj figurativ, metafore - așa încât o viziune asupra literaturii pe care o avem dincolo de înțelepciune nu poate fi de prisos. Comparând diversele stiluri hermeneutice, cele două autoare mi s-au părut mai apropiate de exegeza catolică; dar în plus, aduc o
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
aici împărtășesc un univers altminteri suspect de coerent. Ceea ce face ca titlul, cu tot echivocul său, să sune extrem de inspirat. Povestirea omonimă conține, în eboșă, toate calitățile volumului. E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea argumentelor acelor tenaci nostalgici ai comunismului, cărora Alexandru Vlad le contrapune, blajin, o istorie personală. Cura
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
rupt de fabulația miturilor, iar ruptura s-a făcut prin două acte: inventarea tragediei și descoperirea filosofiei, actele petrecîndu-se concomitent. Nu întîmplător primii filosofi sînt contemporani cu Eschil, Sofocle și Euripide, ceea ce înseamnă că, numai după ce s-au scuturat de alegoriile lui Homer și Hesiod, grecii au devenit ei înșiși. Obstinația lui Nietzsche împotriva miturilor e evidentă, mitul fiind o boală a minții de care scapi fie îmbrățișînd conceptul, fie pășind pe scena tragediei. Ce Eschil spune în stanțe e aceeași
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
oamenii din jur - sala este arhiplină, și nu este premiera - și aș vrea să le spun cît de dor mi-a fost să stăm împreună aici, atît de aproape de miracol. Îmi las capul pe spate și urmăresc nimfele și îngerii, alegoriile paradisiace. Tematica picturii de pe plafon este Povestea. Nimic nu-i întîmplător, nu-i așa?... Spectacolul pus în scenă de Purcărete în 2009, Uriașii munților de Luigi Pirandello, vorbea, poetic, tandru și inițiatic despre cum se face teatru. Artă. Un fel
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Urgențele veneau dinspre recuperări, din drame și tragedii trăite. La urma urmelor, e de înțeles. Când trebuie să lași ceva deoparte, e mai ușor să renunți la umor. Din păcate, literatura postdecembristă amâna prea mult recuperarea unui umor pierdut în alegorii și parabole, singurele care transmiteau o formă de libertate. Într-atât de anxioasă e literatura noastră din ultimii douăzeci de ani, încât nici măcar un studiu excelent precum Humorul (2003) lui Val. Panaitescu nu a reușit să recalibreze un tip de
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
tratatului avea să însemne o veritabilă inițiere, apoi avem o simandicoasă introducere de factură scolastică, unde anunțarea temei se face cu divizarea ei în probleme, semnificații și definiții, după care miezul volumului stă în cercetarea problemelor anunțate, cu intercalarea unor alegorii care pun răbdarea cititorului la grea încercare. Dacă nu ar fi originalul latinesc, pe care îl poți parcurge avînd mereu în dreapta varianta românească, dacă nu a fi, așadar, posibilitatea de a-ți plimba privirea pe litera unui text milenar, farmecul
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată, prelucrată de scriitor după o poveste din folclorul mexican (poveste auzită, pesemne, în desele lui călătorii în sudul extrem al Californiei!), unde un latino sărac, Kino, trăiește, alături de devotata sa soție Juana, tragedia de a-și vedea nou-născutul Coyotito
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată, prelucrată de scriitor după o poveste din folclorul mexican (poveste auzită, pesemne, în desele lui călătorii în sudul extrem al Californiei!), unde un latino sărac, Kino, trăiește, alături de devotata sa soție Juana, tragedia de a-și vedea nou-născutul Coyotito
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
fost acoperit de cel mai mare drapel al României realizat până atunci. Cu aceeași ocazie, Poșta Română a emis un timbru dedicat momentului aniversar, cu textul lui Jules Michelet (în franceză, o premieră absolută în filatelia românească) și imaginea cunoscutei alegorii a lui C. D. Rosenthal, "România Revoluționară", ce împrumutase chipul Mariei Rosetti. Se găseau îngemănate în data de 24 februarie mai multe elemente. Parisul în care apăruse pentru prima oară drapelul, Jules Michelet, o imensă personalitate franceză, martorul iubit al
Nepricepere sau ignoranță? Vulpescu semnalează o decizie neinspirată a Parlamentului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28897_a_30222]
-
Jünger dedică în 1926 a doua lui carte „Führerului național Adolf Hitler”. Se bucură de grația lui Hitler până la sfârșit, lucrând, ca ofițer, în Parisul ocupat, între 1940 și 1944, la Cenzura militară. Operele lui din acei ani sunt adesea alegorii foarte critice sub învelișul cărora se ascunde un regim pe care scriitorul îl detesta. Noul biograf, Julien Hervier, descrie cu precizie și tact tribulațiile intelectuale ale lui Jünger. Citatele din faimoasele lui jurnale intime publicate în Germania, după anii de
„Ernst Jünger, în furtunile secolului“ () [Corola-journal/Journalistic/2890_a_4215]
-
combinării lor nu-l percepem exact, el rămîne intenționat în ceață. Poet al secolului XX, Philippide tratează trama romantică în chip personal. Poemele secolelor XVII-XIX posedau o argumentare vizibilă, a cărei semnificație nu scăpa cititorului; poemele poetului român devin însă alegorii ambigue, cu simboluri incerte și scenariu misterios. În multe dintre ele atmosfera devine neliniștitoare și sumbră (unele par transcrieri de coșmaruri, precum O întîlnire ciudată, Visul rău, Tainicul țel, Papirus). Chiar și în cele inspirate de mitologie neliniștea dureroasă domină
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]