1,031 matches
-
activ aproape permanent în decursul celor 24 de ore, cu scurte pauze, fiind predominant nocturn. Înregistrează o activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
adus cele mai multe medalii, cei mai cunoscuți sportivi și cele mai importante rezultate pentru sportul gorjean. Atletismul pare să țină în continuare capul de afiș în sportul gorjean, cel puțin atunci când se vorbeste despre rezultatele înregistrate de-a lungul anilor de alergătorii de la CS Pandurii Târgu Jiu. Școala de box gorjeană este recunoscută pe plan național. În comuna gorjeană Crasna există singura echipă de oină din județul Gorj și una dintre puținele din țară: Clubul Sportiv Crasna care activează în Campionatul de
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
maximă a galeriilor nu depășește 40 cm. Nu hibernează. Pe vreme vreme ploioasă și pe ninsoare și ger își astupă intrările galeriilor și renunță la ieșirile pe sol pentru căutarea hranei pe durate de 2-3 zile. Este un foarte bun alergător pe sol, iar la nevoie înoată prin apă. Este deosebit de activ tot timpul anului, iar în cursul celor 24 ore, devine mai activ după asfințitul soarelui, fiind un animal predominant nocturn și circulă pe cărările croite prin iarba deasă. Ziua
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
fie cucerite Rahova și Grivița II, apoi va cădea și Opanezul bulversînd astfel, întregul sistem de apărare otoman. De remarcat că Armata I a folosit tactici mult mai potrivite țăranului român, atacurile se purtau "în iureș" și nu în "pas alergător în formație strînsă", soldații nu se opresc să tragă și nu luptă "la baionetă". Singura salvă era trasă, de foarte aproape, la intrarea în redută, apoi se folosește arma ca pe o bîtă, lovind cu patul puștii, iar baioneta e
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate. Are botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră și se hrănește mai ales cu semințe de cereale și plante industriale, dar și cu alimente găsite în locuințe. Având hrană suficientă disponibilă, nu-și face rezerve pentru sezonul rece. Trăiește
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
formează capătul de nord al Santa Monica Bay , și punctul Dume Headlands Park oferă o vista întinde la Paloș Verdes Peninsula și Santa Cătălina Island . Direct sub parc , pe partea de vest a punctului , este Pirates Cove , numit de rom - alergători în timpul Interzicerea care a plăcut plajă retrasă de descărcare de marfă lor . [ Necesită citare ] Datorită izolării sale relative , Cove Pirate a fost utilizat anterior că o plajă nud , dar din moment ce nuditatea este acum ilegal pe toate plajele din Los Angeles
Malibu, California () [Corola-website/Science/310153_a_311482]
-
săi, a fost mustrat de către autoritățile olimpice ale țării sale și ostracizat de mass-media australiană. El nu a fost selecționat pentru Jocurile Olimpice de Vară din 1972, deși s-a calificat de 13 ori. De fapt, Australia nu a trimis niciun alergător la probele masculine de la Olimpiada din 1972, pentru prima dată de la începutul Jocurilor Olimpice moderne în 1896. La moartea lui Norman a murit în 2006, Smith și Carlos i-au la înmormântare. La din 2008 a fost prezentat un documentar despre
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
Paul Florin Dicu (n. 6 iunie 1969, Constantă) este un sportiv român, alergător și practicant al artelor marțiale. În februarie 2010 a participat la Maratonul Sahara, iar în aprilie 2011 a fost singurul reprezentant al României care a reușit să termine Maratonul Nisipurilor (Marathon des Sables). În anul 2012, 2013, 2014 și 2015
Paul Dicu () [Corola-website/Science/322537_a_323866]
-
Blaier și Mihai Constantinescu, Picnic pe câmpul de luptă de F. Arrabal, Inelul de briliant ( patru episoade) după Liviu Rebreanu, Steaua fără nume- M. Sebastian, Omul care a văzut moartea - de V.Eftimiu, Uneori imposibilul nu există de Virgil Stoenescu, Alergătorul de cursă lungă de E. Lovinescu, Oglindă - de D. Solomon, Transfer de personalitate de D Solomon, Don Carlos de Schiller, Don Juan și dragostea pt. geometrie de Max Frisch, ...Sub clar de luna, de Teodor Mazilu, Serialele TV „Ultimul stinge
Florin Zamfirescu () [Corola-website/Science/308910_a_310239]
-
început un experiment pe termen lung care privește creșterea selectivă de șoareci de laborator sub aspectul sporirii efortului voluntar de a alerga pe carusel. Acest experiment continuă și acum (peste 65 de generații). Șoarecii din cele patru coloane de „mai alergători” au evoluat pentru a alerga de circa trei ori mai multe rotiri de carusel în fiecare zi, comparat cu cele patru coloane de control de șoareci neselectați, în principal prin a alerga mai rapid, nu prin a alerga mai mult
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
a alerga de circa trei ori mai multe rotiri de carusel în fiecare zi, comparat cu cele patru coloane de control de șoareci neselectați, în principal prin a alerga mai rapid, nu prin a alerga mai mult timp. Șoarecii mai alergători au un nivel sporit de capacitate aerobică maximă la testul cu carusel motorizat. Ei prezintă de asemenea schimbări în sistemele de motivare și recompensă ale creierului. Studiile farmacologice au arătat schimbări ale funcționării dopaminei și ale sistemului endocanabinoid. Ei au
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
oameni de cultură și de cinema precum D.I. Suchianu, Valentin Silvestru, Alexandru Struțeanu, Eugen Simion, Mihai Pop și Andrei Băleanu. Vorbind despre personajul principal, Dumitru Radu Popescu scria în octombrie 1972 următoarele: „Păcală este și el ca și alții un alergător de cursă lungă. Înconjurat de o lume mai bine organizată și mai tare decât el, nu se dovedește mai slab decât ea. El nu e ce se crede despre el că este și aceasta este esența sa: e mai viclean
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
cu cel puțin patru milioane și jumătatede ani în urmă din capacitatea Australopitecului, un strămoș timpuriu al oamenilor, de a merge în poziție verticală pe două picioare. Teoria propusă consideră evoluția alergării cel mai probabil datorânduse dezvoltării umane timpurii ca alergători de anduranță, din practicarea vânătorii persistente a animalelor, activitatea de urmărire a acestora până când pradă devenea prea epuizată să mai fugă, cedând "miopatiei goanei"(Sears 2001), și că, caracteristicile umane, cum ar fi ligamentele nucale, glandele sudoripare abundente, tendonul lui
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
Originile Jocurile olimpice antice și alergarile de maraton sunt învăluite de mituri și legende, deși primele jocuri înregistrate au avut loc în 776 î.en. Alergarea în Grecia Antică duce până în anul 776 î.Hr. în cadrul acestor jocuri. Aplecarea înainte a alergătorului plasează centrul său de greutate pe partea din față a piciorului, astfel evitând aterizare pe călcâi și facilitarea utilizării mecanismului de arcuire a piciorului. De asemenea, îi ușurează alergătorului evitarea aterizării piciorului în fața centrului de greutate și efectul de frânare
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
duce până în anul 776 î.Hr. în cadrul acestor jocuri. Aplecarea înainte a alergătorului plasează centrul său de greutate pe partea din față a piciorului, astfel evitând aterizare pe călcâi și facilitarea utilizării mecanismului de arcuire a piciorului. De asemenea, îi ușurează alergătorului evitarea aterizării piciorului în fața centrului de greutate și efectul de frânare ce ar rezulta. În timp ce postura verticală este esențială, un alergător ar trebui să-și mențină și o postură relaxată și își folosească centrul (muschii abdominali și muschii spatelui din
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
a piciorului, astfel evitând aterizare pe călcâi și facilitarea utilizării mecanismului de arcuire a piciorului. De asemenea, îi ușurează alergătorului evitarea aterizării piciorului în fața centrului de greutate și efectul de frânare ce ar rezulta. În timp ce postura verticală este esențială, un alergător ar trebui să-și mențină și o postură relaxată și își folosească centrul (muschii abdominali și muschii spatelui din zona lombară ce formează acel nucleu/centru) său pentru a-și menține poziția verticală și stabilă. Acest lucru ajută la prevenirea
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
și stabilă. Acest lucru ajută la prevenirea accidentărilor, atâta timp cât corpul nu este rigid și tensionat. Cele mai frecvente greșeli de alergare sunt înclinarea bărbiei în sus și înghesuirea umerilor. Fiziologii sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia. În timpul alergării, viteza cu care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
și tensionat. Cele mai frecvente greșeli de alergare sunt înclinarea bărbiei în sus și înghesuirea umerilor. Fiziologii sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia. În timpul alergării, viteza cu care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin înmulțirea cadenței (pași pe secundă) la lungimea pasului. Alergarea este adesea măsurată din
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin înmulțirea cadenței (pași pe secundă) la lungimea pasului. Alergarea este adesea măsurată din punct de vedere al ritmului, în minute pe kilometru sau milă. Ritmul pasului rapid coincide cu ritmul cu care alergătorul își ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede, deplasându-le în sus și în jos, paralel cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de alergare. Când
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
calculată prin înmulțirea cadenței (pași pe secundă) la lungimea pasului. Alergarea este adesea măsurată din punct de vedere al ritmului, în minute pe kilometru sau milă. Ritmul pasului rapid coincide cu ritmul cu care alergătorul își ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede, deplasându-le în sus și în jos, paralel cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede, deplasându-le în sus și în jos, paralel cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la picioare aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare se întâlnesc și
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la picioare aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare se întâlnesc și multe accidentări. Modificarea volumului de alergare poate duce la dezvoltarea durerilor sindromului patellofemural, sindromului de bandeleta iliotibială, tendinopatiei
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
ritmului de alergare poate provoca tendinita ahileană, leziuni ale mușchilor gastrocnemiene și fasciita plantară. Stresul repetitiv pe aceleași țesuturi fără suficient timp pentru recuperare sau alergarea intr-o formă necorespunzătoare poate duce la multe accidentări dintre cele menționate mai sus. Alergătorii încerca, în general, să minimalizeze aceste leziuni prin incălzirea înainte de antrenament, concentrarea pe o formă adecvată de alergare, efectuarea de exerciții de forță, diete echilibrate, acordarea de timp suficient pentru recuperare, și "înghețare" (aplicarea de gheață pe mușchii inflamați sau
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
sau băi de gheață). O altă leziune comună, asociată cu alergarea, este frecarea, cauzată de frecarea repetitivă dintr-o zonă de piele față de alta sau față de un articol de îmbrăcăminte. O zonă comună unde apare frecarea sunt coapsele superioare ale alergătorului. Pielea devine aspră și are un aspect asemănător eruptiilor cutanate. Sunt disponibile o varietate de deodorante și creme speciale anti-frecarea pentru a trata astfel de probleme. De asemenea, frecarea poate apărea și pe mamelon. Pentru unii alergători suprafețele artificiale dure
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
coapsele superioare ale alergătorului. Pielea devine aspră și are un aspect asemănător eruptiilor cutanate. Sunt disponibile o varietate de deodorante și creme speciale anti-frecarea pentru a trata astfel de probleme. De asemenea, frecarea poate apărea și pe mamelon. Pentru unii alergători suprafețele artificiale dure precum cele din beton sau asfalt pot cauza diferite accidentări. Problema alergării pe aceste suprafețe dure este faptul că organismul se adaptează la această suprafață plană în timpul alergării, iar unii dintre muschii vor deveni mai slabi, împreună cu
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]