17,219 matches
-
școala lui, fiindcă era profesor de îndrăcire, alergară să împrăștie în lume zvonul că o minune nemaiauzită, nemaipomenită, nemaigândită, în sfârșit se săvârșise: că numai de azi încolo se putea ști cu adevărat ce înseamnă lumea și oamenii dintr-însa. Alergară pământul în lung și-n lat cu vestita oglindă și, în scurtă vreme, n-a mai rămas un singur om care să nu se fi văzut în oglindă schimonosit". Nu știu cine sunt profesorii noștri de îndrăcire, nu știu cine a reușit să descânte
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
La rubrica Poșta redacției, Savin Bratu îi promovează pe începători în funcție de opțiunea lor politică explicită (neuitând totuși să le pretindă o îmbogățire a mijloacelor de de expresie): , G. Damian - Rădăuți. Vă dăm cuvântul pentru cele mai izbutite versuri din poezia Alergăm spre tine, comunism: ŤStrunim herghelii năzdrăvane/ Și-aruncăm peste munți și prăpăstii/ Sorii Bicazului, strădania omului!// Te simțim în mâinile noastre, Comunism,/ Cu ele, mai aproape te aducem,/ Nu ești himeră sau Fata Morgana/ Exiști în forța ideilor noi, omenești
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
cu pulpe de vițel și de porc, brânză, vreo două-trei găini și cel puțin o damigeană de Muscat-Ottonel, a lăsat Pro Tv-ul și a fugit la gară... Acolo a găsit-o pe femeie cu cămașa udă în spate de transpirație alergând după două ghemotoace... -Ce-s astea, mamă-soacră ? a întrebat-o. -Doi pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg tărhatul era compus din cei
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
-Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg tărhatul era compus din cei doi pui piperniciți și o găină ,gât golaș de Transilvania" năpârlită și rahitică, Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu'! Heei! Nu mai fugi, omule, că e cefereu'-n grevă și n-ai cum scăpa trenu'... În orișice caz, la întoarcerea din pelerinajul de la gară, cu moralul cam zdrențuit, l-a
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
peste punți și șanțuri / pedalînd agale / ea, tînără țărancă. Duce misivele ascunse / în pieptu-i de colombă. Tot mai aud clopoțelul / cînd trece peste gropi, / suflarea grea a mesagerei / cu aripi la picioare./ Ne vom iubi printre șirurile de vie,/ vom alerga, ținîndu-ne de mînă / pe potecile abrupte. / Se vor deschide într-un zîmbet / pupila-ți verde, / obrajii rumeni, ca un măr. Ne vom încrusta numele / în pădurile de mesteceni / și nimeni nu va șterge Rezistența noastră, / lumină pură în noua nebunie
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n podul
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
cu teroriști. Descoperirea mea se lega de o viziune a paradisului pe care, cu puțin înaintea atacului, o are unul dintre teroriști - un tip bonom, durduliu, cu ochelari - care e americanizată până în pânzele albe: fete blonde, chiar californiene?, în bikini, alergând pe malul mării cu pletele în vânt, ca într-o reclamă la loțiune de plajă. Ceea ce m-a frapat e tocmai discrepanța dintre idealismul, naivitatea și pe undeva normalitatea acestor oameni și brutalitatea actelor comise. Când vezi o asemenea atrocitate
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
duce și la pierderea averii sufletești, precum și a diamantelor minții, istovind trupul și uzurpînd măreția și demnitatea omului contemporan. Iar nenorocirea muzicii savante este că această pasiune face să nu-i mai placă ceea ce are (aparținîndu-i de facto) și să alerge bezmetică după ceea ce nu are (și aparține iretractabil altor orizonturi). în Renaștere, chiar dacă aura muzicii a coborît la nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
fierbinte a alegerilor anticipate, dl Băsescu a fost lăsat în poziția numită în fotbal off-side. Va fi nevoie de multă energie, de o desfășurare enormă de imaginație politică pentru a-i readuce la punctul zero pe politicienii din Alianță care aleargă pe culoarele propriilor interese. De când există viață politică în România, s-a mers pe ciupitură, pe avantajul de moment, pe tehnica tunului. Viziunea ori a lipsit cu desăvârșire, ori a fost lăsată în seama visătorilor. N-am impresia că lucrurile
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
oferi la mai multe prețuri, de la unu la zece, după disponibilitățile clientului. Nu există farmacii second hand și nici pe tejghelele cu mărfuri chinezești, turcești ce fac viața trăibilă, nu afli altceva decât răsuflata alifie de tigru. Nici o țigăncușă nu aleargă după mine cu sacoșe de antioxidante, la televiziune premiile se dau în automobile, unul pe zi, după masa de prânz, de luat cu un pahar de șampanie, zadarnic am lipit pe geamul toaletei o inimioară verde pe care am imprimat
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
un singur vis: să devină Gălățanu./ Ce Hagi, ce Vaștag, ce Patzaichin: ăștia au fost/ mici copii pe lîngă el!// Toată omenirea va visa să ajungă Gălățanu,/ să se îmbrace ca Gălățanu,/ să facă dragoste ca Gălățanu.// Toate femeile vor alerga înnebunite să se culce cu el,/ toți copiii lumii vor fi copiii lui./ Toată lumea se va chema: Gălățanu". A doua e versiunea negativă, masochistă, propunînd cu aceeași cuceritoare nemăsură un personaj patibular: "Mult curaj i-a mai trebuit lui să
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
deranjează: între timp, cu largul concurs al indiferenței cetățeanului, au trântit economia la pământ, iar corupția au ridicat-o până la cer. Mintea românului e oricum ocupată cu altceva (abia am ieșit din sărbătorile de iarnă, c-am și început să alergăm după miei, țuici, vin), așa că mânăriile guvernamentale au fost înghițite pe nemestecate. La înghesuială, printre portbagajele pline ale șefilor și disperarea din piețe a săracilor, pesedeii au promovat fulgerător o lege care-i doare de mult: reducerea mandatului membrilor CNSAS
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
o plasă plină. Imediat își dădu seama după privirea omului că acesta nu-l înțelege. Își duse totuși până la capăt întrebarea. Celălalt ridică neputincios din umeri și dădu din mâini.ș...ț Din cauza frigului nu-și mai simțea degetele, aproape alerga. Pe stradă observă o vitrină, cea mai luminată dintre toate. Înaintase spre ea mai mult din dorința de lumină și culori, decât din curiozitate. Era un magazin obișnuit, unde erau expuse pe rafturi o mulțime de mărfuri colorate. Vedea prin
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
zi pentru a ne trage puțin răsuflarea și a reflecta: pentru ce ne zbatem atîta, ne omorîm cu firea pentru nimicuri, uneori chiar ne scoatem sufletul, fără să fim măcar împinși în mod irezistibil de o forță constrîngătoare din afară? Alergăm, alergăm: mânați de ambiții adesea disproporționate față de posibilități, de setea de înavuțire, bani, bani, tot mai mulți bani, pe care de-abia nu ajungem de obicei să-i folosim în mod util și plăcut, adică atunci cînd ne este viața
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
pentru a ne trage puțin răsuflarea și a reflecta: pentru ce ne zbatem atîta, ne omorîm cu firea pentru nimicuri, uneori chiar ne scoatem sufletul, fără să fim măcar împinși în mod irezistibil de o forță constrîngătoare din afară? Alergăm, alergăm: mânați de ambiții adesea disproporționate față de posibilități, de setea de înavuțire, bani, bani, tot mai mulți bani, pe care de-abia nu ajungem de obicei să-i folosim în mod util și plăcut, adică atunci cînd ne este viața mai
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
arate Fericirea pe pămînt; Prea devreme, din păcate, Floarea tinereții-ai frînt. Ageri ochi să scurmi în lume, Piept năvalnic, simțitor, Ai iubit femei anume Și-ai cîntat tu tuturor. Ai dat valma ne-ndoielnic, Prins de mreji, făr^ să alergi, Și te-ai învrăjbit puternic Cu moravuri și cu legi; Dar un gînd înalt valoare A dat faptei în sfîrșit, Tu te-ai vrut plin de grandoare, Însă nu ai izbutit. Dar izbîndă-i? - Grea-ntrebare, De la soartă nu-i răspuns
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
un plus de Încredere că nimic din ce e publicat nu e de umplutură sau de neînțeles. Când te respecți pe tine și Îți respecți cititorii nu le bagi sub nas articole kilometrice sau poezii din care ideile lipsesc, nu alergi după cuvinte care nu se leagă, o harababură, o vorbărie chipurile savantă, filozofică cu care se Împăunează poetul sau „lectorul”, și atunci trebuie să Întorci foaia. Trebuie să știi să alegi, pentru că o revistă formează gustul pentru literatură și frumos
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
cataclismul sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat de dorul de mine, nu-i așa că ai tremura sub biserici săpate direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul ascuns În altul de frică, nu mai am ochi, nu mai am gură! Poduri de gheață gândul Îndură, În țurțuri de lacrimi frumusețea se-ascunde, aștept cu mirare un tren ce nu mai sosește
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Barbu Cioculescu Vom lua de bun titlul ultimului volum al poetului, cărturarului și - știu că n-o să-i placă - activistului social Petre Stoica numai întru imaginea celui ce prin ploaie aleargă după ultima literă. Cele o sută una poeme, titlu cu bătaie lungă, acoperă aproape patru decenii din cele cinci de prezență a scriitorului în aria literaturii române. Timp în care a trecut prin mai multe vârste, două rămânând, după evidența
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
mă sufoca. Noroc că nu-mi luasem și căciula. Părul de pe spinare mi se năclăia de transpirație. În pavilionul institutului de cercetări, se simțea venirea primăverii până și În mersul personalului. Femeile veniseră cu rochii viu colorate, cu pardesie ușoare, alergând vesele de la stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În paltonul meu. Dar cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor mele exagerate. Mă consolam la gândul că În câteva zile, aveam
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
la răsărit rece e încăperea și greu s-o suporți cei vii au boala în zid cel care a zidit-o o ține în spate și o zguduie în nopți cînd loc nu mai e în nici-o parte Clopotul Tu alergi cu lumea pe muchii clopotul nu vrea să spună că ai fost ultimul sunet îngropat în limba ascuțită tu vii pe un sunet dar el nu sună să sune limbile verzi ochilor tu alergi la vulturul de umbră pe coama
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
e în nici-o parte Clopotul Tu alergi cu lumea pe muchii clopotul nu vrea să spună că ai fost ultimul sunet îngropat în limba ascuțită tu vii pe un sunet dar el nu sună să sune limbile verzi ochilor tu alergi la vulturul de umbră pe coama rîpei și rîzi iată clopotul să bată clopotul și să despice aerul să bată clopotul și să despice pomii să bată clopotul și să audă cei de pe pămînt clopotul cu limba în valuri clopotul
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
cu caii De n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
putea fi și mai rău, - se gândește Domnul. Mai putem totuși spera, mai ales după ce-i voi măcelări, într-o omenire purificată. Deocamdată, însă, stă și se uită prelung. Îl vede, poate, și pe servul Ion Pop, cum gâfâie repede, alergând, cum moare încet, surâzând, cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]